ComenteazăPovestea lui Felix Făgărășan, acum în vârstă de 37 de ani, a început în 2002, când a decis să plece din Deva și să își caute norocul în Italia. Ar fi putut să rămână în România, unde a urmat o facultate și se putea angaja la termocentrala de la Mintia, unde lucrau părinții săi, dar a vrut să încerce un alt drum, a vrut altceva. ”Aveam 22 de ani. Am plecat ca orice tânăr naiv, dornic de o viață în care visele pot deveni realitate. Eram naiv, aveam inima plină de vise. Vroiam să îmi cumpăr o mașină”, spune Felix, zâmbind.
Ca mulți alți români plecați peste granițe, de îndată ce a călcat pe pământ italieniesc, s-a izbit de mari dificultăți, câteva luni fiind nevoit să doarmă pe străzi, într-o cutie din carton, în locuri la periferia orașului Lucca. ”Nu a fost deloc așa cum mă așteptam. Am dus o viață solitară, pentru a nu mă expune. Stăteam într-o cutie de carton, departe de oraș pentru a nu fi văzut. Mergeam acolo doar seara. Nu puteam închiria un apartament fără documente. Evitam acele grupuri care stăteau în ”părăseli” și creau probleme, furau, beau etc. De altfel, poliția îi sufla mereu. Eram mai sigur pe cont propriu. Încercam, pe cât posibil, să nu ajung cu interdicții și nici măcar să se știe că sunt acolo. Aveam baftă că era vară… Mai și ploua și îmi uda… garsoniera”, povestește deveanul.
Felix nu le-a spus nimic părinților săi, timp de mai bine de doi ani, ca să nu îi necăjească: ”Acasă aveam o situație fericită, nu eram genul de om ce ajunsesem în acel moment, dar speram în continuare la zile mai bune. După doi ani și jumătate, părinții mei au venit prima dată, la mine. Ne-am luat în brațe toți trei, cu lacrimi de bucurie în ochi că ne vedem și am decis să le spun. Le-am povestit, puțin câte puțin, iar ei ascultau, înlăcrimați, prin tot ce a trecut unicul lor copil căruia i-au oferit totul acasă, în România. Aveam deja o viață normală atunci, aici în Italia. Reușisem să am documente, să mă angajez, mândru fiind că am reușit totul pe spinarea mea, fără pile sau relații, nu pentru că eram copilul lui Făgărășan!”.
Felix a reușit să se angajeze la o fabrică de hârtie din Lucca, unde lucrează, și în momentul de față, ca tehnician pe mașinăriile computerizate de acolo. Cu banii câștigați din salariu, pasionat dintotdeauna de fotografie, tânărul devean a început să investească în echipamentele fotografice. A realizat câteva poze, din joacă, participând la câteva competiții și concursuri de specialitate, pe care le-a câștigat.
Așa s-a trezit contactat de cei de la National Geographic, care i-au propus să îi reprezinte în toată Italia. ”Am fost mereu pasionat de fotografie și am început să fac nebunii, investind în aparatură. După ce am câștigat mai multe concursuri de fotografie, atât în Italia, cât și internaționale, am fost contactat de ei… Mă știau italian. Apoi, am spus că sunt român, dar nu i-a interesat, doreau să pot documenta Italia fiind acolo în numele lor. Și așa a început totul! Încă lucrez la acea fabrică, în care facem acei rotoli de bucătărie și tot ce ține de uzul domestic, șervețele, hârtie igienică, pentu că nu poți trăi doar din fotografie”, mai spune Felix.
Tânărul devean este membru al societății National Geographic de aproape trei ani, timp în care a bătut în lung și în lat țara sa adoptivă, reușind să realizeze fotografii foarte apreciate de publicul larg din Italia. O mare parte dintre ele au fost publicate și pe site-ul oficial al National Geographic.
Tot din joacă a reușit să își câștige și reputația de unul dintre cei mai apreciați fotografi și în orașul italienesc în care acum este rezident, Lucca, după ce, a filmat urbea, de sus, de la înălțime, cu drona. Filmulețul, postat la întâmplare, pe Internet, i-a încântat la maximum pe italienii din Lucca, care i-au mai cerut să mai facă încă unul special, pentru a-l publica, ulterior, pe site-ul oficial al primăriei orășelului italian.
”Filmulețul acela a fost făcut, în toamna anului trecut, dintr-o joacă, după ce am cumpărat o dronă. Într-o zi cu vreme frumoasă, când mă jucam cu fiul meu, Denis, în vârstă de 6 ani, în grădină, am zis să ieșim să filmăm cu drona prin oraș. Am făcut un montaj test, care a fost urcat pe Internet și care s-a bucurat de un succes enorm La început, fotografii de aici nu mă băgau în seamă, nu eram inclus în cercul lor. Acum situația s-a schimbat și chiar am legat prietenii cu câțiva dintre ei”, mai spune românul.
Dintre miile de fotografii pe care Felix le-a realizat de-a lungul timpului, una în care apare și micul său ”asistent”, Denis, îi este cea mai dragă. Poza a primit foarte multe aprecieri, ocupând primele poziții într-un top anual. ”Fiul meu a crescut printre obiectivele aparatelor de fotografiat. Nu știu dacă mă va urma. Îi place ceea ce fac eu, dar el vede aparatura mea ca pe niște jucării deștepte”, mai spune deveanul.
O nouă provocare: Insulele Lofoten, în Norvegia
La finele acestui an, Felix Făgărășan, împreună cu unul dintre cei mai buni prieteni ai săi, tot un român fotograf National Geographic, Bobby – Răzvan Bobeică, urmează să plece în Insulele Lofoten, în Norvegia, unde vor sta aproximativ o săptămână, pentru a documenta și fotografia cu dronele, la cel puțin minus 30 de grade Celsius, aurora boreală.
Misiunea lor nu e deloc ușoară, nici măcar pentru fotografii profesioniști, așa cum e Felix împreună cu amicul său. ”Acest proiect reprezintă o provocare pentru noi. Și asta pentru că, pe perioada de iarnă, acolo e veșnic noapte și foarte frig, iar aparatura suferă enorm. Am experimentat drona la minus 27 de grade Celsius, la Piatra Arsă în Bușteni, în această iarnă. Să vedem cum vom reuși în Norvegia. Nu se prea aruncă nimeni la așa ceva”, mai spune Felix Făgărășan.
Dor și drag de România
Felix Făgărășan spune că s-a întoarce, în orice moment, acasă, în România, fiindcă îi lipsește căldura oamenilor de aici. Ultima dată când a venit la Deva a fost cu prilejul sărbătorilor de iarnă, când a făcut și un filmuleț, de sus, cu orașul de unde a început povestea lui de succes. ”Aș veni mâine în România, dar mă descurajează traiul din țara noastră. Sincer, de fiecare dată când vin acasă, în concediu, îmi tremură picioarele de emoție când văd turnurile de la termocentrala Mintia. Și în Italia, traiul e cam același, dar cu mai puține griji”, mai spune deveanul.