ComenteazăDeși avea patru copii, 18 nepoți și un strănepot, Arie Even a murit singur, departe de ai săi. Pandemia de coronavirus i-a obligat pe membrii familiei sale să-și ia adio printr-un “delegat”. Fiul cel mic al lui Arie a fost singurul din familie care a putut participa la înmormântarea care a avut loc a doua zi, cu personalul clerical purtând echipamente de protecție, scrie Associated Press.
Din cauza pandemiei, familia lui Arie nu a putut ține nici shiva, o practică de doliu tradițional evreiască prin care, de obicei, rudele se adună și își împărtășesc condoleanțele.
A trecut peste Holocaust ascunzându-se în pivnițe
“A fost un om puternic și a reușit să supraviețuiască încercărilor Holocaustului”, spune Yael, fiica lui Arie, în vârstă de 57 de ani, exprimându-și frustrarea pentru modul în care bătrânii din cămin au fost expuși îmbolnăvirii. “A trăit o viață plină. E păcat că a trebuit să plece atât de devreme dintre noi”.
Arie Even s-a născut într-o familie înstărită de evrei din Ungaria, de la care a moștenit dragostea pentru film, cărți și muzică. Viața i-a fost dată peste cap când a început Holocaustul. Tatăl lui a fost trimis într-un lagăr în 1941, iar după ce Germania a ocupat Ungaria în 1944, Arie , mama și fratele său au fost nevoiți să stea ascunși mai bine de un an prin subsoluri și căpițe de fân.
După război, când avea doar 17 ani, a emigrat în nou înființatul stat Israel, s-a alăturat unui kibbutz și a lucrat ca inginer în domeniul aeronauticii.
Povestirile sale despre Holocaust, la Memorialul Yad Vashem
Soția sa Yona a murit în 2012. Era diplomat, iar Arie a urmat-o în India, în Japonia, în Germania, în Franța și peste tot pe unde mergea, în timp ce și-a menținut propria carieră de ofițer de vamă.
Mai târziu, la îndemnurile copiilor săi, Arie a început să vorbească
despre experiența sa din timpul Holocaustului. Povestirile sale se regăsesc
acum sub forma unor mesaje video la Memorialul Yad Vashem din Ierusalim.
“A murit înainte de vreme”
Ofra, una dintre fiicele lui Arie, acum în vârstă de 50 de ani, spune că tatăl său era un om foarte harnic și modest, care își întorcea mereu privirea către cei mai slabi. Ultimii săi ani i-a petrecut alăuri de ceilalți pensionari din căminul de bătrâni, socializând sau citind în camera lui cărți de istorie despre al Doilea Război Mondial și ascultând muzică clasică.
Arie a trecut prin Holocaust, prin mai multe atacuri de cord și operații chirurgicale, ba chiar a fost la un pas de a se îmbolnăvi de holeră în timpul unei vizite în Spania. A trecut peste toate acestea, dar nu a reușit să supraviețuiască pandemiei de coronavirus cu care se confruntă acum întreaga lume.
Cel mai mare dintre copiii săi, Yaacov, de 62 de ani, îl descrie pe tatăl său drept un “gentleman” care visa să devină doctor. El spune că tatăl său a fost lucid până la finalul vieții, plimbându-se în baston și spunându-le copiilor săi să nu-i sărbătorească următoarea zi de naștere, ci să plănuiască, în schimb, o petrecere mare în ziua în care va împlini 90 de ani. “Cine știe cât ar mai fi trăit? Încă o săptămână? Un an? Cinci ani? Oricât ar fi fost, e o pierdere mare”, spune el. “A murit înainte de vreme”.