ComenteazăEl atrage atenția că, după invazia Rusiei în Ucraina, legăturile dintre regimul de la Moscova și cel de la Baku s-au intensificat în privința exporturilor de petrol și gaze, Azerbaidjanul devenind astfel un pion în slujba intereselor Rusiei pentru a ocoli consecințele economice ale sancțiunilor occidentale.
Alexander Lapshin a fost arestat ilegal în Belarus și extrădat Azerbaidjanului în 2017 pentru că vizitase, în perioada 2011, regiunea Nagorno-Karabah, iar de atunci se poziționează împotriva opresiunii brutale a armenilor de către Azerbaidjan.
Într-un interviu pentru Libertatea, Lapshin a explicat că, în timpul detenției sale ilegale, s-a simțit abandonat inclusiv de reprezentanții guvernului israelian care, la acel moment, s-au arătat mai interesați să nu strice relațiile diplomatice strategice cu Azerbaidjan, un aliat regional al Israelului, decât să îi apere lui drepturile.
Lapshin, născut în Rusia, educat în Israel și SUA
Povestea de viață a israelianului Lapshin este una extrem de pasionantă. „M-am născut în orașul Sverdlovsk, actualmente Ekaterinburg, un oraș în mijlocul Rusiei, lângă Munții Urali, într-o familie jumătate rusă, jumătate ucraineană-evreiască. Inițial, familia mea locuia în orașul Lviv din Ucraina, dar, în timpul Holocaustului, germanii au executat cea mai mare parte a familiei, iar restul au reușit să fugă în Uniunea Sovietică”, explică el.
Istoricul tragic prin care a trecut familia sa îl face să se simtă apropiat de cauza ucraineană. Lapshin găsește similitudini între acțiunile genocidale ale regimului nazist împotriva evreilor, în perioada celui de Al Doilea Război Mondial, și politica actuală a regimului Putin împotriva poporului ucrainean. „Putin a inventat diferite explicații stupide pentru acest război, cum că Ucraina era pe cale să intre în NATO sau că nu erau respectate drepturilor vorbitorilor de limbă rusă. Am fost în Ucraina de multe ori, am avut rude acolo. Nu exista niciun fel de problemă cu nicio limbă în Ucraina, puteai vorbi orice limbă doreai”, povestește el.
La vârsta de 13 ani, familia lui Alexander Lapshin a decis să părăsească Rusia și să se stabilească în Israel. Drept urmare, el și-a făcut studiile superioare în Haifa, iar mai târziu, în Statele Unite. Tânăr angajat într-o bancă, israelianul și-a dat seama că nu i se potrivește acest tip de profesie birocratică și a decis să devină blogger de călătorie, o activitate mai incitantă, dar în cazul său, s-a dovedit a fi una periculoasă.
Atras în mod inevitabil de conflictul israeliano-palestinian, pe care l-a cunoscut îndeaproape în perioada în care a fost înrolat în armată, Lapshin a ales, pentru călătoriile sale, mai degrabă zone dificile de conflict. De altfel, tot Orientul Mijlociu are un istoric îndelungat de violențe inter-etnice, iar experiența de teren pe care a căpătat-o ca blogger l-a ajutat să găsească ușor similitudini sau diferențe între diversele conflicte interetnice din regiunea apropiată Israelului.
„Conflictul arabo-israelian a fost creat artificial, deoarece evreii au trăit în pace împreună cu arabii în Orientul Mijlociu timp de o mie de ani. În fapt, conflictul a fost creat după crearea statului Israel. Cunosc versiunea ambelor părți, pentru că mi-am făcut mulți prieteni în Orientul Mijlociu în călătoriile mele, palestinieni, egipteni, iordanieni etc. Am învățat că cea mai mare parte a Israelului crede că Cisiordania este un teritoriu evreiesc străvechi din Biblie și, de cealaltă parte, că palestinienii trăiesc acolo de două mii de ani. Și am învățat că cea mai mare parte a propagandei anti-Israel din statele arabe este reală și excepțională, iar ea se rezumă la ideea că Israelul nu trebuie să existe și că ar trebui distrus. Majoritatea mass-mediei arabe a publicat o mulțime de lucruri rasiste despre Israel”, susține Lapshin.
Israelianul trasează o diferență clară între politica moderată susținută de Fatah, în Cisiordania, și politica Hamas, din Gaza, o organizație teroristă care nu recunoaște existența statului Israel și care a fost, de-a lungul timpurilor, principalul responsabil pentru atacurile teroriste împotriva cetățenilor israelieni. Întrebat câte state din lumea musulmană încă nu recunosc suveranitatea statului Israel, bloggerul israelian a răspuns că 25, iar dacă dorește să călătorească în aceste state care nu au legături diplomatice cu Israel, el folosește pașaportul rusesc. Pe lângă cel rusesc, Lapshin mai deține și un pașaport ucrainean.
De ce a vrut Lapshin să viziteze regiunea Nagorno Karabah
Întrebat dacă rădăcinile conflictelor din Orientul Mijlociu constau în trasarea artificială a unor granițe între statele noi formate de către marile puteri în perioada interbelică, după ce Imperiul Otoman se destrămase, Lapshin a răspuns afirmativ și a adus în discuție o politică similară promovată de dictatorul Stalin, în perioada URSS. Astfel, printr-o simplă comparație, discuția a sărit din Orientul Mijlociu în Caucazul de Sud, și anume, regiunea care ne interesează, Nagorno Karabah.
„În perioada sovietică, Stalin a modificat granițele astfel încât un teritoriu cu 99% creștini a fost dat Azerbaidjanului, majoritar musulman. Astfel, o populație creștină armeană a trebuit să trăiască într-un Azerbaidjan musulman. A fost o decizie politică de tipul divide et impera, o strategie a comuniștilor aplicată nu numai în Armenia și Azerbaidjan, ci în mai multe locuri din Asia Centrală”, explică Lapshin.
Rădăcinile problemelor din ziua de astăzi din Nagorno-Karabah, ca altele în spațiul ex-sovietic, datează din perioada dictatorului Stalin, care a făcut din această regiune una autonomă, dar a inclus-o în Azerbaidjan
Alexander Lapshin, blogger ruso-israelian:
În fapt, istoricul controverat al acestei regiuni l-a făcut pe Lapshin să închireze o mașină în anul 2011 și să o viziteze pentru câteva zile.
„Ca toți turiștii, am închiriat o mașină, am călătorit și apoi am publicat câteva articole pe blogul meu și în câteva publicații din Israel, Rusia și Ucraina. Chiar nu a fost nimic special. Eram jurnalist de turism, mă țineam departe de orice politică. La acel moment, consideram că politica nu este treaba mea. Azi însă nu mai cred acest lucru. Așa cum spun rușii și ucrainenii, dacă nu ești interesat de politică, atunci politica se va interesa de tine”, mărturisește Lapshin.
Ce avea să afle câțiva ani mai târziu este că, după această vizită, autoritățile azere îl urmăreau internațional pentru a-l investiga penal pentru trecerea ilegală a graniței spre această regiune. Potrivit BBC, autoritățile azere au susținut, de asemenea, că Lapshin ar fi cerut independența regiunii în postările sale de pe blog – o afirmație care este dificil de verificat, deoarece multe dintre postările relevante au fost șterse după arestarea sa. În conformitate cu legislația azeră, e ilegal ca și cineva să ceară modificarea „integrității teritoriale” a țării.
Cinci ani mai târziu, când Lapshin călătorea cu trenul din Lituania spre Belarus, a început coșmarul.
„Aveam de gând să merg cu trenul din Lituania prin Republica Belarus până la Moscova. Astăzi este pur și simplu imposibil. Nu mai există trenuri între Lituania și Moscova. Dar atunci se putea călători. Și m-am oprit în Minsk, capitala Belarusului. Am decis să mă plimb o zi, să văd și Minskul. În mijlocul nopții, la hotel, cineva a bătut la ușa mea. Am văzut polițiști cu arme exact ca în filme. Eu dormeam. Au spus că sunt de la poliție. Sunteți domnul Lapshin?, m-au întrebat. Am spus că da. Sunteți arestat din cauza vizitei dvs. ilegale în Nagorno-Karabah. Am spus băieți – este o glumă sau ceva de genul ăsta?”, povestește bloggerul.
Ce înseamnă acord polițienesc între două regimuri dictatoriale
În fapt, între Belarus și Azerdaidjan exista un acord pentru a permite poliției din Belarus să îl aresteze și să-l extrădeze Azerbaijdanului, un acord specific statelor cu regimuri dictatoriale din spațiul ex-sovietic care nu respectă principiile democratice ale statului de drept, precum o face Interpol. Cazul a devenit problematic pentru că Lapshin era acuzat de infracțiuni care în regimurile democratice nu există, iar ele țin de dreptul la liberă exprimare. În fapt, el postase în social media niște mesaje critice la adresa autorităților azere, așa cum susține Haaretz.
Pentru a domoli presiunea diplomatică stârnită de arestarea sa, dictatorul belarus Alexander Lukașenko declara, în 3 februarie 2017, că Lapshin ar fi fost reținut „în temeiul unei decizii Interpol”. Minciuna a fost însă contrazisă chiar de către biroul Procurorului General din Belarus, care a confirmat că Lapushin nu a fost niciodată pe o listă a Interpol.
Odată cu arestarea sa ilegală, scandalul diplomatic a izbucnit. Fiind și cetățean rus, ministrul de externe al Rusiei, Sergei Lavrov, a intervenit public și a cerut autorităților din Belarus să nu îl extrădeze pe Lapshin. „Rusia se opune criminalizării vizitelor jurnaliștilor sau ale altor persoane pe acest teritoriu sau pe alte teritorii din diferite regiuni. Moscova nu este de acord cu extrădarea către o țară terță a rușilor deținuți în străinătate. L-am contactat pe dl Lapshin prin intermediul consulului. Știm că este, de asemenea, cetățean israelian și că diplomații israelieni l-au contactat și ei. Vom lua toate măsurile pentru a rezolva situația cu respectarea deplină a drepturilor cetățeanului rus. Lucrăm îndeaproape cu israelienii în această privință”, a declarat la acel moment Lavrov.
Israel, Armenia, Consiliul Europei și Departamentul de Stat american au încercat să prevină extrădarea sa, dar a fost în zadar. La 7 februarie 2017, Curtea Supremă din Belarus a respins recursul lui Lapshin privind verdictul de extrădare emis de procurorul general din Belarus, iar în iarna lui 2017, el ajungea într-o celulă de arest, la Baku, în Azerbaidjan.
Președintele azer, Ilham Aliyev, i-a mulțumit personal lui Lukașenko pentru extrădarea lui.
Israelul și Azerbaidjanul sunt buni aliați, tu ești un scandalagiu
Odată ajuns în arestul autorităților azere, situația s-a complicat și mai mult. Ambasadorul Israelului la Baku i-a spus lui Lapshin că scandalul în jurul arestării sale picase într-un moment diplomatic prost, întrucât Israelul și Azerbaidjanul semnaseră un acord de securitate.
„Ambasadorul mi-a spus că Azerbaidjanul este una dintre puținele țări din Orientul Mijlociu, țări musulmane, care este capabilă să coopereze cu Israelul. Mi-a spus – știți foarte bine situația din regiunea noastră, că nu avem aliați aici. Mi-a spus că sunt un scandalagiu, că vor încerca să mă elibereze de acolo, dar să nu mai fac gălăgie, să am un profil discret, de parcă eu eram de vină. În fapt, Israelul vindea Azerbaidjanului drone și sisteme de rachete, pentru a lupta împotriva Armeniei. Iar Armenia mă sprijinea pe mine și la nivel politic, și la nivelul oamenilor simpli. Așa că am stat două luni în Belarus și șapte luni în Azerbaidjan în izolare. Am fost singur timp de șapte luni într-o celulă mică, de trei metri pătrați.”, povestește Lapshin.
În fapt, cooperarea militară dintre Israel și Azerbaidjan a fost și este una foarte puternică. În 2012, Israelul și Azerbaidjanul au semnat un acord conform căruia compania de stat Israel Aerospace Industries se angaja să vândă Azerbaidjanului drone și sisteme antiaeriene și de apărare antirachetă în valoare de 1,6 miliarde de dolari. Mai mult, chiar în decembrie 2016, când Lapshin se afla în arest ilegal la Minsk, premierul israelian Benjamin Netanyahu făcea o vizită istorică la Baku cu scopul de a oferi un exemplu pozitiv de coexistență musulmano-evreiască. La conferința de presă susținută de cei doi lideri politici, Aliyev declara că Baku a achiziționat de-a lungul anilor arme israeliene în valoare de aproape 5 miliarde de dolari. Ce unește cooperarea dintre cele două state este teama față de Iran. Pe de o parte, între Israel și Iran există un război prin proxy, Iran fiind puterea regională care sprijină Hamas și Hezbollah, doi actori nonstatali ostili Israelului. Pe de altă parte, relația dintre Iran și Azerbaidjan este lovită de suspiciuni și neîncredere, deoarece, după destrămarea URSS și recunoașterea Azerbaidjanului ca stat independent, Baku a exprimat frecvent teze iredentiste și a promovat ideea unui Azerbaidjan istoric reîntregit, care ar uni Azerbaidjanul de azi (țara actuală) cu regiunea din interiorul Iranului, numită tot Azerbaidjan, unde populația este compusă în mare parte de azeri.
Temându-se de intențiile Bakului de a alimenta secesionismul, Iranul a oferit sprijin puternic Armeniei în războiul acesteia împotriva Azerbaidjanului pentru regiunea disputată Nagorno-Karabah. În contrareacție, Azerbaidjanul a dezvoltat relații strategice cu Turcia, un stat care are relații istorice proaste cu Armenia din cauza genocidului armean de la începutul secolului XX. În acest joc geostrategic complicat, bloggerul Lapshin a devenit personajul care joacă cartea democratică a respectării drepturilor omului și este sprijinit de diverse grupuri activiste și pentru drepturile omului din Armenia și din diaspora armeană.
Lapshin a câștigat la CEDO un proces împotriva Azerbaidjanului
Perioada de arest nu a fost ușoară pentru el. Procurorii și anchetatorii azeri l-au interogat frecvent și i-au sugerat să pledeze vinovat în fața instanței de judecată.
Îmi sugerau să pledez vinovat că sunt spion armean. Că Armenia mă plătise ca să organizez provocări împotriva azerilor. Sau că am lucrat pentru KGB-ul rusesc sau pentru Mossad-ul israelian și alte lucruri stupide. Și că am trecut ilegal frontiera din Armenia în Nagorno-Karabah
Alexander Lapshin, blogger ruso-israelian:
În fața instanței de judecată, Lapshin a primit un avocat din oficiu, dar în loc să îl apere pe el, avocatul apăra tot poziția autorităților azere. La fel ca anchetatorii, avocatul îi sugera să pledeze vinovat.
Cel mai greu moment din timpul detenției a venit într-o noapte când anchetatorii azeri l-au bătut și torturat până și-a pierdut conștiența și s-a trezit pe un pat de spital în Baku. În urma presiunilor internaționale și negocierilor diplomatice cu Israel, președintele Aliyev l-a eliberat din arest, iar el a putut fi transferat într-un spital din Israel.
În fapt, Lapshin a fost eliberat pe 14 septembrie 2017, în timp ce cu o zi înainte, ministrul apărării azer sosise în Israel pentru a negocia contracte de achiziții de armament.
Odată ajuns în Israel, fostul deținut a vrut să își facă dreptate și a reclamat Azerbaidjan la CEDO. În anul 2021, prin decizie unanimă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a găsit autoritățile azere vinovate de torturarea lui și de încercarea de a-l ucide într-o închisoare din Baku. Curtea a mai decis că Baku trebuie să îi plătească despăgubiri de 30.000 de euro, dar Lapshin nu a primit niciun euro până în prezent. În același timp, la 19 iulie 2022, Comitetul ONU pentru Drepturile Omului a adoptat o rezoluție prin care găsea autoritățile din Belarus drept vinovate de arestarea ilegală și extrădarea ulterioară în Azerbaidjan a lui Alexander Lapshin. Rezoluția subliniază că vizitarea Nagorno-Karabahului în calitate de jurnalist nu poate fi considerată o infracțiune și, de asemenea, afirmă că extrădarea către Azerbaidjan a pus în pericol viața jurnalistului și nu ar fi trebuit să aibă loc.
Lapshin povestește că, ajuns în țară, serviciile secrete israeliene au dorit să-l descurajeze în dorința lui de a-și face dreptate și i-au sugerat să nu dea în judecată Azerbaidjanul la CEDO, pentru a nu pune în pericol relațiile diplomatice dintre Israel și Azerbaidjan. El însă nu a ascultat aceste sfaturi, iar acest lucru i-a adus repercusiuni. Lapshin susține că serviciile secrete israeliene l-au amenințat că soția sa, originară din Republica Moldova și aflată în proces de naturalizare, nu va primi pașaportul israelian, dar statutul ei incert îi va obliga să părăsească Israelul. Lucru care s-a și întâmplat de altfel. „În prezent, trăim undeva între Armenia, Europa și Statele Unite”, spune el.
Ce spune Alexander Lapshin despre situația ostaticilor israelieni
În calitate de fost deținut ilegal, Lapshin empatizează cu familiile ostaticilor israelieni care, în această perioadă a războiului din Gaza, au cerut public demisia premierului Netanyahu și un acord pentru eliberarea ostaticilor ținuți de Hamas în Fâșia Gaza.
„Ați auzit despre ostaticii israelieni din Gaza? Acei oameni sunt de nouă luni ostatici. Majoritatea israelienilor au mers la demonstrații și mitinguri împotriva premierului Netanyahu și au cerut un acord cu Hamas ca ostaticii să fie eliberați. Însă Netanyahu nu a dorit să oprească războiul și să coopereze cu teroriștii, din convingerea că, dacă ești gata să cooperezi cu teroriștii, aceștia își vor continua activitatea teroristă încă o dată și încă o dată. Așadar, există două părți în această poveste. Atunci când ești ostatic, te afli într-o poziție oribilă, desigur, vrei să fii eliberat cu orice preț, așa cum și eu îmi doream. Dar când ești politician, gândești puțin diferit. Pentru că trebuie să te gândești dacă ești gata să cooperezi cu Hamas. Hamas va vedea acest deal drept o modalitate bună de a face afaceri, de a lua oameni ca ostatici pe viitor și apoi de a cere anumite beneficii”, explică bloggerul israelian.
Soluția pentru a fi oprite cele două războaie care marchează întreaga scena internațională? Tăierea totală a finanțării axei răului, susține israelianul. „E un joc mai mare din care și războiul din Gaza face parte, pentru că Rusia și Iran susțin Hamas. Planurile lui Putin au legătură cu refacerea URSS, iar Azerbaidjanul are un rol, pentru că ajută Rusia să ocolească sancțiunile europene și americane”, conchide Alexander Lapshin.
Controversa războiului din Ucraina este că, în timp ce europenii și americani luptă să izoleze puterea dictatorului Putin, ei sprijină influența unui alt autocrat, Ilham Aliyev, care se dovește a fi aliatul lui Putin, crede el.
Exporturile rusești de petrol și gaze prin Azerbaidjan au crescut semnificativ după ce Rusia a pierdut accesul la o mare parte a pieței europene în urma invaziei din Ucraina. Exporturile de petrol rusesc către Azerbaidjan s-au cvadruplat în 2023.
Azerbaidjanul a devenit, de asemenea, un partener de neînlocuit pentru Rusia atunci când vine vorba de transportul de mărfuri către și dinspre Iran și porturile din Golful Persic.
Baku este în prezent vârful de lance al unei transformări geopolitice fundamentale a regiunii. Ascensiunea sa a fost determinată de exploatarea abilă a regimului de la Baku a celor două active principale ale sale – petrolul și gazul – a căror valoare a fost mult sporită de războiul Rusiei împotriva Ucrainei, când europenii au căutat alternative pentru alimentarea statelor UE cu petrol și gaz.