Amintirea primei chitare pe care a ținut-o vreodată în mâini, instrument pe coardele căruia și-a plimbat, la început cu nepricepere, degetele îl însoțește și acum pe Alexandru Ionașc, ofițer la Serviciul de Investigații Criminale – Biroul de Combatere a Infracțiunilor Contra Persoanei din IPJ Cluj. Puștiul de ieri a crescut cu o chitară ”rece” în casă, cu melodiile mai vechi sau mai noi pe care tatăl său le așeza, doar din pură pasiune, ciupind firele metalice ale instrumentului.
”A fost un impuls, a fost ceva venit din interior. Nimeni nu mi-a pus chitara în mână. Am crescut cu ea în casă, l-am ascultat pe tata – și el un îndrăgostit de muzică -, cântând. O făcea doar din pasiune, din plăcere…Eram prin clasa a opta când am început să cochetez cu chitara de care, iată, nu m-am despărțit nici până în ziua de azi ”,, povestește inspectorul principal Alexandru Ionașc cum s-a ”lipit” de instrumentul care, într-un fel, i-a marcat existența.
Mini-recitalul de chitară al unui coleg de ”generală” l-a ambiționat
Și a mai fost ceva. Un soi de orgoliu tipic masculin care a fost răscolit și chiar a prins rădăcini atunci când, într-o tabără, Alexandru a asistat uimit la un mini-recital dat pe înserat de un coleg de clasă. Cu chitara, artistul de ocazie și chitara lui au adunat în jurul lor toate fetele. Iar aplauzele de final au venit ca un bonus firesc.
”Atunci, mi-am zis că vreau să fiu și eu în centrul atenției, să fiu și eu vedetă, iar chitara mi s-a părut drumul perfect. Recitalul colegului m-a ambiționat…”, spune, mai în glumă, mai în serios, polițistul care avea chiar să-și facă, în timp, mai multe trupe.
”Grupa de Intervenție”, trupa de studenți din Academia de Poliție
Dorința uriașă de a deveni polițist nu l-a împiedicat câtuși de puțin pe Alexandru să se bucure de pasiunea lui de-o viață. Chitara. Ba dimpotrivă, cu experiența dobândită în liceu – unde a cântat cu trupa sa de elevi la mai toate balurile bobocilor și pe la zilele orașului Bistrița Năsăud -, în Academia de Poliție ”Alexandru Ioan Cuza” a pus pe picioare ”Grupa de Intervenție”. O trupă formată, firesc, numai din viitori polițiști care însă s-a ”spart” la absolvire, dar care a lăsat în urmă o mulțime concerte date la evenimente organizate de Ministerul Afacerilor Interne (MAI), dar și la spectacole ale ”civililor” unde studenții-muzicieni erau invitați să cânte. La acea vreme doar pentru glorie. Și pentru ceva învoiri din cazarmă.
”În academie, aveam o trupă formată din 6-8 viitori polițiști. Recrutasem ce era mai bun din toți anii, de la unu la patru. Cântam și la evenimente organizate de MAI, dar și la petreceri ”civile”. Cântam fără bani, ne bucuram de ieșire, de public, de învoiri…Și ne țineam și de școală pentru că altfel am fi stricat totul”, rememorează Alexandru perioada studenției în unitatea militară de învățământ.
Polițist de judiciar la scena unei crime și artist cu chitara, pe scenă, în fața publicului
Viața l-a purtat pe inspectorul principal Alexandru Ionașc înspre una dintre cele mai dure zone ale muncii de poliție. E ofițer de judiciar specializat în investigarea faptelor comise cu violență extremă. Omoruri, violuri, tentative de omor, tâlhării…Chiar și așa, polițistul îndrăgostit de muzică și-a croit puntea perfectă între scena pe care, cu chitara sa, urcă zâmbitor în fața publicului și scena unei crime, lăsată în urmă de un asasin feroce. Practic, tânărul ofițer își trăiește viața prins între două extreme: ”vânătoarea” de ucigași, violatori sau tâlhari și concertele pe care le susține cu pasiune în toată țara cu trupa sa Reea. Un inginer, un tehnician dentar, doi polițiști, un om de afaceri și un muzician de profesie și-au unit talentele în formația ce a primit numele după cel al zeității din mitologia greacă și cântă cover-uri. Orice piese, în afară de muzică populară și manele.
De la anchetă, direct la concert
”Muncesc extrem de mult, nu degeaba am fost desemnat polițistul anului în 2017. Sunt situații în care investighez până-n miez de noapte un caz. Ba chiar până dimineață. Percheziții, cercetări la fața locului, audieri de suspecți…Nu o dată am ajuns la concert direct de la locul unei crime, de exemplu. Nu e simplu să lași în urmă elementele unui omor, indicii pe care trebuie să le pui cap la cap pentru a prinde autorul sau probele într-un caz de viol și să urci apoi zâmbitor pe o scenă unde trebuie să cânți în fața oamenilor veniți la distracție”, dezvăluie insp.pr. Alexandru Ionașc, originar din Năsăud.
Cum reușește ofițerul de judiciar Alexandru Ionașc să îmbine cele două lumi total diferite, cea a artei, a frumosului, și cea în care moartea brutală e în cotidian? Nimic nu le leagă. Poate doar uzura care e în ambele. În munca de judiciarist de la Serviciul de Investigații Criminale al IPJ Cluj, la ”Omoruri” cum îi spun polițiștii între ei, mintea-i imaginează puzzle-uri care să-i așeze în fața ochilor identitatea ascunsă a unui asasin. Iar pe scenă urcă doar artistul și chitara lui atrași iremediabil de magnetismul publicului care vrea totul de la el și de la formația lui. Polițistul rămâne în spatele cortinei. La serviciu e invers. Artistul își reazămă chitara la ușă și îl lasă pe judiciarist să-și joace rolul, să înțeleagă indiciile din fața lui.
Polițistul-chitarist a ratat concerte din cauza unor investigații
”Nu amestec munca de poliție cu scena. Mi-am dorit mereu să fiu un polițist de succes, dar și un artist care să fie apreciat. De aceea nu las la voia întâmplării nici un amănunt legat de cele două pasiuni ale mele. Au fost însă și situații, rare e adevărat, când, din cauza programului de la serviciu, din cauza unor anchete, nu am mai ajuns la concert. Se întâmplă, dar nimeni nu se supără. Suntem o echipă. Și la Poliție, și la trupa Reea”, explică inspector principal Alexandru Ionaș, judiciarist la IPJ Cluj.
CITEȘTE ȘI
Declaraţia unui motociclist din coloana lui Oprea: La 220 km/oră îmi dădea flash-uri să accelerez