ComenteazăZiua în care și-a scos surorile din casa în flăcări
Era într-o dimineață de decembrie 2017 când casa bunicilor, care aveau grijă de copii în lipsa părinților plecați la muncă în Spania, a luat foc. Micuții erau singuri în casă. Bunicul era plecat la muncă, în sat, iar bunica la magazin. Emanuel dormea într-o cameră, fetițele, care aveau una câteva luni, cealaltă 2 ani, în altă cameră. Băiatul s-a trezit din cauza fumului înecăcios de la acoperișul care se aprinsese de la coșul necurățat. N-a intrat în panică și nici n-a fugit. S-a dus glonț în camera surorilor sale și le-a scos, cu mare greutate, afară.
“Când era mic, l-am învățat să fugă în caz de pericol. Când au venit și surorile lui pe lume, i-am spus să aibă grijă de fete ca de ochii din cap. Așa a făcut și atunci când Ioana și Amalia au fost în pericol. Și nu i-a fost deloc ușor, pentru că fata de 2 ani nu voia să iasă din casă. Era speriată, mai ales că fusese trezită din somn”, ne-a povestit acum Bianca Bojian, mama băiatului.
Desculț și dezbrăcat, Emi a fugit apoi cu sora mai mică în brațe și cu cea mai mare de mână pe drumul din piatră spre sat. A mers așa vreo câteva zeci de metri, în ciuda frigului, până când un vecin i-a văzut și i-a luat în casă.
”Noi eram în Spania și am aflat de la o cumnată ce s-a întâmplat. Am venit acasă într-un suflet”, spune mama copiilor.
După nenorocire, bunicii și copiii s-au mutat într-o casă pusă la dispoziție de primarul comunei Vutcani, Silviana Bahrim. Apoi, o fundație s-a implicat și le-a cumpărat o locuință.
“La noi a durat două săptămâni să ajungem acasă, în țară. Ambasada din Spania nu ne-a ajutat cu nimic și de asta a durat atât. Când am ajuns, deja era cumpărată casa și copiii cu socrii se mutaseră în ea”, adaugă Bianca Bojian.
Curajul copilului a mișcat atunci pe toată lumea. Emi a fost vizitat de pompierii vasluieni, dar și de ministrul Carmen Dan, care i-a dat un trofeu. Tot atunci, băiatul a primit și o bicicletă pe care acum nu o mai poate folosi. “Era prea mare pentru mine, așa că o mai dădeam la copiii din sat. Zilele trecute s-a stricat. I s-a rupt lanțul și acum nu mai am ce face cu ea. Tati a spus că a vorbit cu cineva să o repare”, se arată încrezător Emanuel.
”Mă bucur când pot să ajut pe cineva”
De bicicleta primită de la ministrul Dan se leagă și cea de-a doua faptă a lui Emi, de la începutul lunii mai. Băiatul se afla împreună cu un prieten de-al său, cu doi ani mai mare, în zona râului din Vutcani, pe care acesta din urmă a încercat să-l traverseze pe o punte îngustă. La un moment dat, copilul de 10 ani s-a dezechilibrat și a căzut în apă. Fără să stea pe gânduri, Emil a reușit să-l prindă de mână și să-l tragă pe mal.
“Nu mi-a fost greu, deși m-am chinuit un pic. Apa era mare în locul în care a căzut, deși nu pare, iar mai încolo e un fel de cascadă. Mă bucur de fiecare dată când pot să ajut pe cineva. De aceea, când o să fiu mare, vreau să mă fac pompier”, ne-a spus Emanuel.
“Are în instinct chestiunile acestea de a salva sau de a ajuta pe cei aflați în suferință. Obișnuiește să vină acasă cu pisicuțe, căței răniți, pe care îi îngrijește. De aceea, o să-l ajutăm ca visul său de a deveni pompier să devină realitate”, ne-a declarat mama băiatului.
Venitul familiei, doar din alocații și ajutor social
Dorința lui Emanuel de a deveni salvator profesionist nu va fi foarte ușor de împlinit. Și asta din cauza condițiilor modeste în care trăiește familia sa. Veniturile lunare abia depășesc cu puțin suma de 1.200 de lei, compuse din alocațiile copiilor, ajutorul social și alocația complementară.
“Suntem la limită. Mai luăm de la magazin pe datorie. Noroc că ne mai așteaptă. Soțul mai merge și mai muncește cu ziua prin sat. Și astăzi, când ați venit dumneavoastră, este la cineva pentru a mai aduce un ban în casă. Eu nu pot să plec să lucrez undeva pentru că nu au cu cine să stea copiii, iar singuri nu mai am curaj să-i las”, ne-a mărturisit Bianca Bojian.
Cu toate că nu are bani prea mulți, familia lui Emi nu se plânge. “Nu ducem lipsă de nimic. Ne avem unul pe celălalt, copiii sunt sănătoși și asta cred că este cel mai important”, este convinsă mama micului erou din Vutcani.