Puțini sunt cei care știu povestea lui Emanoil Gojdu, omul care s-a luptat pentru drepturile românilor din Transilvania și din Ungaria, redactând proclamaţia „Înştiinţarea către Românii de legea răsăriteană neunită”.
S-a năcut pe 9 februarie 1802, la Oradea, într-o familie originară din Moscopole, aromână. După terminarea liceului în orașul natal, Gojdu a urmat studiile universitare juridice la Budapesta, Bratislava și Viena. În 1824 și-a început cariera de avocat la Budapesta, ca stagiar la biroul unui avocat sârb. În scurt timp, Gojdu s-a afirmat și și-a deschis propriul birou de avocatură. După ce a absolvit cursurile Academiei de Drept, s-a stabilit la Budapesta, unde a fost numit practicant la Tabla Regească, conform Enciclopediei României.
În aceeaşi perioadă, Emanoil Gojdu a redactat „Petiţia neamului românesc din Ungaria şi Banat”, prin care se exprima aderenţa la Casa de Habsburg şi se cerea independenţa românilor faţă de Mitropolia sârbească de la Carlovit. Câțiva ani mai târziu, Gojdu a fost numit prefect al judeţului Caraş, care avea populaţie majoritar românească.
Gojdu s-a retras din viața politica militantă în 1869, fiind numit, la Budapesta, consilier la Curtea de Casație, funcție pe care a deținut-o pana la moartea sa, in februarie 1870.
În testamentul lui făcut la data de 4 noiembrie 1869, omul politic şi-a lăsat averea „acelei părţi a naţiunii române din Ungaria şi Transilvania care aparţine la confesiunea orientală ortodoxă”, pentru acordarea de burse studenţilor şi pentru ajutorul preoţilor. În acest sens a fost constituită o fundaţie.
Doar partea imobiliară a activelor fundației, reprezentată de un complex de opt corpuri de clădire situate în centrul Budapestei, a fost evaluată la peste 12 milioane de dolari, iar restul moștenirii a fost evaluată la aproximativ 800 milioane de dolari. Averea Fundației Gojdu este estimată acum la aproape 1 miliard de euro.
În octombrie 2005, prim-ministrul în funcție, Călin Popescu Tăriceanu și ministrul de externe Mihai Răzvan Ungureanu au semnat cu guvernul maghiar un acord care prevedea înființarea unei fundații publice româno-ungare „Gojdu”. Aceasta ar fi urmat să fie susținută anual financiar de cele două guverne – având ca bază patrimoniul lasat moștenire de Emanoil Gojdu. Scopurile fundației ar fi fost selectarea de bursieri români sau maghiari, sprijinirea funcționării muzeului și a bibliotecii „Emanoil Gojdu”, precum și susținerea de manifestări expoziționale, conferințe și programe științifice, potrivit wikipedia.org.
Criticii acestui acord, promovat legislativ printr-o Ordonanță de urgență, au susținut ideea că ca prin adoptarea acesteia România s-ar afla în situția în care practic ar ceda gratuit patrimoniul „Fundației Gojdu”, în favoarea statului maghiar. În martie 2008 Președinția României a semnat un decret pentru promulgarea Legii privind respingerea Ordonanței de urgență a Guvernului 183/2005 pentru ratificarea Acordului privind înființarea Fundației Gojdu.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro