ComenteazăEra Crăciunul anului 1994, când James P. Allison, acum în vârstă de 70 de ani, își testa teoria că celulele T (un tip de celule albe din sânge care luptă împotriva infecțiilor virale și bacteriene) ar putea ajuta sistemul imunitar să lupte împotriva cancerului.
În acea săptămână, el ținea locul unui coleg, plecat în Europa, care injectase mai mulți șoareci canceroși cu un anticorp care să activeze celulele T pentru a ataca tumorile. Rezultatele au fost uimitoare.
Toți cei cărora li s-a administrat anticorpul au scăpat de boală, în timp ce șoarecii care nu au primit anticorpul au murit după ce tumorile lor au crescut.
Atunci, Allison a reluat experimentul, de la zero, dar de data aceasta, tratamentul contra cancerului nu a avut același rezultat ca al colegului său. Allison a devenit frustrat.
„Mi s-a spus… Ești nebun, nu va funcționa niciodată”, a spus el într-un interviu pentru The Washington Post. „Asta a fost într-adevăr ceea ce m-a enervat”, a adăugat el.
Când s-a întors, patru zile mai târziu, pentru a-și verifica cobaii, a descoperit că tumorile la șoarecii injectați cu anticorpul au dispărut total. A fost un adevărat moment de cotitură. „Nu m-am așteptat niciodată să se întâmple asta. Am avut o idee că, dacă am putea să realizăm ce s-a întâmplat, atunci ar putea fi o lovitură data cancerului”.
24 de ani mai târziu, după nenumărate studii clinice, îndoieli din partea colegilor săi și incertitudinea că un produs bazat pe descoperirea lui ar fi vreodată disponibil publicului, Allison a fost co-beneficiar al Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină din 2018, pentru munca sa asupra modului de utilizare a sistemului imunitar al organismului pentru combaterea cancerului.
Cercetătorul american James P. Allison şi omul de ştiinţă japonez Tasuku Honjo au câştigat Premiul Nobel pentru Medicină din 2018 „pentru descoperirea terapiei împotriva cancerului prin inhibarea răspunsului imun negativ”, conform Comitetului Nobel de la Stockholm.
Descoperirea făcută de cei doi laureaţi în Medicină foloseşte abilitatea sistemului imunitar de a ataca celulele canceroase prin deblocarea celulelor imune.
James P. Allison a studiat o proteină care „funcţionează ca un sistem de frânare în cadrul sistemului imunitar”, au explicat organizatorii, și a reuşit eliberarea potenţială a acestei frâne şi activarea celulelor imunitare pentru atacarea tumorilor, dezvoltând acest concept în cadrul unei noi abordări pentru tratarea pacienţilor.
La rândul său, Tasuku Honjo a fost recompensat cu această distincţie pentru descoperirea unei proteine care acţionează ca o frână în cadrul sistemului imunitar, însă aceasta deţine un mecanism de acţiune diferit.
„Terapiile bazate pe descoperirea sa s-au dovedit uimitor de eficiente în lupta împotriva cancerului”, notează Comitetul Nobel. Premiul Nobel pentru Medicină acordat în acest an (2018-n.r.) constituie un reper în lupta noastră împotriva cancerului. Descoperirea realizată de cei doi laureaţi ai premiului pentru Medicină profită de capacitatea sistemului imunitar de a ataca celulele canceroase prin eliberarea frânelor ce inhibă celulele imunitare, a explicat Comitetul Nobel.
Povestea omului de știință american numit „nebun” și apoi premiat cu „Nobel” a fost prezentată, recent, în documentarul „Breakthrough”, care a avut premiera la Festivalul de Film de Sud-Vest.
Povestea de viață a lui James P. Allison
Când Alison avea 11 ani, mama sa, Constance, era la pat cu arsuri pe gât. Se lupta cu limfomul, iar arsurile proveneau de la radioterapia pe care o făcea. Ulterior, a pierdut lupta cu boala.
Pentru a acoperi golul lăsat de pierderea mamei sale, s-a îndreptat către știință. A absolvit liceul la 16 ani, fiind un susținător al teoriei evolutiei, în ciuda părerilor sceptice ale unor profesori și chiar parlamentari.
În 1977, Allison și un coleg au scris într-o scrisoare către revista Nature că cercetarea lor asupra celulelor T a sugerat că sistemul imunitar nu ar putea fi atacat de celulele canceroase. De acolo, el a mers oriunde se putea, pentru a avansa cercetările sale asupra celulelor T: de la Austin și Berkeley, California, la New York și Houston.
Dar cancerul a revenit în viața omului de știință. Un frate și doi unchi ai săi au suferit de această boală, iar Allison, însuși, a avut cancer în stadiu incipient, de trei ori.
După ce a publicat o lucrare, în 1996, bazându-se pe constatările sale legate de celulele T, obiectivele lui Allison au fost clare: să creeze anticorpul și să-l transforme într-un medicament care să funcționeze pentru oameni. În același timp, să găsească o modalitate pentru a-l introduce în studii clinice, dar și pe piață.
Așa a apărut Ipilimumab, cunoscut sub numele de „Ipi”, pe lângă alte medicamente imuno-oncologice, care au tratat aproape 1 milion de pacienți din întreaga lume..
Pe 25 martie 2011, texanul a primit aprobarea din partea Food and Drug Administration (Administrația Alimentelor și Medicamentelor), abia după 15 ani de la publicarea lucrării sale privind activarea celulelor T.
De când „Ipi” a fost acceptat, Allison a primit nenumărate e-mailuri sau note scrise de mână, mulți de la oameni pe care nu i-a întâlnit niciodată, mulțumindu-i pentru că-i păstrează în viață pe cei dragi lor.
Printre cei aproximativ un milion de pacienți din întreaga lume care au fost tratați cu „Ipi” și medicamentele imuno-oncologice se află zeci de mii cu melanom, potrivit Institutului de Cercetare a Cancerului, în timp ce 20% dintre pacienți sunt menținuți în viață la cel puțin un deceniu după tratament, un salt semnificativ dat fiind că melanomul ucide aproape jumătate din pacienții într-un an.
Din păcate, însă, nu funcționează pentru toate tipurile de cancer, în special glioblastomul, cancerul cerebral sau cancerul pancreatic, după cum a precizat chiar Jim Allison.
Cât privește dimineața de dinaintea anunțului câștigătorului Premiului Nobel pentru medicină din 2018, Allison a zâmbit gândindu-se la ea, în timp ce vorba cu reporterul de la Washington Post.
El a fost la New York, cu gândul că va fi cu siguranță o altă dezamăgire din partea comitetului Nobel, care nu l-a ales pe el în anii precedenți, când era pregătit pentru premiu.
Cu o zi înainte, tocmai se terminase filmarea documentarului și chiar fiind întrebat atunci de perspectivele sale de a câștiga premiul. Apoi, în acea zi, șampania a curs în camera de hotel.
În acea zi fericită, Allison a primit un telefon și i s-a spus că cineva voia să-l felicite. Era fostul vicepreședinte Joe Biden, al cărui fiu, Beau, a murit de glioblastom în 2015.
„Sunt atât de fericit pentru tine. Meriți recunoașterea și mă rog lui Dumnezeu să mântuiți cât mai multe vieți”, i-a spus Biden lui Allison.
La întoarcerea la MD Anderson în Houston, câteva zile mai târziu, după obținerea recunoașterii mondiale, Allison a fost întâmpinat ca un erou de sute de oameni, care au vrut să îi strângă mâna și să se fotografieze cu el, afișând și un banner pe care scria… „Ne-ai făcut mândri”.
„Nu este o poveste finalizată, apropo. Avem mult mai mult de lucru. Este o călătorie în desfășurare”, a spus el mulțimii care îl aplauda.
FOTO – washingtonpost.com