Comentează- Iubește ceea ce face și nu are nicio îndoială cu privire la drumul ales. Totuși, ar vrea să plece în misiune echipat mai bine și cu autospeciale care nu-și arată vârsta înaintată.
- Bărbatul spune că exploziile de butelii nu sunt neapărat comune. Căci, majoritatea persoanelor, când simt miros de gaze, apelează imediat 112. „Acumulările de gaze, buteliile defecte, aparate de încălzit, se întâmplă lucruri de astea”.
Liniștea comunei teleormănene Saelele a fost zguduită marți, 2 februarie, de o explozie. O bucătărie s-a prăvălit peste un bătrân de 74 de ani, iar în ajutorul lui a sărit nepotul vecinilor, pompier de meserie.
„Am sărit gardul și am ajuns la ei în curte. Am văzut-o pe soție, care era panicată. Spunea: «soțul, soțul, soțul!». Pe ea a pârlit-o doar suflul exploziei, căci nu era în încăpere. Dar el era prins sub dărâmături. Era ghem, într-un așa-numit triunghi al supraviețuirii”, povestește plutonierul major Cătălin Mihai Șatran, 31 de ani.
Tânărul s-a aventurat sub dărâmături, să-l elibereze pe vecinul prins. „Am strigat după el: «unde ești, spune-mi, ca să te găsesc». Pe unde am intrat, nu am mai putut să ies cu el. Am ieșit printr-o altă cameră, ușa era crăpată, iar tavanul se sprijinea pe ea. Și l-am scos ușor prin ușa crăpată”, mai spune bărbatul.
„M-am temut că se va asfixia”
Pompierul știa că treaba e serioasă, din cauza zgomotului metalic. Doar coliziunea unui camion se aseamănă cu explozia unei butelii. „Când aud un zgomot care ar putea să însemne o situație de urgență, este reflexul meu să mă îndrept spre sursă, să aflu ce s-a întâmplat”, spune Șatran.
Ajuns la bătrâni în curte, a început să sape cu mâinile printre dărâmături, în timp ce vecinii se adunau să vadă ce s-a întâmplat. Oamenii strigau către el, dar tânărul spune că nu auzea nimic.
Aici a fost dificil, că nici nu aveam la dispoziție vreun mijloc prin care să-i acord primul ajutor, nu aveam un guler cervical, o targă. Nimic. Primul ajutor l-am acordat eliberându-l de acolo. M-am temut că se va asfixia.
Cătălin Mihai Șatran:
În același timp, vecinii au oprit curentul.
Pompierul a cerut sprijinul unui alt consătean și împreună l-au scos pe bărbatul de 74 de ani, după ce s-a asigurat că nu are niciun traumatism major. Acesta a suferit arsuri de gradul II la mâini și față.
„Fiecare l-am luat de un umăr și l-am scos printre dărâmături. L-am pus pe un scaun afară. Și m-am dus să verific buteliile. Am găsit trei până să vină colegii de la SMURD”, punctează Șatran.
Când ești de partea cealaltă a apelului la 112
Lucrul pe care nu îl știam și pe care l-am observat acum: mi s-a părut o eternitate până au ajuns colegii. Chiar dacă apoi m-am uitat la ceas și am constatat că au ajuns în 15 minute.
Pompierul Cătălin Mihai Șatran:
Tânărul povestește că, în ciuda lipsei echipamentului de intervenție, a urmat protocolul de siguranță și a intrat din aproape în aproape sub dărâmături. De fapt, de multe ori, așa procedează chiar și la intervențiile la care se duce pregătit. „Se întâmplă, până îți aduce un coleg un târnăcop ori o lopată, sapi cu mâinile. Au mai fost intervenții unde nu am avut cu ce să săpăm decât cu mâinile”.
Bunicii lui au crezut că e un cutremur
„Îmi e frică, încă tremur de atunci. Se acumulează gaze, aprinzi becul și dă cu tine și cu casa”, spune bunica plutonierului major Cătălin Mihai Șatran.
Șatran zâmbește în fața casei în care a crescut și spune, timid, că nu îndrăznește să-i povestească bunicii lui intervențiile. Acum nu a avut de ales. Căci bătrâna s-a grăbit după nepot, când a văzut că acesta fuge direct spre explozie. „Cea mai urâtă meserie, mereu ești în pericol”, conchide femeia, care la momentul exploziei a crezut că un cutremur tulbură liniștea satului de lângă Turnu Măgurele, cunoscut lumii doar pentru că pe aceste ulițe a copilărit și Liviu Dragnea.
„Muream și nu apucam să văz așa ceva. M-am dus acolo, la gard, și strigam: aoleu, unde te-ai băgat, băiete. Că nu-l vedeam. Mă gândeam că o să-i cadă ceva în cap”, povestește bunica, cu lacrimi în ochi. Aceleași lacrimi o înfundă de fiecare dată când aude sirenele unei autospeciale care trece prin sat, cu gândul că poate fi chiar Cătălin.
Dar pentru nepot, meseria aleasă e cea mai frumoasă. Și-a dorit-o din liceu și chiar bunicii sunt cei care, fără să-și propună, l-au condus spre ea. Îi plăcea să-i ajute la toate treburile casnice, era o bucurie să se întoarcă în satul situat la 20 de kilometri de oraș.
Mi-am spus că dacă există o meserie în care pot să ajut, asta vreau să fac. Și o fac din pasiune.
Tânărul pompier:
După liceu, Cătălin a reușit să intre la Școala de Subofițeri de Pompieri și Protecție Civilă de la Boldești-Scăeni, județul Prahova.
Prima intervenție din viața lui a fost chiar înainte de absolvire, când bunica l-a sunat speriată că flăcările cuprindeau cu rapiditate o anexă a casei. Cătălin Șatran a sunat imediat la 112 și a reușit să ajungă odată cu echipele de intervenție la poarta bunicilor din Saelele.
Botezul ca pompier
Apoi, ca pompier cu acte în regulă, s-a botezat în ale meseriei pe niște căpițe de fân din satul teleormănean Broșteanca. Și pentru ca să nu uite niciodată ziua, colegii au avut grijă să pună furtunul peste el, la -20 de grade, într-o zi din decembrie 2012.
„Căpița ardea sub mine. Și în timp ce dădeam la o parte fânul cu furca, colegul a pus furtunul pe mine. Asta ca să nu uit că-s pompier, să nu uit prima intervenție. Iar costumul de intervenție s-a făcut sloi pe mine. Când mergeam, trosnea”, își amintește tânărul, care pe atunci lucra la detașamentul Roșiorii de Vede. Între timp, s-a mutat acasă, la Turnu Măgurele.
„Cele mai urâte intervenții sunt accidentele rutiere”
Acum, bărbatul se împarte între intervențiile la care participă cu autospeciala și cele cu SMURD, unde cel mai mult apreciază privilegiul de a vorbi direct cu cei pe care îi ajută.
„La incendii ești concentrat pe stingerea incendiului și salvarea de bunuri, de multe ori nu sunt victime și oricum nu ai timp să interacționezi. Emoțional, cele mai urâte intervenții sunt accidentele rutiere, mai ales când sunt și copii ori multe victime. Astea ne afectează pe toți, nu imediat, că suntem sub imperiul adrenalinei, dar după, evident că ne gândim”.
În timpul liber, activitatea lui de la muncă devine uneori motiv de glumă pentru prieteni.
Sunt antitalent la aprins grătare. Toată lumea îmi spune că fuge focul de mine.
Pompier: