Povestea răscolitoare a unuia dintre sclavii de la Berevoești: eliberat din lanțuri, a muncit cu ziua și a murit grav bolnav. I-a ajutat cu adevărat societatea?

• Dintre cei exploatați în comuna de
  lângă Câmpulung Argeș și salvați în 2016, Libertatea a descoperit ce a urmat în
  destinul lor: doi au murit, doi adulți au dizabilități grave, doi copii sunt
  încă în traumă, aceștia sunt cu toții în asistență socială, o victimă a plecat
  la muncă în străinătate, iar altora li s-a pierdut urma într-o viață plină de
  privațiuni. 

În vara lui 2016, sute de jandarmi și mascați au identificat și salvat zeci de persoane care erau traficate în mai multe case din comuna Berevoești, județul Argeș. Conform anchetatorilor, mai multe grupuri infracționale din Berevoești au recrutat 40 de persoane, pe care le-au constrâns la munci casnice și cerșetorie, pe parcursul mai multor ani.

Sclavii erau dintre cei mai vulnerabili oameni: minori, oameni cu
dizabilități și oameni săraci din mai multe zone ale țării. Primele condamnări
au venit în toamna lui 2017, când cinci persoane au fost condamnate definitiv cu
închisoarea între trei și cinci ani.

Apoi, în noiembrie 2018, alte șase
persoane au fost condamnate definitiv la pedepse cu închisoarea între 4 și 10
ani. Anul acesta, alte șapte persoane au fost trimise după gratii în același
dosar. Victimele ar fi trebuit să primească și daune materiale.

Libertatea a mers pe urmele
oamenilor eliberați, să vadă cum este viața lor acum.

Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Argeș a spus pentru ziar că a identificat în 2016, 14 adulți și 2 minori, salvați de la Berevoești. Doi adulți și doi minori au dizabilități și sunt sub protecția serviciilor sociale, restul s-au întors în familie.

Conform unuia dintre dosarele
instrumentate de Tribunalul Argeș, din nouă victime, două au decedat ulterior
și una este plecată din țară. Am luat la rând drumul spre casa oamenilor, să
vedem cum este viața lor acum, când sunt din nou liberi.

Așa am ajuns în satul Leicești, din județul Argeș. Aveam un nume și un prenume și, din vorbă în vorbă, căutam o casă. Periplul a stârnit amintiri cutremurătoare în inima satului. Cam așa procedau și cei care veneau să racoleze oamenii.

Traficanții mergeau cu mașina prin sate și spuneau că au nevoie de oameni la lucru. Minciuna favorită era aceea că ei căutau șofer la lemne.

Așa au ajuns și la familia Mita,
unde Ioan era șofer profesionist. Prima dată, în 2015, bărbatul a plecat de
bunăvoie, cu promisiunea unui loc de muncă și a unui venit pentru familia sa
formată din soție și doi băieți.

Rezultă că în data de 21.05.2015, persoanei vătămate i s-a propus de către inculpatul Marinoiu Marian să lucreze ca șofer pe o autoutilitară ce transporta material lemnos în schimbul sumei de 30 de lei pe cursă, cazare și mâncare zilnică.

Extras din dosarul Berevoești:

Dar când a ajuns la Berevoești, bărbatul a făcut cunoștință cu o altă realitate, sarcinile era mai multe, iar respectarea vieții sale devenise o vorbă goală.

Ioan a fugit de două ori, dar au
venit după el și l-au luat din casă. Convingerea lor se făcea prin promisiuni
sau constrângere. La început erau promisiunile că de data asta va fi mai bine,
apoi urmau amenințările. Același scenariu a fost urmărit în toate relațiile
abuzive.

În luna octombrie 2015, inculpatul Marinoiu Marian împreună cu un complice au răpit victima Mita Ioan din gospodăria sa pentru a o duce în gospodăria lui Marinoiu Marian și Păun Lenuța Mădălina în scopul exploatării acesteia.

Extras din dosarul Berevoești:

De fiecare dată când se întorcea acasă, bărbatul era tot mai slăbit. A muncit în Berevoești aproximativ 10 luni, până în 2016, spune Marius, fiul său cel mare.

Familia Mita are doi copii, de 22, respectiv 16 ani. Băieții au câte 8 clase. Restul educației lor s-a pierdut în kilometrii dintre satul în care trăiesc și orașul în care e cel mai apropiat liceu. “E departe, nu am avut posibilități”, spune mama cu capul în pământ. Femeia vorbește rar și încet, de parcă doliul i-ar fi ajuns și la vorbă.

Fiul cel mare e alături de mama sa
în curtea bunicilor, iar cel mic a plecat să lucreze, cu ziua, în sat.

Muncitori cu ziua, din tată în fiu

Fiul cel mare pleacă periodic în
Franța, unde lucrează ce găsește. Cel mic muncește la fel, ce găsește, dar în
sat, unde primește între 70-100 de lei pe ziua de muncă. Iar ziua de muncă la
sat începe înainte de răsăritul soarelui și se termină mult după apus.

Pe promisiunea asta a plecat tatăl
lor de acasă, cea a unui program de muncă organizat și a unui venit constant.
Ce a găsit în schimb, familia nu a aflat niciodată de la el, căci le povestea
greu, cu suferință.

“Nu vorbea, ținea în el”. Bărbatul
spunea doar că e bătut și că nu primește bani pentru munca prestată. Apoi, bea
și nu mai vorbea cu nimeni, povestește acum fiul lui, Marius. Au aflat povestea
mai mult de la știri.

Cum în unele familii copiii se obișnuiesc că părinții lor pleacă dimineața devreme la lucru sau pleacă din țară, ei nu au sesizat nimic neobișnuit. “O dată nu am vrut să îl las, când au venit după el, dar a zis că merge că oricum vin după el”, își amintește Marius.

Fișa postului în sclavagismul românesc

Lista infinită a treburilor puse pe umerii lui Ioan a fost reconstituită de anchetatori, după ce au descins la Berevoești și i-au eliberat pe cei reduși la o viață de sclavi.

“În perioada 19.02.2016 – 10 iulie
2016, victima Mita Ioan a fost constrânsă de Marinoiu Marian și Păun Lenuța
Mădălina să efectueze zilnic, în mod forțat, diverse munci și activități în
gospodăria acestora:

• să aibă grijă de animale
• să facă curățenie
• să măture
• să încarce, să descarce și să spargă lemne
• să conducă autoutilitara în timpul efectuării transportului de masă lemnoasă
• era obligat de cei doi inculpați să practice cerșetoria pentru a face rost de alimente pentru familie. Cu resturile de mâncare ce rămâneau după ce inculpații serveau masa erau hrănite și victimele”.

Așa se scurgea viața lui Ioan Mita.
Când revenea acasă o făcea de epuizare și ca să-și schimbe hainele.

O vecină care iese la poartă cu un cap de găină pe care îl jumulea în mână spune că în perioada în care bărbatul muncea la Berevoești mai venea acasă din când în când, “să își schimbe șosetele”.

Modalitățile de constrângere exercitate de către inculpații Marinoiu Marian și Păun Lenuța Mădălina, metode prin care victima era forțață să presteze muncile respective, constau în amenințări repetate și regulate și lovituri aplicate victimei în mod repetat și regulat cu palmele, pumnii, picioarele și diverse obiecte contondente, persoana vătămată fiind adusă în stare de aservire și lipsire de libertate.

Extras din dosarul Berevoești:

„Cine s-a gândit că moare, dar deh”

După eliberarea de la Berevoești, care s-a transformat într-o acțiune televizată, Ioan Mita s-a întors acasă, însă nimeni nu i-a întins mâna. Nici statul, nici comunitatea. O vreme a muncit cu ziua, ce a găsit. Apoi a căzut victima unei noi constrângeri – cea a bolii.

“S-a îmbolnăvit, nu mai putea să
vorbească, începea propoziția și nu mai putea să o termine. Se punea pe trepte
și tușea câte o jumătate de oră”, își amintește fiul său.

“Nu prea vorbea. Gânduri e multe, dar nu e putere. Când s-a dus la Berevoești era un bărbat voinic, robust, puternic, cine s-a gândit că moare, dar deh”, spune o altă rudă de-ale bărbatului.

Ioan Mita a murit vara asta, la trei ani după vara în care a fost salvat de autorități din casa în care și-a pierdut libertatea și o parte din sănătate, la Berevoești.

“A murit pe 18 iulie 2019, la 58 de
ani, dar pe cruce l-am trecut 59, că așa e obiceiul”, explică fiul său și îi
aprinde o lumânare.

De ce a murit bărbatul e neclar:
ciroză, TBC, epuizare, în lipsa certificatului de deces, fiecare dintre
apropiați spune ce a înțeles el din boala bărbatului.

Realitatea e în fața lor – mormântul
și crucea de lemn prin care bărbatul a mai trăit un an și două coroane de
flori, una de la copii și una de la nevastă.

Acum, Marius e șoferul familiei.

“Marți l-am îngropat pe taică-miu și
miercuri am avut orașul, pentru permis”, își amintește băiatul.

Amintire de pe drumurile parcurse cu tatăl său

Marian
Marinoiu, bărbatul de 28 de ani care l-a luat pe Ioan Mita de la el de acasă, a
fost condamnat la şapte ani şi o lună de închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de
trafic de persoane, precum și achitarea sumei de 90.000 de lei, pentru prejudiciul moral adus.
Complicea acestuia, Lenuța Mădălina Păun, va sta patru ani după gratii.

“Ultima dată când am fost cu el la
poliție, au zis că pe ăia îi închid și nouă ne dau despăgubiri, dar nu am
primit nimic”, spune fiul bărbatului, care a împrumutat bani pentru a-și
îngropa tatăl.

În vitrina unui dulap din casa
familiei Mita stau, una peste alta, toate diplomele pe care cei doi copii le-au
primit în clasele primare. Cel mare spune că i-ar plăcea să se întoarcă într-o
zi la școală, dar deocamdată trebuie să facă bani.

Într-un sertar stă portofelul negru
al bărbatului. El mai adăpostește doar permisul de conducere al lui Ioan Mita.
“Uite, avea toate gradele”, spune Marius și întoarce permisul pe partea în care
sunt completate categoriile pe care le-a obținut părintele său.

Apoi îmi povestește cea mai frumoasă
amintire pe care o are cu tatăl său: “Când eram mic, mă lua cu el cu mașina.
Uneori, mergeam pe autostradă, să ducă paleți la București. Opream unde voiam
eu și mâncam ciorbă de burtă”.

Urmărește-ne pe Google News