Elena Ionescu* este unul dintre cei 40.000 de șoferi Uber din Londra. ,,Este prea periculos pentru o femeie să conducă noaptea”, spune românca. Trăiește în capitala britanică de trei ani. ,,Am plecat din România pentru că iubitul meu visa să vină la Londra, să se realizeze. Când am ajuns, visam și eu la o carieră strălucitoare. Dar nu așa au mers lucrurile. Londra m-a dezamăgit”.
Programul Elenei începe la primele ore. Jurnalistul care a cunoscut-o scrie în Financial Times că românca arată mai bătrână decât vârsta ei de 31 de ani. În România, ea lucra pentru compania Enel. ,,Adevărul este că aveam o viață mult mai bună în România”, declară ea.
Iubitul ei, Iulian, conduce noaptea. Iese din tură la 4.30 dimineața. Apucă să se vadă cu perechea lui foarte puțin, înainte ca ea să plece la muncă, la 5.30.
,,Dacă ne pierdem slujbele, nu ne vom mai putea plăti mașinile și telefoanele”, spune Elena Ionescu. Ea câștigă între 300 și 600 de lire pe săptămână. În România, salariul mediu este de 600 de lire sterline pe lună. Aproape toți banii câștigați la Londra se duc pe chirie, mașină, benzina, mâncare și telefon.
,,Vreau să spun ceva. Londra este un oraș de sclavi. Faci bani cât să trăiești de pe o zi pe alta. Nimic mai mult. Diminețile sunt mereu aceleași. 30% dintre ele sunt pline de furie. [Clienții ]dau vina pe tine și pentru trafic, pentru vreme. Țipă și urlă. Unii dintre ei se poartă de parcă ești proprietatea lor.
Cursele ei preferate sunt cele din weekend. ,,Îmi plac bețivii tăcuți. Și cei care cântă, râd. Chiar și cei furioși că i-au prins zorile. Dimineața îi liniștește pe toți”.
Adesea însă, Elena este victima unor abuzuri. ,,Țipă. Devin neciopliți. Dacă devin și agresivi, calc pedala”. Dar clienții furioși se enervează și mai tare. ,,`Du-mă la Canary Wharf. Am o întâlnire`. Eram aproape acolo când a început să țipe. `Ești cel mai prost șofer. Ești cel mai prost șofer pentru că nu bagi viteză`. `Nu pot`, i-am spus. `Îmi pierd carnetul`. `Condu dracului. Imigrant nenorocit. Bagă viteză pentru că te plătesc`.
Românca tremura când a tras pe dreapta. ,,Atunci am început să plâng. Voiam să merg acasă. Simțeam că trebuie să renunț la Uber pentru că nu este o slujbă pentru femei.
,,De-abia aștept să plec acasă. Ce avem aici nu este o viață”.
*Numele româncei a fost schimbat la cerere, pentru protejarea identității