ComenteazăG4Media prezintă un caz ca o poveste de film, cu spioni, atentate teroriste, Carlos Șacalul, bani și firme-paravan ale fostei securități și păcate ale tatălui care îi pot ruina copilul.
Nicolae Nădejde, tatăl lui Ion, a lucrat în cadrul Centrului de Informații Externe (CIE). Angajat ca ofițer al UM 0102, Nădejde senior a fost pensionat în 1987, cu gradul de colonel în rezervă.
Bani pentru atentatul lui Carlos Șacalul?
În CIE, subordonat Departamentului Securității Statului, Nicolae Nădejde avea atribuții pe partea economică. Centrul derula afaceri prin firme-paravan sau vira bani către agenți sau terți din străinătate în cadrul unor operațiuni de aport valutar special.
În 1998, ca suspect pentru implicarea într-o astfel de operațiune de aport valutar, Nădejde a fost audiat în dosarul deschis de anchetatorii români ca urmare a atentatului comis în 1981, de teroristul Carlos Șacalul, la comanda CIE, la sediul Radio Europa Liberă din München.
- Operaţiunea “Tangoul Munchenez” prevedea lichidarea unor români aflaţi în exil, ce lucrau la Europa Liberă, prin detonarea unei bombe în cadrul secţiei române a postului de radio. Pe 4 februarie 1981, au loc trei atentate cu scrisori-capcană. Nicolae Penescu, Paul Goma şi Şerban Orăscu au fost răniți, dar nici unul nu a murit. Tot atunci, la sediul din München a Radioului Europa Liberă a explodat o bombă. Atentatul, soldat cu 4 răniţi dintre angajaţii Europei Libere şi importante pagube materiale, operaţiunea a eşuat deoarece colaboratorii venezueleanului Carlos Șacalul au greşit ţinta, distrugând secţia cehoslovacă şi rănind 8 persoane.
Firma-paravan din Panama
Una dintre firmele-paravan era Marsue Holding SA, plasată pe numele unui cetățean panamez. Societatea deținea un cont la BRD Societe Generale.
În 1985, Nădejde a devenit reprezentant al acestei firme, fiind singura persoană mandatată să reprezinte în întregime interesele firmei în România, calitate pe care și-a păstrat-o și după ce a ieșit la pensie ”din rațiuni operative și în interes de serviciu”, se nota în sentința civilă nr. 2381/1 noiembrie 2019 a Tribunalului București.
”Soldul contului s-a format prin depuneri de sume urmare a realizării unor activități operative”, se mai precizează în sentința invocată.
A urmat momentul Revoluției din 1989, destrămarea CIE și, în perioada următoare, înființarea SIE care a moștenit tot ceea ce reprezenta fosta structură de spionaj extern.
La 31 decembrie 1989, în contul Marsue Holding SA se aflau 207.504,48 dolari, dobânzile făcând ca suma să crească, în septembrie 1990, la 210.537,15 dolari.
După revoluție, seniorul a început să scoată banii din contul uitat de SIE
Pe 24 octombrie 1990, colonelul în rezervă Nicolae Nădejde a început să retragă sume de bani din cont ”pe persoană fizică” ori să transfere la alte filiale ale aceleiași bănci diferite sume de bani. Și a procedat astfel până pe 27 decembrie 1993, când a lichidat contul.
În 1994-1995, SIE a descoperit că îi lipsea din avuție contul Marsue Holding, firma-paravan pe care o înființase precursoarea CIE. Serviciul a depus o plângere penală, iar procurorii militari l-au trimis în judecată pe Nădejde pentru delapidare, punându-i sechestru pe bunuri.
Condamnarea din 2004 și fiul dat în judecată de Ministerul de Fințanțe
A urmat un lung proces, terminat în 2004 cu condamnarea colonelului în rezervă la 10 ani de închisoare, rămânând de stabilit modalitatea de recuperare a prejudiciului.
Până să se clarifice acest aspect, Nicolae Nădejde a murit în 2010.
În 2014, Statul Român, prin Ministerul de Finanțe, l-a dat în judecată Ion Nădejde, urmașul fostului spion. În noiembrie 2019, Tribunalul București a decis că fiul trebuie să achite 254.506,58 dolari despăgubiri şi 1.544.674,83 lei reprezentând penalități calculate până la data de 20 decembrie 2008.
Atât Nădejde junior, cât și Statul Român au atacat decizia, procesul fiind acum pe rolul Curții de Apel București, cu termen în ianuarie 2021.
Înțeleg că sunt aplicabile prevederile legii civile care prevăd transmiterea în sarcina moștenitorilor a responsabilității civile în cazul unui dosar penal, dar mi se pare ciudat că, pe de o parte, pe toată durata activității tatălui meu într-un domeniu extrem de organizat și controlat, nimeni nu a ridicat vreodată problema unor fapte de natură penală, iar după 1990 cineva să considere că tatăl meu a adus un prejudiciu, iar pe de altă parte, statul român, pe parcursul a aproape 20 de ani de procese în instanță împotriva tatălui meu, nu a putut niciodată stabili vinovăția acestuia.
Ion Nădejde, fiul lui Nicolae Nădejde, pentru G4Media:
Ion Nădejde: ”Lupt până la epuizarea mijloacelor legale”
El a reiterat, ulterior, că în dosarul penal nu există o sentință definitivă, ceea ce ar pune sub semnul întrebării legalitatea actualului proces civil.
”Totul a culminat cu faptul că acum eu sunt pus în situația de a mă apăra într-un caz în care sunt invocate fapte necunoscute mie, presupuse a fi avut loc în perioada anilor 1980! Voi continua să lupt pentru aducerea la lumină a adevărului, până la epuizarea tuturor mijloacelor legale care îmi sunt disponibile”, a mai spus Ion Nădejde.