ComenteazăOriginară din Reteag, Bistrița, pasiunea Adrianei pentru mașini i-a fost insuflată de tatăl ei, mecanic auto. „El m-a îndrumat și m-a determinat să mă fac șoferiță de TIR”. Același drum l-a urmat și sora ei mai mică.
La 18 ani și-a luat permisul auto categoria B, la 24 de ani a absolvit pentru categoriile de TIR. Înainte să se apuce de șoferie serioasă, a lucrat într-o fabrică din Bistrița, timp de 4 ani.
S-a căsătorit la 22 de ani cu „baiatul pe care l-am cunoscut când eram în liceu”. Au făcut împreună școala de șoferi profesioniști și au ales o „viață pe roți”. Și s-au mutat în Almeria, Spania.
„Lumea nu e obișnuită neapărat cu femei șoferițe de TIR, dar aici lucrurile se văd totuși diferit. Mai sunt șoferițe de TIR în Spania, cât și în alte țări”, spune Adriana.
Drumurile proaste de la noi și salariul mai mare de la ei
Fiind echipaj de TIR, bate drumurile alături de soțul ei. Tocmai d-asta, crede ea, n-a avut niciodată parte de incidente de hărțuire sexuală sau violențe asupra ei. „Nu am condus niciodată singură, dar nu aș avea o problemă cu asta”, explică Adriana. Știe însă că rutele pe care le parcurge cu TIR-ul din Spania în Norvegia și Franța sunt mai sigure.
Cum ar fi fost viața ei ca șoferiță în România?
Dincolo de salariul mult mai mare pe care-l câștigă în vestul Europei, aproximativ 5.000 de euro pe lună, ca familie, Adriana explică de ce nu a ales România: „Este mult mai ușor și mai sigur să circuli pe autostrăzi decât pe drumuri naționale. În România se circulă cel mai mult prin localități și este destul de periculos, pentru că se mai joacă copiii pe marginea drumului și oricând pot să îți sară în față, circulă căruțe, bicicliști, animale”.
România are cea mai ridicată rată din Uniunea Europeană a accidentelor rutiere mortale, cu 96 de victime la un milion de locuitori, conform datelor Eurostat din 2018.
Cum arată cabina de TIR
Nu doarme în hoteluri la marginea drumurilor, pentru că repausul săptămânal îl face de obicei acasă, în Almeria. Dacă nu ajunge la timp acasă, doarme în TIR, în parcare.
„În cabina de TIR avem foarte multe lucruri personale, deoarece 90% din timp îl petrecem aici. Avem dulapuri cu haine, frigider, cuptor cu microunde, spațiu pentru depozitat mâncarea, măsuță, două paturi, ne-am decorat camionul cu perdeluță, covorașe pufoase, lumini colorate, niciodată nu ne urcăm încălțați în TIR, încălțămintea mereu o lăsăm pe scară”, descrie Adriana „casa pe roți”.
Emoții pentru prima cursă
În prima cursă, își amintește tânăra, a fost speriată și stresată. „Îmi era frică de gabaritul TIR-ului (lung de aproximativ 17 m). Mă uitam în oglinzi și aveam senzația că nu se mai termină semiremorca, mă gândeam mereu ca nu cumva să lovesc alte mașini”.
Dar a prins încredere în abilitățile ei de șofat și de la a doua cursă a început să fie mai relaxată. „Începea să-mi placă din ce în ce mai mult”.
În primii 2 ani a făcut curse Spania-Norvegia. „Curse lungi și frumoase, mai ales vara, când în Norvegia ziua este foarte lungă”. Încărca din Spania fructe și legume pentru Norvegia, iar de aici ducea pește somon în Spania și Franța.
Iarna e grea și la ei
Iernile sunt mai grele, ca pentru orice șofer. Cu atât mai mult pentru unul de TIR.
„Îmi amintesc și acum când trebuia să încarc/descarc la unele firme din Norvegia și nu puteam scoate TIR-ul din parcare din cauza zăpezii, iar lanțurile pe care le puneam la roți, împreună cu soțul meu, de multe ori nu făceau față și se rupeau”, povestește Adriana.
În ultimii 2 ani, cel mai des a mers în curse Spania-Suedia, uneori și Danemarca. Le duce fructe și legume nordicilor, iar de acolo se întoarce cu „lactate, cereale și bere pentru supermarketurile din Spania”.
M-a impresionat peisajul din nordul Norvegiei (lacurile, munții) care transmit multă liniște, casele, care sunt majoritatea din lemn (au o arhitectură diferită față de cele din România) și sunt multe tuneluri pe sub apă.
Adriana, șoferiță de TIR:
Călător de 20 de ore
O cursă normală începe din sudul Spaniei (Almeria) și se termină în Suedia (Helsingborg). Cea mai lungă cursă a fost din sudul Spaniei până în nordul Norvegiei.
Să fii șofer de TIR înseamnă să vezi lumea de pe șoselele care se întind dincolo de granițe, în vestul Europei. A ajuns astfel, în ultimii 4 ani, în Portugalia, Franța, Italia, Cehia, Germania, Belgia, Olanda și Danemarca.
„Iubesc această meserie și mă bucur din plin când sunt la volanul TIR-ului. Îmi place foarte mult să conduc, să călătoresc, să cunosc locuri noi, iar salariul este unul atractiv”, explică Adriana. Îi lipsesc însă familia și cei dragi de acasă, pe care apucă să-i vadă o dată pe an.
Incidente la drum lung: hoții din TIR-uri și șoferii de pe șosele
Un drum lung însă nu este lipsit de pericole. Fie că este vremea turbulentă, gheața de pe șosele, alți participanți în trafic sau chiar hoții care atacă TIR-uri.
Am avut, cu ceva timp în urmă, descărcare la Madrid, iar pentru că am condus toată noaptea, eram foarte obosiți și după ce am terminat, ne-am pus să ne odihnim puțin. Când ne-am trezit, hoții ne furaseră paleții pe care se pune marfa. Înainte nu aveam închizători pentru acei paleți și când mergeam la Madrid, pentru că acolo se fură paleții, încercam să nu dormim sau dormeam pe rând. La firma la care lucrăm acum ne-au pus închizători speciale și nu se mai pot fura.
Adriana, șoferiță de TIR:
Își amintește un episod mai puțin plăcut și din Germania. „Am încărcat cartofi (sunt puși în saci mari de o tonă), aveam încărcați 20 de saci și trebuia să descărcăm în zona Madridului. Mai aveam vreo oră până la descărcare, era noapte și conduceam eu. Drumul era foarte liber pe autostradă, aveam doar un TIR în față, care mergea mai încet, iar eu m-am băgat să îl depășesc.
În depășire a apărut o mașină mică în spatele meu, iar cum erau doar două benzi de circulație a trebuit să aștepte în spate până când terminam de depășit. Cred că s-a enervat și îmi tot făcea flash-uri cu farurile.
După ce am revenit pe prima bandă, cel cu autoturismul s-a băgat în fața TIR-ului meu și a frânat brusc. Era cât pe ce să intru în el, pentru că nu m-am așteptat. Am pus și eu frână brusc și mi-a făcut așa de mai multe ori.
Când am ajuns la descărcare, sacii de cartofi erau înclinați din cauza frânării și mai mult de 500 kg de cartofi s-au vărsat pe jos, iar cei de la depozit n-au mai vrut să ne descarce până când nu am adunat toți cartofii. Am pierdut foarte multe ore”.
Principalele motive care duc la accidente pe șosele
Să respecte programul de condus, spune Adriana, tocmai pentru că oboseala șoferilor este motivul cel mai frecvent pentru accidentele de pe șosele.
„Nu poți circula mai mult de 20 de ore când ești în echipaj, 10 ore fiecare, după care trebuie obligatoriu să faci pauză 9 ore și pe urmă poți porni din nou la drum”, explică Adriana.
Nu neapărat kilometri de autostradă, ci educația rutieră este mai importantă. Alte sfaturi de la tânăra șoferiță pe care le oferă și urmăritorilor ei de pe TikTok:
- să păstreze mereu distanța de siguranță față de vehiculul din față;
- să respecte regulile de circulație;
- când condițiile meteo sunt nefavorabile, trebuie adaptată viteza în funcție de acestea;
- și, bineînțeles, trebuie evitată folosirea telefonului mobil în timp ce conduci.
„Acestea cred eu că ar fi principalele motive, din cauza cărora se întâmplă majoritatea accidentelor”.
Doar în 2020 au fost înregistrate în România 6.268 de accidente rutiere grave, în urma cărora 5.481 de persoane au fost rănite și 1.644 au decedat, conform datelor Poliției.