Povestea tristă a lui Papi, un pui de căprioară rănit, a însemnat începutul unui proiect uimitor: Sanctuarul Papi Land, locul unde animalele de fermă abuzate și torturate reînvață să trăiască

„Eu te scarpin la cornițe și tu mă muști? Haide, pupă-mă”, îi spune Marius unei capre maro, ieșită din grajd în întâmpinarea lui. Marius numește animalele din sanctuar „copiii mei”, iar animalele par să îi recunoască, pe el și pe soția sa, Elena, drept părinții lor.

Capra îl adulmecă pentru câteva secunde, apoi se saltă pe copitele din spate și îl pupă pe Marius pe nas.

„Bravo, bravo”, îi spune Marius, mângâind capra sub bărbie.

Sanctuarul Papi Land se află undeva în apropiere de Curtea de Argeș, lângă un pârâu. Din curte vezi munții și pădurea, e liniște, iar caii pot alerga în voie pe câmpul de dincolo de gardul adăpostului. Sanctuarul animalelor de fermă a apărut dintr-o încăpățânare a lui Marius Chircă, proprietarul Asociației Kola Kariola, de a ajuta poate cele mai năpăstuite vietăți: animalele de tracțiune.

„Cei care se folosesc de munca unui cal ajung să-l ducă la abator când nu mai poate munci. Nu se arată niciun fel de recunoștință și compasiune pentru aceste animale”, spune Marius, dând din cap, parcă certând pe cineva care susține contrariul.

Recomandări

Copiii-eroi în revoluția din 1989: uciși accidental, pentru că au protestat contra lui Ceaușescu sau împușcați ca „teroriști” la intrarea în era Iliescu

Un sfârșit și un început. De la Papi la Papi Land

Proiectul a prins viață anul trecut, cu greutăți, însă, din cauza lipsei de fonduri. La început a fost un câmp gol, cu un gard de sârmă, provizoriu, și un singur cort special pentru cai. Acum are două corturi-grajd, cu paie pentru a le ține cald vietăților, o căsuță pentru îngrijitor și camere de supraveghere pentru a ști în permanență ce fac animalele.

 „Au și microfon și le vorbesc de acasă și îi văd cum ciulesc toți urechile pentru că nu știu de unde sunt strigați”, povestește Marius.

Papi Land a fost înființat ca un omagiu adus unui pui de căprioară salvat de Marius în urmă cu câțiva ani. L-a găsit în apropiere de Lehliu, era rănit: îl lovise semănătoarea pe câmp. Căpriorul a fost la un pas de septicemie după o intervenție chirurgicală făcută greșit la una dintre copite, dar încet și-a revenit. Șase luni mai târziu, însă, corpul lui sensibil a cedat din cauza unei indigestii.

„Am suferit enorm, am intrat în depresie. Am făcut un live pe Facebook în care urlam și îmi smulgeam părul din cap”, își amintește Marius.

Niciun ajutor pentru animalele care ne ajută

Planul inițial era de a crea un loc pentru vulpi și căprioare, pentru care are o sensibilitate de când l-a avut pe Papi, dar în final a ales să le dea o nouă șansă la viață animalelor de fermă.

Recomandări

PNL a plătit o campanie în care Călin Georgescu a fost promovat intens pe TikTok, similară cu o campanie a Rusiei în Ucraina, a descoperit ANAF

„Suntem printre puținele țări din UE în care calul, măgarul mai sunt folosiți ca animale de tracțiune. Ni se semnalează de cel puțin două-trei ori pe săptămână cazuri extrem de grave, cai înfometați, bătuți, schingiuiți, chiar omorâți, cu toate că aceste animale îi ajută pe cei din zonele rurale să-și întrețină familiile. Dar n-au niciun fel de milă. Nici măcar asistență veterinară nu le asigură. Recent am aflat de cazul unui cal care a zăcut patru zile într-un grajd și a murit fără să-i aducă un medic veterinar pe motiv că e costisitor”, își explică Marius alegerea de a înființa adăpostul.

Marius nu a găsit vreo mină de aur. Nu lucrează cu instutuțiile statului. Nu are o avere ascunsă. Depinde exclusiv, el și toate animalele salvate, de implicarea și bunăvoința oamenilor. Adăpostul lui pentru câinii abandonați și maltratați, dar și Papi Land funcționează exclusiv din donații.

„Mai bine lucrez cu animalele decât cu oamenii”

Discuția ne este întreruptă de Dănuț, un exemplar de cal „perfect”, după cum îl descrie Marius, maro-roșcovan, cu stea în frunte, care intră în cadru și îl trage pe acesta de gluga gecii. Carina, o mânză agitată și cel mai nou locatar al sanctuarului, îl împinge cu botul. Două capre curioase apucă cu dinții de trepiedul camerei de filmat. Vasilică, măgarul, vrea și el să fie în centrul atenției și mă trage cu buzele de degete.

Recomandări

Prostia liberală nu schimbă datele „fenomenului Georgescu”. Ciucă, Rareș Bogdan nu sunt deranjați de forțele polițienești ale binelui?

„Haide tati, de ce faceți asta? Nu e voie”, încearcă Marius să le îndepărteze. „Animalele astea sunt blânde, dar au devenit puțin rebele. Dacă ar fi tras la căruță ar fi știut că au un singur lucru de făcut: să-și ia bătaie și să tragă la căruță. Cât le lași să-și facă damblaua și le lași în libertate și nimeni nu le impune nimic, ele devin rebele”, râde el. Îl strigă pe Ionuț, îngrijitorul: „Adu niște mere, te rog!”.

Ionuț lucreză pentru Marius de șase ani, încă de la înființarea asociaței Kola Kariola. A fost mai întâi la adăpostul de câini din Belciugatele, jud. Călărași, adăpost construit de Marius pentru câinii fără stăpân, iar de când a apărut Papi Land, are grijă de animalele de aici.

E permanent în sanctuar, iar pentru el, Marius a construit o căsuță mică, în care doarme deseori cu Khan, un câine cât un urs, negru și cu blana deasă, salvat vara trecută de la niște ciobani care l-au bătut fără milă cu o bâtă.

Când e printre necuvântătoare, Ionuț e în elementul lui.

„Lucrez mai bine cu animalele decât cu oamenii. Nu mai am încredere în oameni”, recunoaște el. Îl respectă, în schimb, enorm pe Marius, cu care împărtășește dragostea pentru animale. „Domnul Marius a făcut foarte multe și pentru câini, și pentru animalele de aici”, spune Ionuț. „Dacă nu era el, cine știe unde ajungeau”.

În timp ce spune asta, o mângâie pe Carina, pe care Marius și Elena au luat-o de la foștii proprietari înainte să ajungă să tragă la căruță la o vârstă mult prea fragedă. Mânjii, dacă sunt supuși eforturilor – să tragă la căruță, de exemplu –, pot avea, în timp, probleme cu coloana sau cu picioarele.

Carinuța, cum o alintă Marius, sau „fetița”, cum preferă să îi spună Ionuț, reprezenta pentru cei care au renunțat, în final, la ea, doar o sursă de venit. Marius și Elena au plătit 2.500 de lei pe ea, mai mult decât prețul pe care l-ar fi dat samsarii de cabaline, doar pentru a o salva de la chinuri.

Calul legat cu sârma de gard, care a mâncat toată viața mărăcini

„Uitați-vă la Roibu”, îl prezintă Marius pe cel mai bătrân cal din adăpost. „El încă nu și-a revenit psihic”.

Roibu stă retras, în grajd, departe de ceilalți cai, și mănâncă fân. Când a fost găsit, Roibu era legat cu sârma de copită de gardul unui cimitir. Se hrănea doar cu mărăcini. Făcuse infecție la picior, apăruseră deja viermii în rană.

Când l-am luat, și-a pus capul pe umărul meu și și-a dat ochii peste cap. M-a bufnit plânsul și am început să-l mângâi. Așa a mers cu mine un kilometru, până am reușit să-l scot din zona aia. Acum e reticent, e retras, e trist și abătut.

Marius Chircă, proprietarul Papi Land:

Roibu nu se apropie de caii mai tineri, ei nu prea îl agrează. Poate și pentru că e mai bătrân.

Mânzul cu copitele în ghips și hrănit cu biberonul

În fața cortului pentru cai, Dănuț se joacă cu o minge galbenă de cauciuc. O împinge cu botul, o ridică în dinți și îi dă drumul. Botul calului se umple de nisip.

Suprafața sanctuarului este acoperită în totalitate de nisip, pentru că acesta le protejează animalelor copitele, explică Marius. Piatra nu ar fi fost potrivită, fiindcă le tocește copitele, iar pământul le-ar afecta în timp încheieturile, pentru că mocirla ce s-ar crea după ploaie le-ar face să se afunde în pământ și să le îngreuneze mersul.

„Observ că îi plac mingiuțele”, râde Marius de Dănuț, care tot lovește mingea cu copita. ”Deja m-a pus pe gânduri, în următoarele zile vor avea mai multe mingiuțe”.

Frumosul armăsar cu stea în frunte s-a născut cu probleme la picioarele din față, iar medicul veterinar nu i-a dat prea multe șanse. „A recomandat eutanasia sau montarea unor orteze foarte costisitoare”, povestește Marius.

O perioadă, calul a avut copitele în ghips și a fost hrănit cu biberonul, pentru că nu apucase să fie înțărcat. Acum, aleargă sprinten pe câmpul de lângă adăpost, alături de ceilalți cai. Ionuț îi scoate zilnic acolo și aleargă cu ei.

„Ăsta e programul lor zilnic”, explică îngrijitorul. Îi strigă pe nume, de la depărtare: Mora, Beauty, Dănuț, Barbie. Cabalinele răspund cu un nechezat și aleargă în viteză spre el, ridicând pământul cu picioarele din spate. Dănuț face pe durul: sprintează către noi și când ajunge la o palmă distanță, virează brusc. Noi facem un pas în spate, iar Dănuț își scutură mulțumit coama deasă. A reușit să ne sperie.

„Diva” adăpostului, o scroafă de 400 de kilograme

Ionuț intră înapoi în sanctuar, iar caii îl urmează îndeaproape, în șir indian. Au obosit, dar nechează încântați și se reped direct la mâncare. Hrana lor constă în fân și lucernă, dar mai primesc și mere, morcovi, ovăz și porumb.

Este ora gustării, iar Ionuț iese din magazie cu un lighean albastru plin cu felii de mere. Animalele fac cerc în jurul lui, nerăbdătoare. Îngrijitorul își pune între dinți o jumătate de măr și se pune în genunchi în fața Gianinei, o purcică grasă. Gianina o prinde cu râtul, atentă să nu-l lovească pe Ionuț.

Scroafa e de patru ani în grija lui Marius și e vedeta sanctuarului Papi Land. Marius a cumpărat-o de la un vânzător de porci. Era rahitică și nu mai era bună de comerț. Multe zile, Gianinuța a stat pe perfuzii, iar câteva nopți a dormit în pat cu Marius și Elena.

„În prima noapte a dormit săraca vreo 14-15 ore. A dat de căldură, i se înroșiseră urechile și am sunat-o pe doctoriță și am întrebat-o de ce s-a înroșit porcul. Era primul meu porc cu care interacționam așa mai mult și nu știam ce se întâmplă”, își amintește Marius.

După gustarea de după-amiază, Gianina s-a retras în grajd, și-a făcut singură patul din paie și s-a culcat. Marius o scarpină pe burtă, iar scroafa se întinde, grohăind din când în când de plăcere.

„E bine? Giani, iubirea mea, poate să pupe tata o fată? Haide, ia, îți place, scărpinăm? Iubita mea…”, o alintă Marius.

Pupăciosul măgar Vasilică

Afară, Vasilică, măgarul, se tăvălește în nisip. Se ridică dintr-odată și se apropie de Marius, care îl mângâie pe bot. Măgarul își bagă capul sub brațul lui. A mâncat, iar acum se răsfață.

Nici Vasilică nu are o poveste fericită. A ajuns la Papi Land după ce, pui fiind, a rămas fără mamă. A lovit-o un camion, după ce cei doi s-au îndepărtat de casă și au ieșit la șosea. Vasilică nu s-a despărțit de corpul mamei lui ore bune, până au venti Marius și Elena. Neavând un mijloc de transport adecvat, Marius l-a transportat pe măgar într-o mașină mică.

„A încăput îndesat. Ușile din spate aveau geamuri și i se vedea fix fundulețul așa, lipit de geam. L-am îndesat acolo. Ne-am chinuit mult să-l luăm de jos, nu voia să plece de lângă maică-sa”, își amintește el.

Vasilică e cel mai tânăr dintre cei trei măgari de la Papi Land. E energic, aleargă prin sanctuar și îi pupă pe toți. Nu mușcă, își arată afecțiunea apucându-ne de mâini cu buzele.

Ca el mai e o măgăriță lovită de o mașină. O cheamă Maria pentru că Marius a salvat-o în ziua de Sf. Maria. A suferit o operație dificilă la cap, iar medicul veterinar a fost nevoit să-i refacă maxilarul.

„Avea maxilarul spart, avea niște vase de sânge pe cap de unde efectiv țâșnea ca de la robinet sângele. Nu vă dați seama cât ne-am chuinuit cu bandaje”, povestește salvatorul Mariei.

Măgărușa nu își mai poate folosi gura așa cum ar trebui, însă o duce bine. Mănâncă, e grasă. Are altă viață.

I-au alergat cu furcile și topoarele pentru că le-au luat caii

Animalele din sanctuar se liniștesc. Par obosite după o zi în care au alergat, s-au jucat și au mâncat. Deși și-au luat și gustarea de după-amiază, Beauty și Barbie se întorc la fân. Nu s-au săturat.

Beauty și Barbie sunt surori. Una dintre ele a fost lovită de stăpânul lor cu un topor în pulpă. Când Marius s-a dus să le ia de pe câmp, cu duba, însoțit de poliție, proprietarii de etnie romă s-au repezit la ei cu furci și topoare, supărați că le iau animalele. „Ca niște barbari”, îi descrie Marius.

Îi știu pe toți de unde i-am luat, sunt cai salvați. Pentru unii am plătit mai mult decât făceau, pentru că erau animale muribunde, bolnave. Cei care le chinuie și le maltratează ne șantajează, ca să zic așa, emoțional, spun nu ți-l dau dacă nu-mi dai atât. De multe ori, dau de patru-cinci ori decât i-ar fi dat un abator. Din disperare. Pentru că nu pot să privesc un animal în ochi și apoi să plec și să spun că e prea mult.

Marius Chircă, proprietarul Papi Land:

Le-a jurat animalelor că o să aibă grijă de ele

Când a început să se dedice salvării animalelor, Marius nu a știut că-l așteaptă atât de multă muncă. Nu a știut că trebuie să investească atât de mult în asta. Recunoaște că dacă ar fi să o ia de la capăt, nu ar mai avea curajul să facă ce a făcut.

„Dar sunt implicat sută la sută în asta. Am jurat acestor animale că, atât cât o să am putere și o să mă țină Dumnezeu sănătos, am să muncesc pentru ele”, susține Marius Chircă.

Activitatea lui Marius Chircă nu ar fi posibilă, însă, fără ajutorul oamenilor. Iar conturile asociațiilor sunt adesea goale. Atunci, Kola face, disperat, câte un apel pe Facebook și reușește să stabilizeze situația. Oricine o poate face, dacă dorește să ajute animalele abandonate și chinuite, donând într-unul din următoarele conturi:

Beneficiar: Asociatia “Papi Land”

CIF: 41388970

Banca Transilvania

• RON: RO 95 BTRL RONCRT 0492019001 EUR: RO 45 BTRL EURCRT 0492019001 Paypal: sanctuarulpapiland@gmail.com
• Beneficiar: Asociația pentru protecția animalelor Kola Kariola

Banca: Raiffeisen Bank

• RON: RO43RZBR0000060016698751
• EUR: RO53RZBR0000060016698765
• USD: RO90RZBR0000060016698778
• PayPal: asociatia.kolakariola@yahoo.ro

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 17

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro