„Visuri la cheie” revine în această seară cu o poveste emoționantă. Încercările vieții par mai ușor de suportat atunci când ești adult. Cumva ai maturitatea necesară să înțelegi anumite lucruri, arme mai multe cu care să te lupți, știi cum să gestionezi societatea.
Ai un punct de vedere format, putere de muncă și se presupune că te cunoști pe tine și te poți controla să nu pici, poate, în depresie atunci când pare că nu există rezolvare.
Cum e oare la 15 ani, când locuiești cu mama ta, operată de cancer, într-un apartament de 12 metri pătrați și, dintr-odată, ai responsabilități de adult? Tatăl nu mai e. S-a stins. Astăzi, de la 20.30, la „Visuri la cheie”, vom cunoaște povestea lui Cosmin. Un adolescent care este mai mult decât un exemplu.
„M-am îndreptat înspre o direcție foarte bună cu liceul și încă încerc să mă îndrept înspre lumina de la capătul acestui mare, mare întuneric” – sunt cuvintele unui copil care a avut motive să se lase de școală, să intre în depresie sau să o ia pe un drum greșit. Însă el a ales să se refugieze în studiu.
Stă într-un cartier rupt de orice ar putea să se apropie de asemănarea unei capitale europene. Oamenii umblă pe stradă fără speranță, înconjurați de blocuri care stau să cadă pe ei, uitați printre betoane.
„Cartierul acesta este luptă pentru supraviețuire de pe-o zi pe alta. Urăsc tristețea pe care o oferă acest loc. Este ca atunci când crești o floare într-un petic de asfalt” – așa descrie Cosmin locul unde a trăit 15 ani.