Povești din nordul extrem: Adi Bulboacă și puterea Xiaomi 15 Ultra în condiții arctice  

Interviu Adi Bulboacă x Xiaomi 15 Ultra

Ce te inspiră să declanșezi aparatul sau, în cazul de față, camera telefonului? E un sentiment, o lumină, o mișcare?

Impulsul de a fotografia e dat de dorința mea de a împărți cu restul lumii locurile în care ajung, lucrurile la care asist. Da, de cele mai multe ori lumina este ceea ce mă determină să declanșez, iar atunci când motorul declanșării e vreun sentiment, ceea ce este un pic mai greu de întâlnit, fotografia cântărește cu atât mai mult pentru mine.

Ai surprins momente extrem de puternice emoțional doar cu Xiaomi 15 Ultra. Cât de mult te-a eliberat, ca fotograf, să lucrezi fără echipamente voluminoase?

Ca să ofer un pic de context, fotografiile de la începutul lunii martie sunt făcute în timpul unui ultra maraton care are loc în nordul Canadei, la temperaturi care pot ajunge ușor spre -40 de grade. Este o cursă în care fiecare participant cară într-o sanie absolut tot ce este necesar înaintării și supraviețuirii. Asta înseamnă mâncare, sac de dormit, eventual cort, termosuri pentru apă, foarte multe schimburi de haine, trusă de prim – ajutor și multe alte mărunțișuri care fac sania să sară de 35 de kilograme. Mai mult de-atât, acum doi ani, când am participat la cursa de 620 de kilometri, am pus în sanie un aparat pe film și unul digital. Ambele au înghețat în primele 4 ore și au fost de nefolosit pentru restul de aproape 9 zile.

Anul trecut, la a doua mea participare, când nu am mai luat niciun aparat foto cu mine, am ales să abandonez puțin după 100 de kilometri, de pe locul 2, pentru că pe cer apăruse un fenomen rar, un halou, un curcubeu în jurul soarelui. Mi-am dorit mai mult să fac acea fotografie decât să termin cursa.

Anul acesta, mai important decât participarea mea era documentarea cursei unui alt participant și cel mai ușor de făcut asta a fost cu un telefon pe care m-am putut cu adevarat baza. Xiaomi 15 Ultra poate filma 4K la 120 de cadre pe secundă – un nivel de slow-motion cinematic pe care până acum îl asociam doar cu echipamente profesionale. Și partea și mai tare e că funcția aceasta e disponibilă atât pe camera principală Leica, cât și pe teleobiectivul Leica super telephoto. Asta înseamnă că pot obține cadre spectaculoase, fluide și expresive, direct de pe telefon, fără să mai car echipament greu după mine.

În ce mod ți-a influențat Xiaomi 15 Ultra stilul de lucru – atât ca tehnică, cât și ca spontaneitate în teren? 

Xiaomi 15 Ultra mi-a permis să fotografiez tot ce mi-am dorit să rămână martor al cursei de anul acesta, indiferent de temperaturi sau de întuneric. Faptul că rezultatul fiecărei declanșări îmi depășea așteptările m-a făcut să fotografiez mai mult și mai variat −  peisaje, cer înstelat, aurora boreală, expresiile celorlalți participanți. 

Mă impresionează cu adevărat modulul optic de pe această serie – în special datorită sistemului Trinity Lenses, adică un set de trei distanțe focale esențiale pentru orice fotograf, într-un singur dispozitiv: ultra-wide, standard și telephoto. Practic, cu ajutorul celor patru lentile care acoperă intervalul de la 14mm până la 200mm, am la dispoziție versatilitatea completă de care am nevoie în orice situație de fotografiere. Fie că surprind peisaje largi, cadre de stradă, portrete sau detalii la distanță, Xiaomi 15 Ultra îmi oferă flexibilitatea unui kit profesional, direct în buzunar – fără compromisuri la calitate sau precizie.

Care este ritualul tău de fotografie în locuri izolate sau provocatoare, cum a fost experiența la Arctic? Xiaomi 15 Ultra a adăugat sau a schimbat ceva în acest ritual?
(Lumină pe durabilitate, autonomie, versatilitate în teren greu) 

În accepțiunea mea, locurile izolate vin la pachet cu scurgerea foarte lentă a timpului, timpi care deja sunt lungi. Asta mă face să am mai multă răbdare între declanșări, iar asta este o veste bună când fotografiezi la -30 de grade. În genul ăsta de vreme nu poți avea mâinile expuse nici prea mult, nici prea des la frig, iar aici Xiaomi 15 Ultra m-a ajutat foarte mult prin cât de practică e interfața din fiecare mod de fotografiere, începând cu modul fast hoto, unde dintr-un singur tap poți schimba focala. Mai departe, în modul pro, toate setările sunt foarte accesibile și intuitive. Mă refer la timpul de expunere, ISO, balans de alb, tot ce îți poți dori de la o cameră foto profesională.

Fotografia are și o dimensiune profund umană. Cum simți că Xiaomi 15 Ultra reușește să redea autenticitatea expresiilor umane?

Înainte de toate, un telefon este mult mai subtil și mai puțin intimidant decât o cameră foto, iar ăsta este din start un mare avantaj când vine vorba de surprins emoțiile și trăirile. Până la Xiaomi 15 însă nu puteam avea pretenția calității imaginilor, mai ales pe timp de noapte. 

Am testat Xiaomi 15 Ultra în condiții de lumină scăzută și trebuie să spun că teleobiectivul Leica m-a surprins. Cu distanța focală de 100mm și diafragma f/2.6, senzorul Samsung HP9 de 200MP chiar își face treaba – captează cu mult mai multă lumină decât mă așteptam, chiar și în scene întunecate. Practic, am reușit să fotografiez detalii clare de la distanță sau portrete expresive noaptea, fără să pierd din calitate. Pentru un telefon, performanța asta e remarcabilă.

Fotografia ta spune povești care ating emoții. Cum alegi momentele care merită să fie imortalizate?

Am un singur criteriu – dacă mi se pare că o trăire a celui pe care vreau să îl fotografiez este ceva mult prea intim, nu declanșez. În rest, fotografiez tot ceea ce mă mișcă pe mine.

Ai realizat o expoziție întreagă folosind un smartphone – care a fost cel mai surprinzător moment în procesul de creație?

Acum câteva zile voiam să îi arăt unui prieten fotografiile făcute cu telefonul la Arctic. Am deschis folderul, am aruncat o privire rapidă și în primă fază am crezut că sunt fotografii făcute cu aparatul meu foto. Asta a fost într-adevăr o surpriză care mi-a confirmat definitiv că fotografiile sunt gata de expus. Dar până acolo, surprizele veneau cu fiecare cadru greu de surprins. În timpul cursei m-am concentrat pe fotografiat (și pe înaintat fizic, desigur), nu aveam luxul de a asimila imginile, de a le analiza. De asta confirmarea finală a calității imaginilor a venit la destul de mult timp după fotografiere, acasă, la temperaturi mult mai umane.

Per total oferă o experiență foto foarte solidă. Imaginile au o atmosferă caldă datorită balansului de alb bine reglat, iar nivelul de zgomot este foarte bine controlat, fără să afecteze detaliile. Expunerea e exact unde trebuie, iar gama dinamică largă ajută să păstrezi detalii în zonele de umbră, cât și în cele luminoase.

Cum ai reușit să surprinzi emoția participanților de la maratonul din Arctic, într-un context atât de solicitant?

Sunt sigur că motivul pentru care am putut surprinde emoțiile participanților e tocmai faptul că m-am expus la aceleași condiții de care aveau și ei parte. Am ales să fac lucrul acesta din mai multe motive, primul fiind pură curiozitate, dar mai apoi, motivele cu adevărat importante sunt fuga mea de impostură și convingerea că nu poți documenta ceva atât de complex în vizite scurte de câteva minute odată la câteva ore. Pe scurt, am vrut să simt și să înțeleg aceleași lucruri pe care le trăiesc participanții pentru a fi sigur că nu ratez nicio emoție din întreaga furtună care se adună în mintea fiecărui participant și am știut că dacă vreau să surprind trăirile lor cele mai intense trebuie să fiu acolo atunci când se întâmplă, nu câteva ore mai devreme sau mai târziu. 

Am fost plăcut surprins de cât de bine se descurcă Xiaomi 15 Ultra la portrete. Reproduce tonurile pielii foarte natural, iar expunerea rămâne echilibrată, indiferent de condițiile de lumină. Chiar și în cadre statice, nivelul de detalii fine e impresionant. 

Spune-ne despre un cadru realizat cu Xiaomi 15 Ultra care ți-a rămas în minte. Ce emoție ai vrut să transmiți și cum te-a ajutat tehnologia să o surprinzi?

Este una dintre cele mai frumoase amintiri ale mele – cu 4 kilometri înainte de finish, după aproape 180 de kilomtri, mai bine de două zile și jumătate, aurora boreală, care își făcuse deja de ceva timp apariția pe cer, a devenit mult mai intensă. Eu am împărțit aproape toată cursa cu o alergătoare din Spania, Bego Alday. Am vrut să țin minte aurora apărută ca un mic cadou pentru noi, în preajma finishului și totodată să îi ofer și lui Bego imaginea asta, așa că fără să îi zic nimic am lăsat-o să meargă câțiva pași înaintea mea, m-am oprit mai puțin de două secunde, cât să o fotografiez împreună cu aurora, și am mers mai departe. I-am arătat imaginea după finish, habar nu aveam când am făcut-o. 

Ce sfat ai da cuiva care își dorește să înceapă să spună povești prin fotografie, folosind doar un smartphone?

Vreau să spun oricui este pasionat de fotografie că cel mai important este să fotografieze. Imaginile nu pot exista doar în mintea autorului, ele trebuie să fie arătate. Știu că sună aproape naiv, dar la asta se rezumă discuția. Mai departe, îi încurajez pe cei pasionați de fotografii să călătorească, iar când spun asta, mă refer inclusiv la călătorit în orașele lor. Eu am început să cunosc cu adevărat Bucureștiul, orașul în care am crescut, abia de la 16 ani, când am început să fotografiez și am explorat orașul în fiecare zi, special pentru asta. Tot fotografia m-a făcut să îmi doresc să călătoresc prin țară și mult mai târziu am reușit să extind explorările în toată lumea. Îmi dau seama acum că pentru mine fotografia e doar un pretext pentru a vedea lumea, pentru a cunoaște alte culturi, pentru a mă dezvolta pe mine. Fiecare călătorie mă inspiră și mă motivează să merg mai departe și în cele din urmă nu îmi doresc decât să îi inspir și pe alții să facă același lucru. Cred cu tărie că întâlnirea cu alte culturi ne face mai empatici, și contextul în care trăim în clipa asta are nevoie de toată empatia din lume.

Într-o lume în care imaginea pare să fi devenit instantanee și filtrată, Adi Bulboacă ne reamintește că fotografia adevărată cere răbdare, implicare și curaj – chiar și (sau mai ales) atunci când e realizată cu un smartphone. Xiaomi 15 Ultra nu a fost doar un instrument tehnologic în aventura sa arctică, ci un partener de încredere în explorarea umanului, a luminii și a poveștilor nerostite. Iar dacă imaginea cu aurora boreală și silueta alergătoarei Bego Alday, surprinsă pe neașteptate în noaptea polară, ne învață ceva, acel lucru e simplu și profund: cele mai valoroase cadre sunt cele în care emoția merge alături de tine – pas cu pas, până la capăt.

Urmărește-ne pe Google News