Politologul Vladimir Tismăneanu dezvăluia cum se comporta Emil Bobu, omul de nădejde al lui Nicolae şi al Elenei Ceauşescu, în timpul unor întruniri oficiale desfăşurate la reşedinţa de la Snagov.
„O sursă de încredere îmi povestea că, la un moment dat, când labradorul favorit al cuplului dictatorial a început să mârâie ameninţător, secretarul CC al PCR, membru al cercului intim al puterii, principalul aghiotant al Elenei Ceauşescu la Comisia de Cadre a PCR, deci Emil Bobu, s-a adresat dulăului cu cuvintele: „Fiţi cuminte, vă rog, tovarăşe Corbu!”, scria Tismăneanu, care completa apoi: „Mai lipsea să-l numească «mult iubit şi stimat »”. Ceauşescu a ţinut enorm la cei doi labradori ai săi, Corbu şi Sarona, de care era nedespărţit. De altfel, după moartea stăpânului, se pare că cei doi câini au murit imediat, refuzând să fie hrăniţi de altcineva.
A dormit pe preş pentru nea Nicu
Legenda spune că ascensiunea fulminantă a lui Emil Bobu a început cu prilejul unei vizite oficiale de lucru a „tovarăşului” în judeţul Iaşi, la jumătatea anilor ’60. Pe atunci, Bobu era cadru înalt în organizaţia locală de partid şi s-a ocupat de primirea oaspeţilor de la Bucureşti. Noaptea, după ce Ceauşescu a fost cazat într-o reşedinţă de protocol, gărzile l-au găsit pe Bobu dormind chiar pe preşul din faţa uşii camerei lui nea Nicu. Chestionat în legătură cu prezenţa lui acolo, Bobu a susţinut, pe nerăsuflate, că a ales să stea el personal de pază, pentru a fi sigur că nimeni şi nimic nu-i tulbură somnul lui Ceauşescu. Impresionat de ataşamentul lui Bobu, dictatorul l-a făcut pe acesta aghiotantul său.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro