Ulterior, ajung după gratii sau acasă

“Avem în grijă 30 de băieţi, cu vârste între 10 şi 22 de ani, care au săvârşit diferite infracţiuni sau au un comportament deviant. Încercăm să le oferim o nouă viaţă. Merg la şcoală, unii dintre ei fiind analfabeţi. Alţii, aici au mâncat pentru prima oară o prăjitură. E greu. Majoritatea provin din familii dezorganizate, cu istoric infracţional. Stau la noi câteva luni sau doi ani, apoi li se reevaluează dosarele. Unii sunt duşi la centrul de reeducare de la Târgu Ocna, în regim de penitenciar, alţii sunt eliberaţi, trimişi înapoi la familiile lor”, ne-a explicat Gabriela Baltag, directoarea Complexului de Servicii Sociale pentru copii Târgu Frumos.
Din păcate, mulţi dintre aceştia, odată eliberaţi, comit infracţiuni în continuare. Râsetele infractorilor minori evadează dincolo de zidurile centrului de reabilitare, dar sufletele lor sunt aproape de nepătruns, iar întrebările noastre primesc cu greu un răspuns din partea lor. Mihai S., un băieţel de numai 12 ani, plânge cu lacrimi fierbinţi când îşi spune povestea.
“Am cinci fraţi şi nu aveam ce să mâncăm. De multe ori, părinţii mei m-au obligat să fur şi să cerşesc. Când aveam 8 ani, m-am apucat de furat şi m-au prins. Ai mei nu au venit niciodată să mă vadă”, ne-a mărturisit “Morcoveaţă”, cum este alintat micul infractor. Seara, când uşile se închid şi lumina se stinge, fiecare îşi trăieşte propriul vis.
Inimile lor încep să bată cu putere în întuneric. Visele devin încâlcite şi regretele se ridică spre tavanul umbrit. Sute de rugi se înghesuie către cer, căutând alinarea divină.
“Nu o să mai fur niciodată. Promit că nu o să mai lovesc pe nimeni. Am făcut un lucru groaznic…” Furturi, violuri, violenţe. Toate îşi cerşesc îndurarea.
Pernele devenite unici prieteni şi confidenţi. Ele nu pot judeca şi nu pot ierta. Nu pot fi decât martori tăcuţi ai unor fapte care vor marca, pentru totdeauna, vieţile unor copii.

Afară – ucigaş, înăuntru – pictor

În centrul de corecţie din Târgu Frumos a fost închis, în anul 2009, şi Teodosian Gherman, copilul de numai 13 ani care şi-a ucis mama cu bestialitate, lovind-o cu ciocanul până şi-a dat ultima suflare.

Între timp, tatăl acestuia a cerut eliberarea lui şi reintegrarea în familie şi au plecat în Franţa În urma lui Teodosian au rămas doar pereţii pictaţi ai biroului în care psihologul Dana Ioneasa (foto jos) a încercat să înţeleagă ce a fost în mintea acestuia când şi-a omorât mama.

Scrisoare pentru mama din puşcărie

Duvan M. (15 ani) este închis pentru tâlhărie şi furt de maşini. Flutură mândru în faţa noastră o hârtie pe care sunt mâzgălite câteva rânduri.
Duvan speră să-şi revadă în curând mama, condamnată şi ea tot pentru furt
“Dragă mamă, vreau să-ţi spun că îmi este foarte dor de tine. Acum mă aflu într-un centru pentru copii din oraşul Tg. Frumos. Aici mi-am făcut noi prieteni. Am învăţat să scriu şi a început să-mi placă aici. Te rog frumos să-mi trimiţi o fotografie dacă ai şi poţi. Te pup şi sper să ne vedem în curând. Cu drag, al tău băiat Duvan”, scrie mâhnit adolescentul.

Legat de stâlp şi bătut pentru o pungă de bomboane

Anul trecut, cazul unui copil de 13 ani din comuna Tibana, judeţul Iaşi, legat de stâlp şi bătut ore în şir de patronii unui magazin pentru că a furat o pungă de bomboane, a şocat opinia publică.

Acum, l-am întâlnit pe băieţel la centrul din Târgu Frumos. Este unul dintre puţinii copilaşi care sunt vizitaţi de părinţi şi abia aşteaptă să se întoarcă acasă.
Mai are de stat câteva luni în şcoala de corecţie, în schimb agresorii care l-au vătămat grav sunt cercetaţi în stare de libertate.

Urmărește-ne pe Google News