Poveștile pompierilor români în insula Evia: „O bătrână avea casa izolată în pădure, am ajuns la ea înaintea focului”

Printre pompierii români trimişi în Grecia se numără şi membrii Unităţii Speciale a ISU, cu experienţă în operaţiunile desfăşurate dincolo de graniţă. Plutonierul adjutant Victor Fota a fost prezent şi în localităţile din Albania grav afectate de cutremurul din noiembrie 2019. Aţi putut citi despre operaţiunile lor acolo şi în Libertatea. 

Marţi, oamenii conduşi de Victor Fota au fost trimişi să ţină sub supraveghere focarele de lângă localităţile Spatharis şi Kalivia.

„O să ne întoarcem, în vacanţă”

Din pricina căldurii copleşitoare, turele pompierilor noştri au fost scurtate la 6 ore. Un microbuz merge pe traseu, aduce noul schimb şi îi duce la bază pe cei care au terminat tura. Plutonierul Fota şi trupa lui aşteaptă transportul la umbra unor pini, lângă autospecială. Chiar dacă ora de sosire e aproximativă, cu o marjă de eroare de o oră sau mai multe, n-o să auzi pe nimeni plângându-se de întârziere.

Recomandări

Câți bani au costat zborurile speciale ale lui Klaus Iohannis în 11 ani (2015-2025). DOCUMENTE

„Aici o să mă întorc, promit. N-am mai fost până acum în Grecia, e prima oară, e frumos, frumos. O să mă întorc în vacanţă, poate la anul. Cei de acasă vor să vadă şi ei cum e, după ce le-am povestit”, spune şeful de la US-ISU, un bărbat robust, între două vârste.

„Aici e insula unde s-a născut Aristotel. Am căutat pe internet, că eram curioşi”, adaugă un pompier mai tânăr. La naşterea filosofului, insula semăna probabil mai mult cu o grădină de pe Terra decât cu una de pe Marte.

Recomandări

Donald Trump și Vladimir Putin au vorbit o oră și jumătate la telefon. Comunicatul lung al Kremlinului și primele reacții de la Casa Albă

Miracolul apei cu gheaţă

În furgonete antice – Programul Rabla n-ar funcţiona la greci, care nu se îndură să renunţe la piesele lor de muzeu pe roţi – sau în 4X4 încăpătoare, contemporane, localnicii de pe insulă aduc provizii.

Şi când din Datsunul crem şoferul extrage pungile cu sticle de apă şi le întinde, anunţând miracolul gheţii, „Ice, ice!”, pompierii români scot strigăte de bucurie.

„Aşa ceva găseşti greu aici, toată apa se încălzeşte peste zi, apa pe care o luăm din bază, dimineaţa, la prânz e numai bună să faci cafea cu ea, că e caldă”, explică unul dintre pompieri. Pauza serveşte şi pentru alimentare, între autospecială şi cisterna cu apă se întinde furtunul. O cisternă de 6.000 de litri ajunge pentru două autospeciale. 

Incendiile au scăzut, dar nimic nu e sigur

Recomandări

EXCLUSIV Lucian Romașcanu, propunerea României pentru Curtea Europeană de Conturi: „Fără nicio ezitare voi pune capăt carierei mele politice”

La umbră, aşezaţi pe marginea drumului care uneşte Kalivia şi Spatharis, pompierii îşi schimbă cizmele cu bocanci şi îşi trag sufletul. O altă maşină opreşte şi un bărbat de vreo 30 de ani coboară repede şi începe să împartă kit-uri pentru făcut cafea solubilă. Nu mai trebuie decât apă caldă. 

„Oamenii de aici sunt foarte primitori, a fost o surpriză să fim înconjuraţi cu atâta atenţie. Am primit mai mult decât era nevoie, dar ne e jenă să refuzăm”, spune plutonierul Fota. Hrana oferită pompierilor de localnici conţine, în mare, paste, orez sau cartofi şi carne tocată.

E a doua zi de relativă linişte, în care incendiile au scăzut în putere. Dar oricând e posibil ca focul să izbucnească din nou, cred pompierii noştri. „Totul e foarte, foarte uscat, iar pinii ard repede, pentru că au multă răşină. E suficient să bată vântul mai tare şi gata. Acum am avut noroc, că n-a mai bătut, dar nu se ştie. Facem patrulare şi noaptea, luăm versanţii la picior. Folosim şi o dronă, care ne arată clar unde e fum şi unde e foc”, afirmă plutonierul Fota. 

La picior, pe munţii carbonizaţi

Autospecialele nu au cum să pătrundă peste tot, iar pompierii parcurg pe jos kilometri întregi, pe trasee neumblate. Mistreţi şi vulpi, care se retrag din zonele pârjolite, le taie uneori calea.

„Am văzut capre, oi arse, carbonizate, pe câmpuri. Sunt multe ferme mici în zonă. Am dat şi peste o bătrână, care avea casa într-o pădure, foarte izolată. Am ajuns la ea înaintea focului. Ne-a dat în dar pepeni, nu mai ştia cum să ne mulţumească”, spune coordonatorul grupului de la US-ISU.

Nu există dovezi mărunte de omenie. Când se întâlneşte om cu om, pe un munte ars ca un capăt de chibrit, nici nu e nevoie să vorbească aceeaşi limbă. Se recunosc. În jur de o mie de kilometri îi despărţeau, până acum, pe bătrâna cu pepeni din insula Evia şi pompierii români. Focul a ars distanţa mai repede ca gândul.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 12

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro