Printre ei, părintele Constantin Capșa, din Piatra Neamț. Preotul Constantin Capșa, 65 de ani, a pus umărul la ridicarea a patru biserici: în 1976 la Totoiești, în 1983 la Arămoaia, ambele în județul Neamț, apoi în 1994 la Sărata, în Piatra Neamț și în 2000 la Craiova, la Spitalul nr. 1.
Însă zidirea bisericii din Arămoaia nu o va uita niciodată, fiindcă sfințirea ei a avut loc în aceeași zi cu vizita prim-secretarului partidului din județ, pe 21 august, când combinele trebuiau să meargă și oamenii să lucreze ca să recupereze în avans ziua de 23 august.
Tovarășa prim-secretar a trecut pe acolo și a văzut că toate combinele stau, dar la biserică e lume multă. A fost deranjată, iar o lună mai târziu, pe 21 septembrie, am fost ridicat de acasă și am stat în arest până pe 6 octombrie.
Preot Constantin Capșa:
A fost bătut timp de trei săptămâni în beciurile securității, condamnat apoi la un an de închisoare cu suspendare și a primit o amendă penală.
”Așa erau timpurile, nu ai ce să faci și mergi înainte. Sunt fiu de țăran și am știut să îmi respect cuvântul și jurământul pus”, a spus preotul Constantin Capșa.
”Mulți au fost împotriva mea, dar și mulți credincioși m-au ajutat”
Mihai Nica este un alt preot care a fost la un pas de pușcărie. Acesta slujea la Hârlău, Iași, şi a vrut să continue lucrările la o biserică începută înainte de cel de-al Doilea Război Mondial de un grup de italieni. A avut nevoie de trei ani să pună biserica pe picioare, din 83 în 86.
Am avut potrivnici mulți, dar și oameni mulți credincioși care m-au ajutat. O persoană din Comitetul Central mi-a spus, la data sfințirii, iunie 1986, că «tânărul acesta trebuia lichidat demult». L-am potolit, au stat cu toții la masă, dar atunci a fost și o mare secetă, iar după șapte ore cât am stat la masă și s-au ținut cuvântări, a venit o ploaie mare de s-au bucurat și potrivnicii și mă rugau: «când mai faci părinte o sfințire așa frumoasă cu rugăciune pentru ploaie?»
Preot Mihai Nica
Un milițian i-a făcut rost de un clopot
O altă poveste este cea a preotului Petru Apostol. Acesta și-a amintit că a obținut autorizație din partea Mitropoliei să folosească parte din cărămida cu care era zidit un schit nefolosit de lângă Mănăstirea Vlădiceni la construcția unei biserici în localitatea Strunga, Iași. Împreună cu 200 de enoriași, a demolat la mână vechiul schit și a mutat, cărămidă cu cărămidă, totul la Strunga, în 1987 biserica fiind gata pentru sfințire.
Am demolat acel schit în care nu se slujea și nu mai era absolut nimic, era părăsit, și am dus toată cărămida la Strunga, unde am zidit noua biserică. Am avut ajutorul credincioșilor și al tatălui meu, căruia îi dedic această distincție.
Preot Petru Apostol:
Dar nu toți preoții au avut de suferit, mulți s-au bucurat și de ajutorul enoriașilor.
Părintele Aurel Florea din județul Neamț a construit o biserică în zona Botoșaniului, între anii 1982-1984. A fost amenințat, s-a temut că biserica va fi pusă la pământ cât era în construcție, iar cu câteva zile înainte de sfințire, preotul a fost chemat la miliție. A crezut atunci că va fi arestat. Nu a fost însă așa. Milițianul îl chemase de fapt ca să-i spună că a găsit un clopot într-un sat, la o altă biserică ce fusese dărâmată, și cum îi lipsea, a aranjat să îi fie livrat la timp, pentru sfințire.