Comenteazădupa aproape o saptamana, si-a trimis primele raze spre pamanturile parca blestemate, mocirloase sau acoperite de apa. Ploia nu a mai curs din ceruri si apele ucigase s-au retras. Chiar daca putin, dar s-au retras. Am fost si la Cosambesti si la Barbulesti printre sinistrati si am vazut ca fiecare centimetru pe care pamantul il castiga, e adevarat greu si cu multa suferinta, in lupta cu apele care le-au invadat viata si le-au distrus tot ce aveau este o victorie imensa, uriasa. Chiar daca apele le-au cam luat tot, tiganii din Barbulesti isi traiesc drama in felul lor. Se fura intre ei. Roiesc pe langa casele scufundate in care stiu ca s-ar putea sa mai fie ceva de pret. Orice.