La ora la care ar trebui să iasă pe uşă, el abia începe să se îmbrace. Ieri s-a întors acasă din staţie – îşi uitase în cuier rucsacul cu echipamentul.
Ţi-a spus că sigur o să ajungă prea târziu, aşa că n-ar fi mai bine să “sară” azi peste cursul ăla? Ai răspuns “Nu!”, iar el a ieşit din nou pe uşă târşâindu- şi picioarele. Iar sâmbăta trecută a plecat bosumflat: nici în weekend nu poate să se joace cu ceilalţi copii, în faţa blocului?
Sunt câteva semne clare că activităţile extraşcolare la care l-ai înscris ori sunt prea multe, ori nu-i stârnesc interesul.
Aşa îl ajuţi să îşi deschidă inima
Să-l forţezi să continue nu este o idee bună. Încearcă să afli de la el de ce nu îl (mai) atrage activitatea respectivă: “Eu şi tata simţim că ceva nu este în regulă – pari obosit, fără chef…”
O să afli, foarte probabil, că este nemulţumit de ritmul pe care i l-ai impus, că el nu mai apucă să vadă toate desenele animate pe care le adoră, că nu-şi mai vede prietenii din bloc decât în trecere, că a uitat cum e să alerge cu ei prin parc…
E un şcolar, nu un ministru!
Pleacă urechea la oful lui şi aminteşte- ţi că el trebuie să aibă programul normal al unui copil de 5, 8 sau 12 ani, de la caz la caz; şi nu “agenda” unui titular de minister!
Decât prea multe activităţi care îl împovărează, este mult mai bine să rămână cu una şi bună: lasă-l să aleagă ceea ce îi face o reală plăcere, chiar dacă nu este activitatea în care excelează.
Dă-i libertate şi în privinţa programului: poate preferă să meargă la cursul respectiv sâmbăta, şi nu după-amiaza, după orele de şcoală. Sau viceversa.
Dă-i ocazia să… se plictisească
Aţi putea, la fel de bine, să reduceţi frecvenţa cursurilor sau antrenamentelor – va merge la unul-două pe săptămână, în loc de trei sau patru. Iar dacă va ajunge să se plictisească stând în camera lui, va veni singur cu propunerea de a reveni la ritmul iniţial al activităţilor extraşcolare.
Nu-i reproşa că «îşi bate joc de bani»
“Ştii că am plătit pentru trei luni. Şi că a trebuit să strângem cureaua pentru asta!”. Nu este corect să încerci să-l convingi cu acest argument. Eventual, poţi reformula ideea cam aşa: “Ştii că este un curs destul de scump, aşa că ai putea să mai mergi la câteva lecţii, înainte de a abandona. Poate îţi schimbi părerea”.
Şi, da, chiar este posibil să i se redeschidă apetitul. Mai ales dacă îl întrebi, după fiecare lecţie, ce i-a plăcut şi ce nu, îl lauzi pentru rezultatele obţinute (desene, paşi de dans, pase cu mingea etc.) şi eşti cel mai înfocat suporter al lui, de fiecare dată când participă la o competiţie.