Predică de coronavirus. Episcopul vicar al Bucureştiului, la slujba de duminică: „Clopotul creează binefaceri pentru organism”

Duminica a doua din Postul Mare şi prima duminică de pandemie a strâns câteva zeci de credincioşi la Biseria Sfântul Ioan Piaţă, din centrul Bucureştiului. E o biserică micuţă, veche de peste două secole, pitită între blocuri, la doi paşi de Piaţa Unirii.

Cordonul pluşat cu stative care se întinde, de obicei, pe lângă altar, a fost pus în faţa uşii de la intare. Pe stâlpii de piatră din pridvor au fost lipite afişe care anunţă că în interior au voie maxim 50 de persoane. Pe dinafară au rămas vreo şase-şapte oameni, zgribuliţi.

Un domn cu ecuson pe care scrie Consilier Parohial păzeşte intrarea. Ţine în mână o sticlă de spirt şi explică regula: doar dacă iese cineva intră încă o persoană. Arhanghelul cu sabia de foc, sculptat pe uşă, asistă senin, declinându-şi competenţa, la micul tranzit din jurul şnurului roşu.

„Ori toţi, ori nici unul!”

Preoţii au inclus în rugăciuni numele sfinţilor doctori fără de arginţi, al sfinţilor vindecători, unii specializaţi pe anumite boli, alţii cunoscuţi pentru că scot diavolul din om sau de pe unde se insinuează. Cu cât mai mulţi sfinţi, cu atât mai bine, n-are de ce să strice. Tot sistemul medical din Ceruri este chemat din altar să-l dubleze pe cel de pe pământ.

Recomandări

ANALIZĂ Scenariile pentru noul Guvern după suceala PSD în doar 16 ore

O doamnă care ţine strâns în mână un buchet format din lumânări şi smartphone protestează. „Ori toţi, ori nici unul! Ce e asta?”. Vine un preot slujitor să calmeze situaţia, dar se enervează şi el. „Uite că doamna nu înţelege!”. Se aud şi alte voci nedumerite: „Dacă nici cei care vin să se împărtăşească nu au prioritate, atunci…”

Oamenii tropăie de pe un picior pe altul, de frig, lungesc gâturile la cei care se împărtăşesc înăuntru. În cele din urmă, preotul vine şi afară şi îi împărtăşeşte şi pe ei. Mâinile se întind spre bolul cu anafură şi pescuiesc. Apoi biserica devine mai încăpătoare. Pleacă din oameni, iar cei de afară intră să se încălzească şi să asculte predica.

„Ne simţim stânjeniţi”

Episcopul vicar al Bucureştiului, Varlaam Ploieşteanul, e cel care spune cuvântul către credincioşi. Abordează fără ocolişuri problema spinoasă a zilei: „Ne simţim stânjeniţi pentru că trebuie să respectăm aceste măsuri privind locurile de adunare”. Aminteşte despre istoricul bisericuţei care „a trecut printr-o epocă mult mai întunecată” şi deplânge că nu există suficient spaţiu în curte şi nici difuzoare.

Recomandări

Ce se ascunde în spatele deciziei PSD de a renunța la negocierile pentru formarea guvernului

„Trebuie să respectăm aceste condiţii din două motive”, spune episcopul, cu mitră albă, de sărbătoare, pe cap. „Primul motiv: din cauza acestor boli contagioase, care se transmit de la un om la altul şi atunci este şi interesul nostru, al creştinilor, să aplicăm aceste reguli, pentru ca acest val al bolii să treacă cât mai repede. În al doilea rând, aţi văzut că există mulţi oameni care urmăresc ceea ce facem noi, s-a sugerat că slujba bisericească poate fi un mijloc de multiplicare a virusului, de transmitere a virusului de la unul la altul”.

Pacienţii sunt de două feluri

La aceste sugestii, păstorul ortodocşilor din Bucureşti parează astfel, clătinând ritmic mitra, care sclipeşte printre candelabre: „Biserica nu poate fi în astfel de situaţii decât un laborator al mântuirii, atât pentru bolile sufleteşti, cât şi pentru cele trupeşti”.

Varlaam Ploieşteanul, doctor în teologie, invocă argumentul ştiinţific.

Recomandări

De ce se grăbește Putin să elibereze Kurskul? Principalele câștiguri ale Ucrainei în ofensiva din Rusia și efectele lor, explicate de un analist militar

O mulţime de specialişti din străinătate au constatat că există o mare diferenţă între pacienţii credincioşi şi pacienţii necredincioşi. Rata vindecării la persoanele credincioase este mult mai mare.

Varlaam Ploieşteanul, episcop vicar al Bucureștiului:

Iar în categoria oamenilor credincioşi, episcopul distinge două subcategorii: „oameni credincioşi care se roagă şi care nu se roagă, cei care se roagă mult au o rată de vindecare net superioară faţă de a celor care cred, dar nu se roagă”. Mai bine să nu ne gândim ce şanse au cei care nici nu cred, nici nu se roagă.

Savanţii ruşi şi apa sfinţită

Pe lângă rugăciune, în vremuri de pandemie, Varlaam Ploieşteanul recomandă şi postul: „S-a constatat că persoanele care postesc au şanse mult mai multe de însănătoşire şi sunt ocrotite în general de bolile legate de un consumerism exagerat”.

Fireşte, tot pe firul ştiinţific, episcopul a pomenit şi despre apa sfinţită: „studii făcute de unii savanţi ruşi şi de savanţi care aparţin spaţiului american şi european au arătat că apa sfinţită capătă proprietate superioară, extraordinară. Capătă puteri vindecătoare, taumaturgice deosebite”.

Cum să anihilezi „agenţii” cu vibraţii

Înaltul prelat a lăudat apoi clopotul, care poate ucide „agenţii” prin vibraţia lui: „Am citit un studiu cât de important este clopotul. Cei care sunt în preajma clopotului când bate înregistrează un proces extraordinar. De la faptul că foarte mulţi agenţi care atacă organismul sunt anihilaţi. Această vibraţie a clopotului, pe care numai el o poate emite… Numai clopotul creează o mulţime de binefaceri pentru organism”. Iar dacă nu ucide toţi viruşii, probabil măcar îi surzeşte pe 99 la sută din ei.

Spre deosebire de claxon, clopotul e bun şi pentru mediu: „S-a analizat calitatea aerului din zona unde bate clopotul şi s-a constatat că ea este superioară”. Păcat că nu s-au făcut nişte studii, aşa, de curiozitate ştiinţifică, şi despre influenţa altor instrumente sau genuri muzicale asupra aerului.

Măsurarea aerului din biserică

Varlaam Ploieşteanul a relatat apoi experimente făcute de un profesor de chimie din Iaşi.

A făcut măsurători ale aerului în biserică, la Trei Ierarhi, în timpul slujbelor şi în afara slujbelor. Şi a constatat că aerul avea cea mai mare puritate când erau mai mulţi oameni în biserică.

Varlaam Ploieşteanul, episcop vicar al Bucureștiului:

Fireşte, la începutul secolului trecut, când susţine episcopul că a avut loc experimentul, credincioşii nu prea veneau cu maşinile la slujbă.

Cam acesta a fost mesajul episcopului de Bucureşti în vreme de epidemie. Nu putea conţine îndemnuri la igienă, spălatul pe mâini are, de altfel, o imagine destul de proastă, de când a fost executat în public de Pilat din Pont. Nimic despre atenţia faţă de aproapele, pe care l-am putea infecta.

A mai fost vorba despre un savant francez laureat cu Nobel care a studiat minunile de la Lourdes şi cam atât. Mitra albă s-a înălţat către concluzii: „Puterea rugăciunii, a credinţei, a apei sfinţite, a atingerii moaştelor, a icoanelor, a icoanelor făcătoare de minuni, mersul la biserică, toate acestea sunt vindecătoare. Nu putem cere tututor oamenilor să înţeleagă”.

Despre binefacerile intelectului şi puterile lui vindecătoare asupra celor credincioşi şi necredincioşi, va urma, într-o altă predică.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro