Cazul Norica Nicolai prefateaza anul electoral 2008. Probabil, cel mai murdar an politic, daca dupa 2007 mai era posibil asa ceva. Confruntarile de idei, de programe vor fi sufocate de mizeriile mai mari sau mai mici, reale sau contrafacute, din dosarele adversarilor, ba si ale familiilor acestora. Preluate cu sarg si morbida pofta de unele ziare, dar mai ales de anumite televiziuni. Am auzit-o stupefiat pe o comentatoare ricanand la un show ca o tata pe buza santului: oare de ce i se recomanda Noricai, in 1986, sa fie atenta la anturaj, ce anturaj avea necasatorita tanara procuroare? Gretoasa insinuare, mai ales din partea unei femei. In fine…
Secretosi nevoie mare presedintele si premierul, dupa un ridicol trafic epistolar, totusi s-au intalnit sambata pe teren neutru si au discutat vreo jumatate de ora. Prea putin pentru o analiza serioasa si responsabila a crizei politice, chiar constitutionale, dar suficient probabil pentru ca Traian Basescu sa-i mai vare sub nas lui Tariceanu niscaiva hartii ingalbenite de vreme. Cei doi beligeranti au hotarat sa nu informeze printr-un comunicat electoratul. Ca si cum ar fi discutat o afacere personala, iar nu o chestiune de interes national. Primii doi demnitari ai tarii uita ca, in fond, sunt slujbasi ai populatiei, platiti de aceasta si datori sa o informeze si sa se comporte responsabil si transparent. Ambii.
Indiferent de incheierea ei, aceasta disputa stupida aduce grave deservicii Romaniei. Ca s-ar fi numit Norica Nicolai sau altfel, justitia trebuia reprezentata la Bruxelles, unde se finalizeaza un gri raport de tara, de un ministru competent si vertical. Dar nu e prima si nici ultima oara cand orgoliile si interesele personale ale capilor statului ne infatiseaza partenerilor din UE drept niste nevolnici si neseriosi.
La ce secție de votare votezi duminică și cum poți vota dacă nu ești în localitatea de domiciliu pe 24 noiembrie la alegerile prezidențiale!