4 comentarii„Despre ce victimă vorbim? Vorbiți cu colega, dacă se consideră victimă, să meargă la Poliție. Soția mea nu răspunde la telefon noaptea”, a fost, luni, reacția președintelui PSD Marcel Ciolacu, înregistrată video, la întrebările Libertatea.
Asta după ce colegi din PSD au dezvăluit că ministrul muncii, Marius Budăi, a sunat vara trecută în timpul nopții o deputată, colegă de partid. Aceștia erau cazați la un hotel din Olimp, unde PSD a organizat în luna august mai multe evenimente. Apoi, în luna ianuarie a acestui an, a încercat să abordeze alte două femei, tot după ce băuse.
„O băiețeală”
Ca reacție, a apărut o scrisoare deschisă prin care 42 de organizații îi cer ministrului muncii să demisioneze și critică atitudinea și declarațiile lui Marcel Ciolacu.
Semnatarii protestului public amintesc și că o urmare a faptului că politica românească rămâne „o băiețeală” este reprezentarea slabă a femeilor în funcții importante: sunt doar două femei ministru în Guvern și există doar 9% femei în Parlament.
Andreea Bragă, Centrul FILIA: Discursul lui Ciolacu „legitimează discursul că victima e vinovată”
„Reacția care a venit din partea președintelui PSD, Marcel Ciolacu, a fost de evitare a confruntării violenței împotriva femeilor, a ales să minimalizeze faptele, să facă trimitere la dovezi, inclusiv să menționeze faptul că soția lui poate nu ar fi răspuns la telefon noaptea. Toate acestea nu fac decât să legitimeze discursul conform căruia victima este vinovată și să descurajeze o viitoare raportare”, a spus Andreea Bragă, de la centrului FILIA, o organizație feministă, cu activități de advocacy și informare.
Andreea Bragă este coordonatoare advocacy la Centrul Filia, organizația care a inițiat scrisoarea deschisă prin care i se cere demisia lui Marius Budăi după acuzațiile aduse de o colegă din partid de hărțuire. Are un doctorat în științe politice și din 2010 se implică în activități de cercetare și activism pentru drepturile femeilor și fetelor.
„Știm deja că există violență împotriva femeilor, că există discriminare, hărțuire sexuală și nu doar în politică, în societate, în general. Însă în momentul în care genul acesta de declarații se fac din poziția celor mai înalte funcții din stat, iar acuzațiile sunt împotriva unei persoane cu putere în Guvernul României, impactul în societate este mai puternic.”
„Cred că este o dovadă de lipsă de responsabilitate și de solidarizare cu agresorii în România. E clar că există o temere de repercusiuni, de judecată publică, de pierdere a puterii politice în rândul deputaților și senatorilor PSD, în rândul celor care poate cunosc mai multe detalii, în rândul femeilor care s-au confruntat cu hărțuirea sexuală.”
Pentru a ne asigura că femeile vor începe să vorbească despre toate aceste forme de agresiuni este minim necesar să fie creat contextul de la nivelul conducerii unui partid politic.
Andreea Bragă, Centrul FILIA:
„M-aș fi așteptat să există o reacție publică de condamnare a violenței sexuale. Poate nu știi detaliile, însă aceste acuzații trebuie tratate cu seriozitate. Faptul că există martori care au spus că s-au întâmplat lucrurile acestea, faptul că este un comportament care s-a repetat, ar trebui să ofere ocazia pentru a lua unele măsuri, pentru a adresa acest subiect.”
„Toate statisticile ne spun că una din trei femei va fi victima violenței de-a lungul vieții. Prin urmare, este important felul în care se sancționează și acest fapt nu poate fi tratat doar ca pe o problemă de comunicare de criză.”
E cu atât mai grav cu cât este acuzat ministrul muncii, adică ministerul care este responsabil cu demararea procesului de ratificare a convenției ONU care privește prevenirea violenței și a hărțuirii la locul de muncă. Asta face lucrurile să fie mult mai îngrozitoare. E nevoie de o reacție tranșantă asupra subiectului.
„Noi, ca societate, avem tendința să judecăm în primul rând victimele”
„Victimele reclamă greu pentru că este greu să accepți că ești o victimă a unei agresiuni, că ai fost într-o poziție în care ai fost umilită. Statutul de victimă vine de multe ori cu un stigmat, inclusiv cu un stigmat public.”
„Noi ca societate avem tendința să judecăm în primul rând victimele, ca primă reacție: „sigur a făcut ea ceva, nu o hărțuia degeaba, vrea atenție, haide că dacă te îmbracă provocator…”
„Ca femeie nu vrei să fii în această postură, nu vrei să fii judecată de toată lumea, nu vrei să fii femeia aia care a fost hărțuită sau nu vrei să confrunți o persoană care are putere politică. Nu este orice persoană, este un ministru. Este foarte greu să ieși în față și să-ți confrunți agresorul, mai ales când știi că poate altele au făcut-o și nu s-a rezolvat nimic.”
„Barometrul privind violența de gen în România a arătat că există în primul rând o neîncredere a femeilor că autoritățile chiar pot rezolva ceva și apoi este teama de rușine. Reacțiile politicienilor PSD nu au făcut decât să alimenteze genul acesta de discurs și să facă front comun cu agresorii.”
Carmen Gheorghe, Organizația E-Romnja: „Negaționism tipic bărbaților din politica românească”
„Am văzut de-a lungul timpului, ca activistă feministă și romă, foarte mulți politicieni bărbați români care au tot felul de discursuri în spațiul public și care nu sunt, din păcate, sancționați. Mă întristează mai ales pentru că suntem într-un context în care România și-a asumat tot felul de convenții”, a explicat Carmen Gheorghe, de la E-Romnja.
E-Romnja este o organizație feministă romă, apolitică. Carmen Gheorghe este fondatoarea E-Romnja, prima organizație feministă romă. De 16 ani, Carmen dezvoltă proiecte de dezvoltare comunitară, egalitate de gen, piața muncii și dezvoltare instituțională.
O să vină luna martie și o să-l vedem pe domnul Ciolacu împărțind flori și vorbind despre femeia ca muză și ca inspirație, în timp ce la nivel de drepturi, servicii, reprezentare, o să auzim în continuare același negaționism tipic bărbaților din politica românească.
„Mă revoltă acest discurs și mi se pare că politicienii bărbați din România nu înțeleg, din păcate, că tipul lor de discurs se perpetuează la toate nivelurile, în școli, în sistemul de justiție, de sănătate și tot așa, atâta vreme cât de la cel mai mare nivel până la cel mai mic nu există niciun fel de sancțiune, nici măcar simbolică…”
„Domnul Ciolacu, ca mulți bărbați din politică, arată un sexism cras”
„Îmi amintesc de un caz celebru în care un membru PSD avea relații homosexuale cu un alt bărbat și prima lui reacție a fost să-l dea afară. Și atunci când un membru PSD are acțiuni sexiste, vădite împotriva femeilor, tendința este de a-l apăra. E un fel de băiețeală în politica românească venită din faptul că sunt în majoritate bărbați.”
Vorbim de un guvern cu două femei ministru și un parlament care are doar 9% reprezentare feminină, vorbim de politicieni care de-a lungul timpului au agresat femeile din Parlament, vorbim de membri din Guvern care erau acuzați de hărțuire sexuală, de mobbing. În același timp, o să ne trezim săptămâna viitoare cu flori și aprecieri pentru «sexul frumos», muza, inspirația, mama copiilor, soacra, iubita, amanta, roluri atribuite femeilor.
„E foarte patriarhală societatea noastră. Ca feministă romă mă surprinde când societatea românească și politicienii mai ales vin către mine și îmi spun că noi, în comunitatea romă, avem niște tradiții și o cultură care subjugă femeile. Mă uit eu apoi ca romă către parlamentari și-mi zic: nu vi se pare că sunteți în aceeași oală?”
„E mai frumos să ne uităm la alții și să spunem aveți grijă de tradițiile și cultura voastră, dar noi să blocăm accesul femeilor de sute de ani în poziții de decizie”
„Dacă ministrul Budăi și-ar da demisia, ar fi un mesaj puternic, ar fi un început care să arate că guvernanții sunt atenți la discriminarea de gen, la sexismul instituțional și încep să-l condamne. Pentru că altfel nu vor face niciodată loc femeilor din politică.”
Irina Zamfirescu, ActiveWatch: „Nu reușesc să înțeleg de ce organizațiile de femei din politică nu sunt primele care să iasă public”
„Tipul ăsta de gândire cu privire la egalitatea de gen din societatea românească ne-a adus unde suntem, în condițiile în care organizațiile neguvernamentale trebuie să lupte în continuare pentru egalitate de gen și împotriva violenței împotriva femeilor Declarațiile lor doar alimentează și perpetuează acest gen de comportament”, a argumentat Irina Zamfirescu, de la ActiveWatch.
De 30 de ani, ActiveWatch luptă pentru libertatea de exprimare. Irina Zamfirescu este activistă și parte din echipa ActiveWatch, organizația care veghează asupra încălcării drepturilor omului, a presiunii asupra mass-media, a lipsei respectării principiilor bunei guvernări și promovează o societate incluzivă.
„Tipul ăsta de minimizare a unor chestiuni profund serioase, din punctul nostru de vedere, contribuie, nu direct, dar în mod decisiv cumva, la a ține femeile departe de politică. Dacă eu mă uit și văd că așa se tratează o situație, mă gândesc că, dacă intru în politică, chestiuni de genul ăsta se vor întâmpla? Apără colegii de partid principiul fundamental de siguranță?”
„Reacția lor minimalizează și alimentează că treburile astea sunt niște mărunțișuri sau că nu există de fapt. Demiterea e prima reacție firească din punctul nostru de vedere. Cineva din conducerea partidului trebuie să-și asume să facă lucrul corect. Acel om ar trebui îndepărtat de la conducerea acelui minister.”
Faptul că Budăi a pus-o în termeni de respect, mi se pare că a mai minimizat puțin. Nu e vorba doar de o formă de lipsă de respect, e o formă de hărțuire, un pic diferit de respect.
„Oamenii de la putere sunt ușor imuni la treburile astea. O demisie de onoare în țara asta, cu umilință și cu recunoașterea unor chestiuni făcute greșit, n-am mai văzut de… Cred că pur și simplu o să aplice aceeași tactică dintotdeauna, în care n-o să se întâmple nimic până când uităm cu toții”.
„Situația e ușor problematică tocmai pentru că am avut atâția ani tipul ăsta de discurs, de pasivitate și lipsă de pe agenda publică a acestui subiect; asta înseamnă că nici nu mă aștept în perioada următoare să existe o presiune publică uriașă astfel încât să facă ceva în situația asta. Eu cred că, în mod normal, azi nu mai era ministru. Să fi reacționat primul și să depună demisia, dar nu cred că o să se schimbe ceva.”
Nu reușesc să înțeleg nici de ce organizațiile de femei din politică nu sunt primele care să iasă public și să taxeze tipul ăsta de comportament. Pot să înțeleg solidaritatea în partid, dar nu pot să înțeleg tipul ăsta de solidaritate în organizație, înainte de solidaritate în tribul tău.
„Dincolo de asta, discutăm în țara asta de o perioadă de timp de cotele de gen. Dacă vrei, și îmi imaginez că femeile din politică în momentul de față își doresc aceste cote gen, sper să se întâmple asta. Dacă vrem să arate altfel configurația Parlamentului la următoarele alegeri, de exemplu, trebuie să arătăm că mediul politic poate fi – poate, că în momentul ăsta nu simt că ar fi – un mediu sigur pentru femei. Simt că lipsește tipul ăsta de reacție din organizații. Prima organizație de femei care ar fi trebuit să iasă e aia în care este membru ministrul muncii.”
„În orice organizație politică de femei ar trebui să existe tipul ăsta de solidaritate. Cred că ar fi o presiune foarte importantă care, din nou, poate să încurajeze în pasul unu, să alimenteze public ideea de conștientizare și apoi ideea de politică, ca spațiu sigur pentru femei”.