ComenteazăCuprins:
Mai este doar un an până la startul turneului final organizat de Qatar și a mai rămas un singur stadion neterminat, cel din Lusail, care de altfel va găzdui finala turneului. Aici, muncitorii veniți în mare parte din India, Pakistan și Bangladesh muncesc în continuu, într-o căldură greu de suportat, pentru a finaliza construcția la timp.
Niciunul dintre ei nu se plânge de soarele arzător, de eșarfele și cârpele pe care și le pun pe față, sau de „zona de relaxare” de mărimea unei stații mici de autobuz. Fac două ore, dus-întors, cu un autobuz vechi, între barăcile în care sunt cazați și șantier.
Shikhar, unul dintre muncitori, spune că împarte o baracă cu alți 3, care pleacă și ies din încăpere, în ture. El intră în tură la 17.00 și iese la 4 dimineața. E muncitor pe utilaj și câștigă 16 dolari pe zi.
„Nu este cum am crezut că va fi, tura de noapte este foarte prețioasă. Muncesc când este mai răcoare. Nu stau afară în căldură”, a relatat acesta, pentru DailyMail.
În rândurile lucrătorilor există o teamă constantă că vor rămâne fără bani începând din luna august, când vor fi forțați să plece din Qatar, pentru 5 luni, deoarece țara gazdă se pregătește să își prezinte noile stadioane oaspeților.
Certificatele de deces, irelevante pentru adevărata cauză a morții
Un raport al Amnesty International Reality Check, publicat marți, a constatat faptul că stresul termic reprezintă „un risc uriaș pentru lucrători” și că a cauzat până acum un număr incuantificabil de decese. Acesta detaliază cazul a 6 tineri migranți ale căror morți rămân inexplicabile.
Suman Miah, în vârstă de 34 de ani, s-a prăbușit și a murit anul trecut, la finalul unei ture lungi de muncă, la 38 de grade celsius. Tul Bahadur Gharti, de aceeași vârstă, a murit în somn, tot anul trecut, după o tură de 10 ore la 39 de grade celsius.
Un alt muncitor, în vârstă de 32 de ani a fost găsit mort, în pat, de către colegii săi de șantier după ce a muncit la 40 de grade, pentru montarea unor țevi.
Raportul arată faptul că este foarte greu să ajungi la cauzele exacte ale morții, din moment ce certificatele de deces sunt vagi, și menționează doar moartea naturală sau infarctul drept cauze.
Potrivit documentului, aceste mențiuni sunt „aproape fără niciun sens în constatarea decesului, astfel că nu se poate face nicio conexiune între moartea acestora și condițiile de muncă”.
Drept rezultat, familiilor îndurerate le este luată oportunitatea de a afla ce s-a întâmplat exact cu cei dragi lor. De asemenea, acestora le este imposibil să primească compensații de la angajatori sau de la autoritățile din Qatar.
Raportul Amnesty International, potrivit Daily Mail:
Deși nu este documentat în raportul Amnesty, aceeași situație se regăsește și în cazul morții muncitorului britanic Zac Cox, decedat la Stadionul Internațional Khalifa, în anul 2017. Autoritățile au anunțat, în 2019, că va începe o anchetă amplă condusă de fostul judecător al Înaltei Curți, Sir Robert Akenhead, dar nu s-a mai auzit nimic despre asta.
Legislația din Qatar, care ar trebui să protejeze muncitorii, nu funcționează
Raportul Amnesty a arătat, de asemenea, că mult lăudata legislație a muncii din Qatar, care se pesupunea că ar fi pus capăt sistemului „kafala”, care restricționează lucrătorii migranți să părăsească țara sau să își schimbe locul de muncă fără permisiunea angajatorului, pur și simplu nu funcționează.
Muncitorii trebuie să prezinte un certificat „fără obiecții”, de la fostul angajator înainte de a pleca. Angajatorii fără scrupule fac bani din vânzarea acestor formulare, deoarece firmele îi pot acuza pe muncitori că vor să fugă dacă încearcă să-și schimbe locul de muncă, ceea ce îi expune riscului de a fi expulzați din țară.
Mulți dintre lucrători vorbesc despre imposibilitatea de a scăpa de salariile derizorii și să opteze pentru locuri de muncă mai bine plătite.
„Sunt electrician și chiar am abilități însă nu mă lasă să aplic într-un loc în care să le pot folosi”, relatează pentru DailyMail, Haman, care lucrează ca muncitor la o parcare din fața stadionului Lusail.
Aceeași experiență au trăit generații întregi de migranți, din momentul în care forța de muncă din Asia a venit în această țară și a realizat boom-ul din infrastructură, care a urmat dezvoltării câmpurilor petroliere din Qatar, în 1980.
Atunci, ca și acum, populația indigenă redusă din Qatar, nu putea să construiască singură toate proiectele, însă chiar și așa, acest lucru nu a încurajat un altefel de tratament pentru muncitorii migranți.
Un comunicat al guvernului din Qatar spune că „ respinge afirmațiile Amnesty, potrivit cărora reformele din muncă nu au făcut schimbări în realitatea din teren pentru sute de mii de migranți”.
Populația Qatarului este de aproximativ 2,7 milioane de oameni, dintre care 90% sunt migranți.
6.500 de decese în rândul migranților din Qatar, între 2010 și 2021
O analiză a ziarului The Guardian a relevat faptul că aproximativ 6.500 de muncitori din țări precum India, Pakistan, Bangladesh, Nepal și Sri Lanka, au murit de la desemnarea Qatarului ca țară organizatoare a Cupei Mondiale, în 2010.
Datele colectate din surse guvernamentale au arătat că, în medie, 12 muncitori proveniți din aceste țări, au murit în fiecare săptămână.
Chiar și așa, numărul deceselor ar putea fi mai mare, întrucât analiza nu înglobează și muncitori proveniți din alte state precum Kenya sau Filipine.
Campionatul Mondial de Fotbal urmează să înceapă, în Qatar, pe 21 noiembrie 2022.