ComenteazăDemograf și sociolog român sub îndrumarea căruia s-a derulat recensământul din 1977, Vladimir Trebici a fost membru titular al Academiei Române și a condus mulți ani Secțiunea Demografică la Organizația Națiunilor Unite.
În 1994, expertul a publicat un articol în Revista de Cercetări Sociale prin care avertiza asupra declinului demografic – problemă readusă în actualitate odată cu încheierea recensământului din 2022.
Sub titlul „Este necesară o politică demografică în România?”, Trebici prezenta o serie de date de la recensământul din 1992 – care relevau „tendințe demografice noi, neprevăzute de niciun analist” – și avertiza că până în 2025, țara noastră va pierde milioane de oameni.
În anul 2000, numărul populației României va fi cu 300.000 mai mic precum cel din 1992, dar în 2020, el se va reduce cu 2,2 milioane. În anul 2025, numărul populației ar fi de 19.900.090, cu 2.909.945 mai mic ca în 1992.
Vladimir Trebici, Revista de Cercetări Sociale, 1994:
- Conform datelor preliminare de la recensământul din 2022, populația României a ajuns la 19 milioane – cu aproape patru milioane mai puțin ca în 1992, când au fost contabilizați 22,8 milioane de români.
Diferența față de calculele lui Vladimir Trebici a fost influențată de explozia fenomenului de migrare în masă după 2000.
Principala problemă: scăderea natalității
În perioada analizată de Vladimir Trebici, respectiv 1990-1994, se distingeau deja fenomenele care stau la baza crizei demografice confirmate de recensământul din 2022.
„Cauza principală a îmbătrânirii populației este scăderea de lungă durată a natalității: fluxurile care alimentează baza piramidei vârstelor sunt tot mai anemice. O contribuție la acest proces are și scăderea mortalității (creșterea speranței de viață).”, arăta sociologul.
La nivelul anului 1994, presiunea populației vârstnice era de 28 de persoane vârstnice la 100 de adulți. Astăzi, România are 47 de persoane inactive la 100 de adulți, potrivit unor date recente publicate în Libertatea.
Opinia publică are „alergie” la ideea de politică demografică
Concluzia lui Vladimir Trebici de acum aproape 30 de ani: România are nevoie de o politică demografică, dar nimeni nu sesizează gravitatea problemei.
„La nivelul percepției opiniei publice nu se remarcă nici o reacție: mai curând indiferentism, dacă nu chiar alergie („Nu ne-a fost de ajuns politica lui Ceaușescu?”). Dar nici autoritatea publică nu și-a formulat un punct de vedere. În presă, în unele declarații semioficiale se aude exprimată părerea că adoptarea unei politici demografice, cu opțiuni și obiective definite coerent, ar fi prematură”, scria sociologul.
Timpul trece, inerția demografică este necruțătoare. Peste câțiva ani, percepția ar fi alta, dar efectele vor putea fi reparate cu un efort incomparabil mai mare.
Vladimir Trebici, Revista de Cercetări Sociale, 1994:
Potrivit definiției date de Vladimir Trebici, „politica demografică reprezintă un sistem de măsuri luate cu scopul de a influenţa variabilele demografice în sensul pe care statul îl consideră dezirabil, pe termen scurt, dar mai ales pe termen lung, în conformitate cu interesele generale ale acestuia, cu respectarea drepturilor fundamentale ale individului şi ale cuplului”.
Obiectivele politicii demografice sunt:
- dinamica populaţiei
- natalitatea
- morbiditatea şi mortalitatea
- structura populaţiei
- distribuţia populaţiei
- migraţia internă şi migraţia internaţională.
„Îmbătrânirea demografică va continua”
Vladimiri Trebici semnala și că „întinerirea demografică a unei populații naționale este practic necunoscută în istoria demografiei”. Sociologul considera totodată că redresarea fertilității, pe termen mediu și lung, „este iluzorie, dată fiind inerția demografică”.
Astfel, el prevedea că „îmbătrânirea demografică va continua”, subliniind că vor exista presiuni pe mai multe paliere: resurse de muncă, solicitări la adresa sistemului sanitar, dezechilibre teritoriale, etnice, dar și efecte asupra sănătății oamenilor.
„În România, politica demografică trebuie să pornească de la tendințele demografice amintite: scăderea numărului populației, scăderea fertilității, nivelul ridicat al mortalității, accelerarea îmbătrânirii demografice, emigrația, disparitățile în repartiție teritorială a populației, unele probleme geopolitice”, conchide expertul.
- În ciuda avertismentelor lansate încă de la începutul anilor ‘90, România postdecembristă nu a adoptat niciodată o politică demografică. Au existat doar măsuri punctuale, cum este, de exemplu, acordarea concediului de până la 2 ani pentru creșterea copilului, menit să încurajeze nașterile.