Comentează
A doua zi dupa inmormantarea maestrului Gica Petrescu, viata incepe sa reintre in normal la localul unde acesta a servit masa in fiecare zi, vreme de doi ani. Ospatarita Mariana Stancu, singura persoana careia Maestrul i se destainuia in ultimii doi ani, pastreaza in inima amintirea marelui artist. Alearga printre mese, pentru a nu-si lasa clientii sa astepte, dar din cand in cand mai arunca o privire catre masa la care Gica Petrescu obisnuia sa serveasca pranzul. Din moment in moment se asteapta ca acesta sa patrunda pe usa si sa-i comande mancarea sau prajitura preferata. “L-am iubit mult pe nea Gicuta. Dumnezeu sa-l odihneasca”, spune aceasta, cu lacrimi in ochi.
La o zi dupa inmormantarea lui Gica Petrescu, in coltul de Bucuresti unde acesta a trait, lucrurile pareau sa se fi reintors la normal. In carciuma unde maestrul si-a luat masa in fiecare zi, atat timp cat a putut merge, clientii nu pareau constienti ca stau pe scaunul unde deunazi Nea Gica statea. “Astept si acum sa-l vad intrand”, spune cu lacrimi in ochi Mariana Stancu, ospatarita care i-a fost unul dintre cei mai buni prieteni in ultimii doi ani.
Mariana are 44 de ani si de 16 lucreaza la “Tormen”, un mic si foarte ieftin bistro aflat la parterul blocului unde a locuit Gica Petrescu. Pe “nea Gicuta” l-a cunoscut in ultimii doi ani ai vietii, de cand acesta si-a facut un obicei din a lua masa aici. “Ii placeau snitelul si pizza. Cateodata ma suna si atunci dadeam fuga la alimentara si ii cumparam „cabanute”, prajiturile lui preferate. Bea doar apa plata si cafea fara cofeina, niciodata nu punea gura pe alcool. Despre tigari, ce sa mai vorbim… M-a vazut o data cu tigara in gura si mi-a atras atentia sa nu mai fumez. N-am mai facut-o niciodata in prezenta lui. Ultimul lucru pe care il doream era sa-l supar”, povesteste, cu emotie, Mariana.
Relatia dintre Gica Petrescu si Mariana Stancu a fost una deosebita. S-a nascut din dorinta maestrului de a se lasa ascultat, iar Mariana are darul ascultarii. Lui Gica Petrescu ii placea sa stea si sa povesteasca despre tineretea lui si despre Cezarina Moldoveanu, cea care i-a fost alaturi aproape 35 de ani. “A fost un om extrem de optimist. Singurul sau regret pe care l-a avut in viata a fost acela ca nu a avut un urmas. El si sotia lui nu au avut norocul acesta. In schimb, ma intreba mereu ce mai fac copiii mei si daca barbatul se poarta frumos cu mine”, mai spune ospatarita.
De altfel, vorbea destul de rar despre prezent, despre prietenii sau rudele sale de acum. De cateva luni, insa, lucrurile s-au complicat. Gica nu a mai putut iesi din casa, iar Mariana a pierdut contactul cu el. Din cand in cand mai vorbeau la telefon, insa el ii spunea mereu ca se simte bine. Pana la urma, inevitabilul s-a produs. Mariana spune ca inca nu-si poate reveni. A fost la inmormantare, dar multimea era atat de mare incat nu a putut sa se apropie.
Din cand in cand, toropita de caldura, iese din local si priveste catre scara unde se afla apartamentul in care a trait nea Gicuta, cel care ii canta mereu: “Fetite dulci, ca-n Bucuresti / Doar la Tormen mai gasesti”.
Gica Petrescu obisnuia sa spuna ca toti care i-au fost aproape s-au prapadit si ca doar el a mai ramas. Singura mentiune pe care Mariana Stancu si-o aminteste este una legata de o nepoata prin alianta, dar mai multe despre alte rude ale maestrului nu stie