Ochiul este organul esential al vederii, asezarea lui anatomica fiind in orbita, spatiu delimitat de structura osoasa a craniului. In terminologia medicala este folosit termenul de glob ocular.
Forma ochiului este sferica, fiind data de „carcasa oculara”, sau invelisul extern al ochiului. Aceasta carcasa este formata de trei tunici concentrice, cea externa fiind cunoscuta sub denumirea de sclerotica, sau albul ochiului. Sclerotica este prelungita in fata cu corneea, transparenta si bombata, iar in spate este traversata de nervul optic.
A doua membrana (uveea) are rol nutritiv, fiind bogata in vase sanguine si cuprinzand in fata corpul ciliar si irisul. Irisul este perforat in centru de pupila, structura care-si codifica diametrul in functie de intensitatea luminii.
A treia si cea mai profunda tunica reprezinta receptorul vizual sau retina, care are in structura sa celebrele celule cu conuri si bastonase.
In structura ochiului intra si umoarea apoasa si umoarea vitroasa, care asigura mentinerea formei ochiului si nutritia componentelor oculare. Controlul suprem al ochilor se face in creier, unde de altfel se si prelucreaza imaginea preluata de ochi.
Patologia ochiului este foarte bogata, mai ales la caine, prin expunerea continua la diversi factori traumatici. Astfel, pot fi afectate globul ocular, nervul optic sau anexele (conjunctiva, pleoapele, muschii si nervii). Afectiunile pot fi congenitale sau dobandite, cele congenitale referindu-se la modificari de origine genetica sau intervenite in timpul vietii intrauterine.
Afectiunile oculare pot fi clasificate dupa aspectul ochiului. Astfel, vorbim despre ochiul rosu, ochiul umed sau ochiul opac.
Ochiul rosu este consecinta urmatoarelor afectiuni: conjunctivite, cheratite, uveite, glaucom, abcese sau tumori retrobulbare, inflamatii ale sclerei. Culoarea rosie este data in acest caz de hiperemie si congestie oculara. Aspectul de ochi rosu mai poate fi dat si de iritatii produse de catre pleoapa modificata in ectropion.
Ochiul umed este produs de dureri oculare sau iritatii ori de tulburari in drenajul glandelor lacrimale. Diminuarea secretiei lacrimale este fiziologica la rasele de talie mica. Ochiul umed este prezent in cheratite, conjunctivite, uveite anterioare, glaucom sau obstructii ale canalului lacrimonazal.
Ochiul opac este sesizat de catre crescatorii de animale si descris ca: „ochiul a devenit albastru”, sau „ochiul este acoperit de o pielita fina”, aspecte specifice afectarii corneei, aparitiei glaucomului, a uveitelor anterioare, cataracta, dezlipire de retina.
Vederea este afectata de glaucom, uveitele anterioare, hemoragia intraoculara, cataracta diabetica (in forma de evolutie rapida), dezlipirea retinei, procese de degenerescenta a retinei, inflamatia nervului optic, leziuni si tumori intracraniene. Aceste afectiuni pot apare ca leziuni primare sau secundare, depistarea lor facandu-se in contextul unui examen clinic minutios si complex, care trebuie sa ia in calcul cat mai multe informatii si determinari paraclinice pentru a stabili un diagnostic de certitudine.
De foarte multe ori, anumite afectiuni oculare sunt dificil de diagnosticat, evolutia lor fiind dramatica pentru subiectul in cauza.