ComenteazăCu accentul său ardelenesc, părintele Constantin Necula a povestit și despre copilărie, înainte de a oferi pilde pentru sufletul oamenilor, atât de încercați de vremuri, mai ales după răbufnirea pandemiei de coronavirus. Nu trebuie să existe antipatie între credință și știință, practic, între suporterii celor două curente, a explicat preotul sibian.
„În algocalminul ce drege durerea, realizezi câtă iubire de om este?”
„Datorăm mult părinților noștri. Ai mei erau mândri și corecți, oameni simpli. Mama ar fi vrut să termin Dreptul sau ASE-ul. Au crezut apoi că fac Medicină, întrucât am terminat specialitatea „Chimie-Fizică” la liceu. Am avut niște colegi geniali ce au ajuns medici, de aceea reacționez când sunt înjurați medicii, fiindcă eu știu cum și cât au învățat colegii mei. În algocalminul ăla care ne drege durerea, îți dai seama câtă iubire e pentru om?! Viețile oamenilor de știință m-au impresionat mereu, au fost niște apostoli. Gândiți-vă cum a trăit Pascal (n.red Blaise Pascal, fizician și filosof francez) … ”, a mărturisit părintele Necula.
Fără ascetism, nu există știință! Când ăia stau la bere, tu stai să faci știință, când ăia se uită la un meci de fotbal trucat de arbitri, tu stai cu ochii în formule și înveți
Constantin Necula, preot
Până la a deveni un glas respectat în cadrul ortodoxismului românesc, adolescent fiind, Constantin Necula a visat să fie gazetar. Armata, pe care a făcut-o în 1989, i-a zădărnicit planurile inițiale, „mi-au ieșit toate fumurile din cap”, cum a povestit, revenind la o altă aspirație, pe care a avut-o în clasa a X-a: preoția.
„Din când în când mai sunt ateu”
„Și azi din când în când mai sunt ateu, în modul frumos al cuvântului. Mă șochează când aud muzica unui pianist celebru, ori invidia e de la atei. Ateismul e o formă de raționalizare a lucrurilor religioase. Și nu mi-am pierdut rațiunea fiind creștin. Copil fiind, eram un miștocar la adresa Bisericii, în Vișeu de Jos, la mătușa Maria. Mergeam la săpat, la cartofi. Aveam dilemele mele, matematico-fizice, cu Judecata de Apoi, iar bunica îi zicea: „Tu, Mărie, ia spune-i!”. Iar ea spunea: „Tu, lasă-l, că ăsta e prea deștept ca să rămână prost”. Credința nu e pe argumente, e pe fundamente. Nu mă cert cu nimeni: dacă n-ai credință, să fii sănătos! E o pierdere, cine nu are credință, pierde enorm”, a explicat părintele.
„E nevoie de unitate, e vremea cernerii”
„Ce înseamnă să crezi în Dumnezeu?”, a întrebat Mihai Morar. „Aș schimba cuvântul” declarație”, aș spune „a mărturisi”, e mai adânc un pic. Comparăm hashtag-ul guraliv cu crucea ce se asumă prin tăcere, în mijlocul unui circ uriaș. Există aceeași nebunie de a-i da pe creștini la lei, într-o Europă în derivă!
Eu nu apăr ortodoxia, eu apăr viitorul acestei țări, unde încăpem toți, cu români, nemți, unguri, catolici, romi, lipoveni, trebuie să stăm în unitate, pentru că e vremea cernerii! Responsabilitatea noastră, a celor din linia întâi, e uriașă. Hristos ne spune: „Români, vă ordon, treceți pandemia!”. Să nu-l idolatrizăm pe Dumnezeu! Adică să-l bagi în toate ca și cum ar fi un păstârnac în ciorbă. Dumnezeu e în toate, dar cu măsură
Constantin Necula, preot
„«Doamne ajută!» e vorba care mută munții”
Într-o perioadă a „girofarelor și sirenelor”, cum a denumit-o, părintele a spus: „Primul exercițiu este răbdarea. Suntem prea fițoși în creștinismul nostru. Prea credem că le știm pe toate, că deținem adevărul. Ori nu avem o farmacie de adevăruri. Sfat estetic? Să zâmbești când altul te înjură. Să oferi mâna de ajutor celui pe care nu-l mai ajută nimeni”.
„Cuvintele „Doamne ajută!” mută munții. Când zici „Pace tuturor” – e fără segregație, și pentru cel ce a postit, și pentru cel ce a băut cafeluța dimineață. Într-un sat din Oltenia, am cunoscut un om admirabil, aveam 5 ani. El s-a prins că mâncam pepenele până în coaja aia verde. „Tu trebuie să mănânci miezul doar”. Dumnezeu e o gazdă care dă doar miezul pepenelui. Asta e prima lecție de bunătate pe care am primit-o în viață!”., a mai spus preotul Necula.