• Comuna Skjervøy are 474 km pătrați și 2900 de locuitori.
  • Localitatea are dispensar, cabinete stomatologice, azil pentru bătrâni, școli, liceu, trei fabrici de pește și nenumărate ateliere de bărci și năvoade.
  • Sunt și două supermarketuri, magazine de mobilă și de materiale de construcție, firme de taximetrie, hotel, cafenea, restaurant.
  • Ørjan Albrigten are 43 de ani și de 3 ani e primar. E născut și crescut în localitate.

Eram pe holul primăriei din Skjervøy, localitatea norvegiană de la Cercul Polar unde locuiesc 400 de români. Un bărbat a trecut pe lângă mine, iar românul care mă însoțea ne-a făcut imediat cunoștință: „Domnule primar, o avem oaspete pe Andreea, jurnalist din România!”

Oficialul s-a oprit, mi-a strâns mâna și-a zâmbit larg. La solicitarea de a-mi acorda un interviu a răspuns pe loc, firesc: „Mâine, la ora 11.00!”

 

În biroul de sub 20 de metri pătrați, mobilat simplu, aproape auster, aveam să fac o călătorie virtuală în inima unei comunități pe care Ørjan Albrigten, primarul în vârstă de 43 de ani al comunei, o cunoaște pe propria viață. Pentru că e născut, crescut în fiordurile norvegiene. Și, de trei ani de când e ales să gestioneze mica localitate de deasupra Cercului Polar, știe cam totul despre comunitate. Inclusiv despre românii care trăiesc în ea. Pe care îi dorește integrați, stabili. Fericiți.

Cum arată „cea mai funcțională” democrație din lume

Norvegia și-a câștigat statutul de țară civilizată în timp. S-a îmbogățit după ce a descoperit țiței în anii ‘60. Atunci a început adevărata sa ascensiune. A ajuns să fie cea mai mare exportatoare de petrol după Orientul Mijlociu. Au avut grijă ca, din banii ce li s-au întors, să își construiască o țară în care să-și dorească să trăiască și nepoții nepoților: respect față de om și natură, protecția drepturilor omului, bunăstare. Și au continuat cu politici îndrăznețe: țara în care doar 10% din plăți se mai fac cu cash, țara care în șase ani va avea tot parcul auto format din mașini electrice. Norvegia este declarată cea mai funcțională democrație din lume, cea mai prosperă țară din lume și printre primele cu cea mai fericită populație.

În Norvegia nu există un salariu minim stabilit de stat, ci un minim de plată pe oră, pentru fiecare industrie în parte. Dar în general, nu se câștigă mai puțin de 17 euro pe oră. Adică, la un program de opt ore, pleci acasă cu peste 2700 de euro pe lună. După salarii mai bune și un mod de viață decent trag imigranții în Norvegia. Și au împânzit toată țara.

O insula stâncoasă transformată în casă confortabilă

„Skerf” înseamnă teren stâncos, iar „øy” insulă. Din denumire afli că localitatea Skjervøy are o natură aspră care ar putea face viața acolo tare grea. De fapt, insula a devenit mai confortabilă decât un oraș din România. Cu satele noastre aproape că nici nu se poate compara. Skjervøy ar putea fi comuna Mihail Kogălniceanu din Ialomița sau Groși din Maramureș sau Nistorești din Vrancea. Doar că în afara numărului de locuitori, totul le diferențiază.

Skjervøy are dispensar, cabinete stomatologice, azil pentru bătrâni, două supermarketuri, magazine de mobilă și de materiale de construcție, firme de taximetrie, școli, liceu, fabrici, hotel, cafenea, restaurant. Cu alte cuvinte, o viață bună. În comuna de 474 kilometri pătrați trăiesc 2900 de oameni. Dintre ei, 400 de români. Adică la fiecare șapte locuitori din localitate, unul este român.

„Reglaje fine” în viața comunității

Și când ai infrastructura pusă la punct, servicii de calitate, ce mai are de făcut primarul? Am fost să îl întrebăm care e grija sa principală și am aflat că, practic, ce mai are de făcut este să umble la reglajele fine ale vieții fără griji a comunității.

Pasul unu: integrarea românilor, cea mai mare populație străină de acolo.

Ørjan Albrigten 4Icon photoVEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 10

Libertatea: Aveți aici o comunitate mare de români. Ce faceți pentru a-i integra?

Sunt mai multe mijloace de integrare, dar cel mai important e prin sport. Copiii români adunându-se și participând la activități cu copiii norvegieni, devine foarte ușor pentru ei să se integreze, să se împrietenească. O altă opțiune este învățarea limbii, să participi la cursurile de limbă te ajută la integrare.

Aveți cursuri de limba norvegiană gratuite și companii care plătesc pentru ei să învețe norvegiana…

Investim foarte mult în școala pentru adulți care nu e doar pentru muncitorii străini, ci și pentru imigranți și chiar pentru norvegieni care vor să-și îmbunătățească competențele. Și nu sunt doar cursuri de limbă, ei învață acolo și despre comunitate, cum se trăiește în comunitatea locală și îți fac integrarea cât mai ușoară. Și pe lângă investiția municipalității, sunt și firme, ca Leroy (una dintre cele mai mari fabrici de somon din Norvegia), care plătesc ca angajații lor de altă naționalitate să beneficieze de aceste servicii.

Pentru că dacă sunt integrați, lucrează mai bine, trăiesc mai bine în această comunitate…

Știu că în anii trecuți erau grupuri de români care veneau și lucrau un sezon și apoi plecau acasă. Noi ne dorim ca muncitorii care vin să se stabilească aici, să se integreze, să-și cumpere case. Prin contribuția lor să se ridice și localitatea sau zona. Știu că nu e un lucru bun pentru România faptul că românii se stabilesc aici, dar pe mine mă bucură dacă fac asta.

Nu știu dacă știți sau ați citit despre satele românești, dar Skjervøy este departe de un sat tip românesc. Pare că aveți tot ce e nevoie aici. Cu ce probleme vă confruntați, totuși?

Problema cea mai importantă pe care o văd este legată tot de străini, de români. Pentru că teama noastră e că românii se păstrează în grupul lor, poate le e greu să vină să socializeze cu norvegieni, ceea ce e greșit pentru că asta i-ar ajuta să învețe limba. Celor care au copii la grădiniță, la școală, le e mai ușor, că ei trebuie să învețe limba și să socializeze, dar la ceilalți e problema. Și ceea ce vrem noi este să-i atragem spre comunitate, că așa e mult mai bine pentru toate părțile.

De câtă vreme sunteți primar?

De trei ani.

De ce v-ați dorit să fiți primar?

Eu vin dintr-o localitate micuță, de pe insula vecină, Årviksand, chiar la mare unde dacă voiai să faci ceva, trebuia să se unească întreaga comunitate pentru a face lucrul ăla. Și asta m-a făcut să implic în politică și îmi doresc să pot să fac cât mai mult pentru comunitate. Adică să facă autoritățile și să nu mai trebuiască să facă comunitatea.

Principala politică este ca lumea să se simtă bine.

Da. Faptul că sunt atâția străini și crește comunitatea face ca interesul nostru să fie oferirea de servicii cât mai bune începând de la grădiniță, școală… Ca toți să se simtă bine aici, să crească comunitatea, să aibă toți viața pe care și-o doresc toți.

Citește și: 

REPORTAJ EXCLUSIV/ 400 de români trăiesc într-o comună de dincolo de Cercul Polar /VIDEO

Google News Urmărește-ne pe Google News