ComenteazăProf. John Wright, epidemiolog, directorul Bradford Institute for Health Research, cercetător experimentat în holeră, HIV și Ebola, a dezvăluit pentru BBC că mai mulți rezidenți din Bradfordshire au avut simptome care seamănă izbitor cu cele de COVID la începutul lunii ianuarie. Oficial, primele cazuri de COVID-19 au apărut în Regat pe 31 ianuarie.
Un e-mail primit de la o cântăreață de cor l-a alertat pe prof. Wright și l-a determinat să investigheze acest caz. Ce-a aflat el?
Jane Hall, cântăreață în Voices of Yorkshire și
All Together Now Community Choir, i-a povestit medicului cum membrii ambelor coruri
au început, pe rând, să prezinte simptome care abia mai târziu aveau să fie atribuite
infecției cu SARS-COV-2.
Prima cântăreață care s-a îmbolnăvit a luat
infecția de la partenerul ei de viață, un om de afaceri care s-a întors pe 17
decembrie din Wuhan și care la câteva zile după ce a ajuns acasă a început să
fie chinuit de o tuse seacă. Femeia a dat virusul mai departe colegilor de cor.
Prietena mea, Christine, s-a îmbolnăvit după prima jumătate a lunii ianuarie, iar eu, în primul weekend din februarie. Aveam febră, dureri de cap, tuse seacă și mă durea gâtul foarte tare, ca și cum înghițisem sticlă pisată. Mă simțeam foarte obosită – am dormit două zile și două nopți, niciodată nu mi s-a mai întâmplat așa ceva.
Jane Hall, în e-mailul către prof. John Wright:
Cu timpul, a apărut un nou simptom.
Îmi era foarte greu să respir, mă chinuiam să trag aer în piept.
Jane Hall:
Simțul mirosului i-a dispărut apoi. Și nu doar ei. Simon, coleg cu Jane în All Together Now Community Choir, a pățit la fel, după ce a luat același virus misterios care a îmbolnăvit cele două coruri.
Erau deja difuzate în jurnale știri despre China, despre noul virus, însă n-am făcut legătura. Sincer, nimeni nu se gândea că e posibil să fie vorba despre același lucru.
Simon Rochester, cântăreț de cor:
Chris Kemp, cel care conduce All Together Now
Community Choirs, a trecut prin același calvar. A fost unul dintre primii care
s-au îmbolnăvit – spune că primele simptome au apărut pe 27 decembrie – și s-a
chinuit cu tusea seacă și cu senzația de sfârșeală până la începutul lunii
februarie. Abia atunci a-nceput să se simtă mai bine.
Suzanne Smith, o altă cântăreață din cor, crede că membrii infectați ai celor două coruri le-au dat virusul colegilor la petrecerea de Crăciun, pe care ei o organizează cu întârzire, în ianuarie.
Și ea s-a îmbolnăvit spre sfârșitul primei luni din an. Doar că nu știa de ce. Cunoștințele despre noul coronavirus erau puține, lumea era convinsă că virusul n-a părăsit Asia, iar europenii care prezentau tuse și febră se gândeau că suferă de gripă sezonieră.
Nu știam de COVID la acea vreme. Acum, când compar simptomele, îmi dau seama că este foarte posibil să fi avut această boală.
Suzanne Smith, cântăreață de cor:
Și Juanita Kearns, patroana pub-ului Bulls Head din Baildon, unde membrii celor două coruri se întâlnesc după repetiții ori după recitalurile susținute în biserici, s-a îmbolnăvit la sfârșitul lunii ianuarie. S-a prăbușit în casă și a fost necesară intervenția ambulanței.
Medicul meu m-a întrebat dacă am fost în China, la fel personalul de la Salvare și doctorii de la spital. Mi-au spus că am ceva la plămâni și m-au trimis acasă, cu tratament.
Juanita Kearns:
Prof. John Wright a mărturisit pentru BBC că-și păstrează rezerva în privința declarării acestor cazuri ca fiind COVID-19, însă nu poate ignora legătura cu persoana revenită în Marea Britanie din Wuhan – epicentul pandemiei de coronavirus -, nici tiparul răspândirii virusului, care e tipic SARS-CoV-2, nici suita de simptome.
Și mai e ceva.
În toate epidemiile, când începi să faci cercetări, să te-ntorci pe firul îmbolnăvirilor și să cauți contactele, descoperi că primele cazuri au apărut mult mai devreme decât s-a comunicat oficial. E în natura epidemiilor să evolueze lent, cumva sub radar, la început, pentru ca apoi cazurile să explodeze.
Prof. John Wright, epidemiolog: