Primii tripleti conceputi „in eprubeta” se pregatesc de scoala

unei fertilizari in vitro, sunt acum la gradinita – „in grupa mare”, cum se mandresc ei – se inteleg de minune si le umplu sufletele parintilor. in usa casei, doua fetite si un baietel, care de care mai vorbaret, se zbenguie pe langa mamica lor, curiosi sa stie cine sunt „musafirii”. imi zambesc ghidus si incep sa-mi spuna cum ii cheama. Fiecare are cate doua nume, pe care le „turuie” cat ai clipi: Alina Mirela, Andreea Elena si Lucian Alexandru. Ei sunt cele trei minuni la care a visat dintotdeauna familia Ion. O familie de oameni simpli, din comuna Ulmeni (Calarasi), pentru care cea mai mare fericire e sa se auda strigati „mama” si „tata” pe trei voci diferite.
Cei trei s-au nascut la 2 martie 1999. Sunt primii tripleti romani, conceputi in urma unei fertilizari in vitro, care au trait. S-au facut mari si „nebunatici”, cum ii alinta parintii. „Ia spuneti, mami, cum va zice voua lumea?”, ii intreaba mama. „Tripleti”, raspund copiii in cor. „Pentru ca suntem nascuti in aceesi zi. Cand e Martisorul, e si ziua noastra. ii aducem lu’ mami flori si martisor si primim si noi cadouri”, rade Lucian. Se intelege de minune cu surorile sale, ba chiar sunt nedespartiti.
„Cand iese unul din casa, ies imediat si ceilalti doi, in coloana. Nu fac nimic unul fara celalalt. Vrea unul sa manance, ii apuca pe toti foamea. Cum cere cineva un pahar de apa, si ceilalti doi isi amintesc ca le sete”, povesteste Nela Ion, mama tripletilor. De cate ori se uita la copii, ochii ei se lumineaza parca de o stralucire ireala.
N-o sa uite niciodata momentul cand i-a tinut pentru prima oara in brate. „Andreea Elena a fost cea mai micuta la nastere, n-avea nici 2 kilograme. si acum „pitica” e cea mai nazdravana dintre toti, cea mai plina de energie. Alina, prima nascuta, a fost si cea mai voinica. Ea a stat de la inceput cu mine in salon, intr-un patut mic, lipit de al meu. ii sopteam tot timpul „frumoasa mea” si ii povesteam de toate. Ma imparteam intre ea si ceilalti doi, care au stat o vreme in incubator, pana au mai luat in greutate”, isi aminteste Nela. A pastrat pana in ziua de azi taieturi din toate ziarele in care a aparut, la vremea respectiva, povestea lor. imi arata un exemplar din Libertatea, din martie 1999 si spune ca pozele de-acolo sunt preferatele ei. „Uitati, aici sunt cu Alina si Lucian in brate, iar aici, cu Andreea”, zambeste femeia, cu nostalgie.
De la anul, cei trei vor fi „boboci” in clasa intai. Abia asteapta, chiar daca sunt cam tristi ca nu se vor mai putea uita atat de mult la desene animate. Se gandesc deja ca vor avea ghiozdane noi, mai multe caiete si carti ca la gradinita si mai multe „bastonase” de desenat.
Ce nu stiu ei insa e ca parintii fac eforturi supraomenesti ca sa nu le lipseasca nimic. Cu multa discretie, Nela Ion marturiseste totusi ca n-o duc chiar bine cu banii. „Sotul meu e acum in somaj. Ce sa va spun? Traim din alocatiile copiilor, un milion si ceva toate si nu e asa usor”, spune femeia.
Nu vrea insa sa se lase cuprinsa de tristete. isi regaseste stralucirea din priviri cand se intoarce la subiectul preferat, copiii. Sunt sufletul ei, sunt minunile care i-au luminat viata. si nu vrea sa le arate ca e trista. Alina Mirela, Andreea Elena si Lucian Alexandru merita totul. Tot ce e mai bun.

Urmărește-ne pe Google News