„În vremurile noastre în care resursele de energie sunt tot mai limitate, pila de combustie poate să asigure rezervele necesare, întrucât hidrogenul poate fi obţinut dintr-o varietate de surse: energie eoliană, solară, gaz natural sau motorină. În plus, este mult mai eficient decât tehnologiile convenţionale din sectorul energiei, şi singurul gaz pe care îl emite sunt vaporii de apă”, precizează Dr. Carsten Henschel de la BASF.
Tot din sistemul de pile se generează şi electricitatea pentru dispozitivele electronice de la bord şi pentru motorul electric. În centrul sistemului se află un ansamblu membrană-electrod, prescurtat MEA, proiectat de Divizia de Dezvoltare a Pilelor de Combustie BASF. În MEA, energia chimică generată de reacţia dintre oxigen şi hidrogen este transformată direct în electricitate şi căldură.
Pilele de combustie pot fi utilizate şi la aplicaţiile portabile din turism, pentru furnizarea de electricitate şi căldură în casele oamenilor şi la maşini.
Istoria pilei de combustie începe în 1838 în laboratorul chimistului cu dublă naţionalitate franceză-elveţiană, Christian Friedrich Schönbein, şi al fizicianului galez, William Robert Grove. Aceşti oameni de ştiinţă au testat principiul pilei de combustie în experimente comune. Din păcate, materialele erau atât de greu de obţinut încât invenţia lor a fost lăsată deoparte pentru manualele de electrochimie. Un secol mai târziu, inginerii aerospaţiali americani au utilizat tehnologia pentru prima dată: o pilă de combustie a călătorit în spaţiu cu capsulele Apollo.