Uneori, când poate credinţa în solidaritatea şi generozitatea umană slăbeşte, apare, ca o lumină strălucitoare, câte o situaţie în faţa căreia regăseşti cu emoţie gândul că omenia nu a murit în această lume. E şi cazul lui Dorin Ţilică, băiatul din comuna suceveană Hăneşti care nu putea vedea lumea din cauza unei retinopatii de prematuritate la ambii ochi. Singura speranţă era o operaţie care nu se face decât la clinica americană William Beaumont din Detroit.
Dar costul ei era unul descurajant, 17.000 de dolari pentru fiecare dintre ochişori. Cu toate acestea, inclusiv cu ajutorul campaniei noastre, într- o zi, mama lui Dorin ne-a anunţat că au strâns banii, dar numai pentru operarea unui ochi. Bine şi aşa, am gândit cu toţii. Apoi a urmat “aventura” americană a modestei familii sucevene. Iar la întoarcere, spre sfârşitul anului trecut, cuvintele le-au vibrat de emoţie şi recunoştinţă.
Şi asta pentru că prin imensa grijă şi implicare a bisericii şi comunităţii româneşti din zona Detroit, Michigan, chiar acolo, la faţa locului, au putut fi strânşi banii şi pentru operarea celui de-al doilea ochi. Ca un cadou divin apărut în preajma Crăciunului. Sigur, va mai dura o vreme până efectele intervenţiilor vor fi depline, dar deja Dorin distinge umbrele, lumina de întuneric. Lucruri imposibile până acum. Iar gândul şi inima familiei Ţilică, dar şi ale noastre, se îndreaptă spre acei români din SUA, ca nişte îngeri ai bunătăţii şi milosteniei. Drept pentru care ne înclinăm în faţa lor şi le mulţumim cu toţii!