Mulți s-au mirat de faptul că Israelul a fost luat prin surprindere, însă evenimentele reprobabile își au originea în specificul vieții politice și al panoramei sociale din statul evreu. De altfel, atacul sângeros a readus în atenție relaţiile tensionate ale Israelului cu vecinii săi din Orientul Mijlociu şi din nordul Africii, care au provocat numeroase conflicte militare în regiune în care a fost implicat statul evreu. În cele ce urmează îți vom prezenta o listă cu conflictele militare în care a fost implicat Israelul de-a lungul istoriei.

Contextul geopolitic mondial

După terminarea celui de-Al Doilea Război Mondial, în diferite regiuni ale lumii au izbucnit conflicte militare. Unele nu s-a stins definitiv, iar altele s-au menținut la cote înalte de tensiune, gata să izbucnească în orice moment la cea mai mică scânteie. Aceste conflicte, în special cele provocate de diferende teritoriale, religioase, politice sau economice, dată fiind amploarea lor și spațiul de desfășurare, au fost denumite de analiștii militari și politici drept „războaie locale”.

Cauzele și scopurile acestor conflicte au fost speculate de diferite state și grupuri de state, care își doreau să-și diversifice și să-și extindă sfera de influență prin promovarea unor politici și strategii noi. Dominantă era contradicția dintre ele, în dauna păcii și securității care exista la nivel global. În acest context se încadrează și conflictele din Orientul Apropiat, mai ales cele dintre Israel și statele lumii arabe, care durează de zeci de ani. Iar aceste conflicte în care Israelul a fost implicat de-a lungul timpului nu au adus nici până astăzi rezultatele dorite.

Israelul, conflicte de zeci de ani

În pofida succeselor sale militare, Israelul are și astăzi relații complicate cu vecinii săi arabi, în timp ce problema palestiniană și cea a teritoriilor ocupate reprezintă în continuare subiecte sensibile, care îi influențează în mod fundamental politica și securitatea națională.

De la momentul proclamării independenței, în 1948, Israelul a fost mai tot timpul implicat în conflicte violente cu vecinii săi arabi, fiind nevoit să lupte pentru securitate și pentru supraviețuire. Aceste războaie au influențat nu doar evoluția țării în sine, ci și dinamica regională a Orientului Mijlociu. Pentru că, dincolo de coordonatele strict militare, aceste războaie s-au înrădăcinat adânc în istoria și în politica complexă din regiune, fiind rezultatul a zeci de ani de tensiuni etnice, religioase și geopolitice.

Pentru a asigura stabilitatea și pacea durabilă în regiune este esențial ca toate părțile implicate să se angajeze la dialog și negociere pentru găsirea unor soluții politice echitabile și durabile pentru stingerea conflictelor.

Cauzele conflictului din Fâșia Gaza

Luptele dintre Israel şi Hamas din ultima lună sunt cele mai recente din cele şapte decenii de război şi conflict între israelieni şi palestinieni, care au atras puteri externe şi au destabilizat întregul Orient Mijlociu. Conflictul din Fâșia Gaza aduce în atenţie solicitările israelienilor în materie de securitate în ceea este considerat de multă vreme o regiune ostilă față de aspirațiile palestinienilor de a avea propriul lor stat.

David Ben-Gurion a proclamat statul modern israelian la data de 14 mai 1948, creând în acest fel un refugiu sigur pentru evreii care fugeau de persecuții și căutau un loc unde să-și construiască o casă și să-și întemeieze o familie pe un pământ despre care spuneau la unison că au o legătură profundă, notează The Guardian. De partea cealaltă, palestinienii deplâng crearea statului Israel, pe care îl numesc „Nakba” (n.n. – catastrofă în limba arabă). Nakba se referă la strămutarea în masă și deposedarea palestinienilor în timpul războiului arabo-israelian din 1948. Înainte de Nakba, Palestina era o societate multietnică și multiculturală, iar prin crearea statului evreu, visurile de a avea propriul stat le-au fost blocate.

În războiul care a urmat, au fugit sau au fost alungați din propriile case circa 700.000 de palestinieni, adică jumătate din populația arabă a ceea ce era Palestina condusă de Imperiul Britanic. Aceștia au ajuns în Iordania, Liban și Siria, precum și în Gaza, Cisiordania și Ierusalimul de Est. Palestinienii care au rămas în război astăzi formează comunitatea arabă israeliană, care reprezintă în jur de 20% din populația israeliană.

Israelul a contestat dintotdeauna acuzația că i-ar fi alungat pe palestinieni din casele lor și subliniază faptul că, a doua zi după crearea sa, a fost atacat de cinci state arabe. Pactele de armistițiu au oprit luptele în 1949, însă niciodată nu a existat o pace oficială.

Războaiele în care a fost implicat statul Israel

Violențele dintre Israel și Hamas reprezintă doar cea mai recentă scânteie care s-a aprins într-o regiune caracterizată de numeroase conflicte militare durabile și mortale. De la întemeierea statului modern Israel au izbucnit unele dintre cele mai grave conflicte militare din ultimii șaizeci de ani în care a fost implicat Israelul și în care și-au pierdut viața mii și mii de oameni. Iată-le pe cele mai importante:

1948-1949 – Războiul de Independență al Israelului

La 14 mai 1948, a luat sfârșit Mandatul Britanic și Davia Ben-Gurion a fondat statul modern Israel. După nici 24 de ore, Israelul avea să fie invadat de cinci națiuni arabe: Egipt, Siria, Iordania, Liban și Irak. Armata israeliană, recent formată, a reușit să învingă forțele invadatoare la capătul a 15 luni de război. Au murit atunci peste 6.000 de evrei, adică 1% din totalul populației, în timp ce 600.000 de arabi au fugit din Israel și s-au refugiat în țările vecine, scrie CNN.

1949-1956 – Raidurile Fedayeen

Teroriștii arabi (fedayeen), antrenați și echipați de Egipt, au atacat civilii israelieni în bazele din Liban, Gaza și Iordania. În atacurile teroriste au fost uciși sau răniți 1.300 de israelieni.

1967 – Războiul de șase zile

Între 5 și 10 iulie 1967, Israelul a fost forțat să se apere în fața atacurilor teroriste lansate de Siria, Egipt, Iordania și Irak. Cele patru state arabe au mobilizat la granițele cu Israel peste 250.000 de soldați, precum și tancuri și avioane furnizate de URSS. De asemenea, Egiptul a blocat în mod ilegal accesul Israelului la apele internaționale, înlăturând forțele ONU de menținere a păcii în regiune. Israelul a preîntâmpinat planurile de invazie ale dușmanilor și a ocupat Cisiordania, Gaza, Peninsula Sinai din Egipt și culmile Golan din Siria.

1967-1970 – Războiul de uzură

La scurt timp după încetarea focului în Războiul de șase zile, președintele egiptean de atunci, Gamal Nasser, a ordonat atacuri asupra Israelului și Sinaiului lângă Canalul Suez. Pe parcursul conflictului care s-a întins între iulie 1967 și august 1970, au fost omorâți 1.424 de soldați israelieni și peste 100 de civili. Israelul și Egiptul au convenit asupra unei încetări a focului și a unor negocieri sub un mediator al Națiunilor Unite.

1972 – Atentatul de la München

După episodul din 1967, teroriștii palestinieni au început să atace israelieni aflați în toate colțurile lumii. În cea mai cunoscută și, totodată, sângeroasă dintre operațiunile lor, grupul intitulat „Septembrie Negru” a pătruns în Satul olimpic, a luat ostatici și apoi a omorât 11 membri ai delegației israeliene prezente la Jocurile Olimpice de la München din 1972. Teroriștii făceau parte din facțiunea Fatah a lui Yasser Arafat, din cadrul OEP (Organizația pentru Eliberarea Palestinei), o organizație-umbrelă pentru grupurile care militau împotriva Israelului, condusă de Yasser Arafat.

1973 – Războiul de Yom Kippur

Egiptul și Siria au lansat un atac-surpriză împotriva Israelului de Ziua Ispășirii, cea mai importantă zi de post evreiască. Cu toate că a fost luată prin surprindere, armata israeliană a reușit să respingă ofensiva, ieșind în întâmpinarea forțelor egiptene pe Canalul Suez și împiedicând trupele siriene să treacă de platoul Golan. Pierderile omenești în cele două săptămâni de conflict au fost devastatoare, 2.688 de soldați fiind uciși în circa trei săptămâni de lupte. În 1973, Națiunile Unite au adoptat o rezoluție prin care se cerea o încetare a focului și discuții care vizează pacea în regiune.

1982-1985 – Invadarea Libanului

După ce Iordania a înlăturat OEP în 1970 și-a consolidat poziția în sudul Libanului. În următorul război civil din Liban (1975-1990), atacurile OEP din nordul Israelului s-au intensificat. Un atac al militanților OEP asupra unui autobuz în nordul Israelului a determinat forțele militare israeliene să invadeze Libanul în 1982 și să ocupe o parte din sudul acestei țări. Drept urmare, OEP a fost nevoită să se mute în Tunisia. Trei ani mai târziu, Israelul s-a retras spre o zonă de securitate, la aproximativ 6 km distanță de-a lungul graniței, unde a rămas până în 2000, atunci când s-a retras în mod unilateral. Până în 1982, 95.000 de oameni își pierduseră deja viața în războiul civil din Liban.

1987-1993 – Prima intifadă (revolta palestiniană)

OEP a inițiat la 8 decembrie 1987 prima „intifadă”, o revoltă palestiniană împotriva dominației israeliene în Cisiordania și Fâșia Gaza. Deși au pretins că era o revoltă non-violentă, aceasta a început cu demonstrații la scară redusă împotriva ocupației israeliene, în care manifestanții au ridicat baricade și au aruncat cu pietre în trupele israeliene. Revolta a devenit însă violentă foarte repede și s-a soldat cu 27 de israelieni morți și cu peste 1.400 de civili și 1.700 de soldați israelieni răniți. Confruntările au continuat până în 1993 și s-au soldat cu aproape 1.000 de victime palestiniene. Aproape jumătate dintre acestea au fost cauzate de alți palestinieni în luptele interne dintre facțiunile palestiniene.

1991 – Războiul din Golf

Când coaliția condusă de armata SUA a luptat pentru a-l alunga din Kuweit pe dictatorul irakian Saddam Hussein, acesta a încercat să atragă Israelul în război, lansând 39 de rachete Scud către Israel. Pentru a evita distrugerea coaliției, armata israeliană nu a ripostat.

1994 – Primul atentat cu bombă în Israel

La 6 aprilie 1994, un autobuz este aruncat în aer într-un atentat sinucigaș produs în orașul Afula din centrul Israelului, care provoacă moartea a opt civili israelieni. Atentatul este revendicat de Hamas. Această tactică avea să fie folosită tot mai des de către facțiunile islamiste teroriste peste tot în lume.

2000-2006 – Cea de-a doua intifadă

Intifada al-Aksa sau a doua intifada sau revoltă, a început după ce liderul israelian de atunci Ariel Sharon a vizitat, pe 28 septembrie 2000, Muntele Templului, un loc sfânt pentru evrei și musulmani, unde a declarat că acesta va rămâne întotdeauna sub conducerea Israelului. La 29 septembrie 2000 a început o serie de atacuri sinucigașe cu bombă și atacuri teroriste, care s-au soldat în cinci ani cu 1.068 de israelieni uciși și peste 7.000 răniți, 69% dintre aceștia civili. De asemenea, circa 3.000 de palestinieni au fost uciși în conflict.

2008 – Războiul împotriva Hamas

După ce Israelul s-a retras complet din Gaza, în 2005, Hamas și alte grupuri teroriste au lansat peste 7.000 de atacuri cu rachete în comunitățile israeliene din sud. Pe măsură ce atacurile au escaladat în 2008, Israelul a răspuns printr-o operațiune militară împotriva Hamas, denumită „Plumb topit”, pentru a-și proteja cetățenii. Operațiunea de 22 de zile a luat sfârșit pe 8 ianuarie 2009.

 
 

Urmărește-ne pe Google News