ComenteazăAlvaro Solorzano, un pictor din Miami, SUA, se numără printre oamenii atrași de perspectiva de a lua viața de la capăt într-una din micile așezări pitorești din Italia care încearcă să supraviețuiască migrației tinerilor către marile orașe prin vânzarea caselor abandonate cu un dolar, notează
CNN.
Solorzano a cumpărat nu una, ci două case în Mussomeli,
Sicilia. În martie a ajuns în Italia cu soția lui, fiul și iubita acestuia în
mica localitate, ca să demareze renovările.
După câteva zile, soția, fiul și iubita lui s-au întors acasă; pictorul ar fi trebuit să-i urmeze după două săptămâni, însă i-a fost anulat zborul. Apoi, au apărut restricțiile.
Cazat în regim B&B până se fie impusă carantina, artistul s-a văzut nevoit să părăsească apartamentul ocupat când spațiile de cazare au fost închise și să se retragă într-una din cele două vase cumpărate – cel mai puțin degradată și care e racordată la rețeaua electrică și la canalizare.
M-am trezit singur-cuc aici, într-o casă părăginită, fără mobilă, doar cu un pat și un televizor și nici un suflet cu care să schimb două vorbe. Asta a fost cel mai greu că n-am avut pe nimeni lângă mine, toată perioada asta.
Alvaro Solorzano:
Pictorul și-a omorât timpul în carantină uitându-se
la televizor, învățând italiana, făcând drumuri la magazin pentru aprovizionare
și restaurând, atât cât s-a priceput, casa. S-a concentrat pe pereți – i-a
reparat și i-a zugrăvit.
Localnicii i-au sărit în ajutor
Primele două săptămâni au fost cele mai grele. M-am simțit ca la pușcărie. Mi-era frig, dormeam cu geaca trasă peste pijama.
Alvaro Solorzano:
Apoi, au intervenit localnicii.
Vecinii au fost extraordinari. Mi-au dat pături, aeroterme, mi-au adus mâncare. De Paște am primit atât de multe alimente, că mi-a luat trei zile să le termin! Sunt oameni minunați, nu știu cum m-aș fi descurcat fără ei.
Alvaro Solorzano:
Cu ajutorul localnicilor, pictorul s-a mai
relaxat și a-nceput să privească viața cu alți ochi. Să vadă împrejurimile și să
se minuneze de frumusețea locului în care a ales să-și refacă viața.
Orășelul Mussomeli – care în latină înseamnă “dealul cu miere” – se află în vârful unui deal împânzit cu caprifoi și arbuști
de eucalipt. Aici se află una dintre cele mai frumoase fortărețe din Italia – Castello
Manfredonico sau Castello di Mussomeli, căruia oamenii îi spun însă Castelul
vrăjit -, cimitire romane, mine vechi de sulf și așezări primitive bine
conservate. Un loc pitoresc, încărcat de istorie și conectat cu natura la un
nivel pe care Solorzano nu l-a cunoscut în Miami.
În două luni, Solorzano a devenit mai mult
italian decât american. În timp ce încearcă să găsească un zbor către Miami, adoră
să-și petreacă zilele plimbându-se și stând de vorbă cu localnicii în fața
casei.
Îi știu pe toți pe nume! Nu am cuvinte să-mi exprim recunoștința, nu știu dacă îi voi putea răsplăti vreodată pentru ajutorul dat.
Alvaro Solorzano:
Carantina chinuitoare, în solitudine, nu l-a făcut pe Alvaro să-și schimbe părerea în legătură cu mutarea în Italia. De fapt, în timpul plimbărilor prin Mussomeli, a descoperit o a treia casă de un dolar pe care vrea s-o cumpere.
Ador orășelul ăsta, oamenii calzi și primitori, care sar să te ajute chiar dacă nu te cunosc. E o altă lume. Așa ceva în State n-ai să vezi!
Alvaro Solorzano:
Brazilienii din Toscana
Brazilianul Douglas Roque a cumpărat, tot cu un dolar, o fermă abandonată din comuna Fabbriche di Vergemoli, Toscana. O casă veche, părăginită, cu o cramă înțesată de butoaie cu vin învechit, aflată în vecinătatea unui pârâu peste care se arcuiește unui pod antic. O proprietate izolată, năpădită de vegetație, la care nu se poate ajunge decât pe jos.
Douglas a ajuns în Toscana în februarie, cu un prieten pe jumătate italian, Alberto Da Lio, ca să demareze renovările și, în același timp, să caute alte proprietăți abandonate care pot fi cumpărate cu un dolar.
Exact ca pictorul american, cei doi s-au
trezit că, peste noapte, granițele s-au închis, iar ei nu se mai pot întoarce
acasă. Când a fost instituită carantina, hotelurile din Vergemoli s-au închis,
iar dacă rudele lui Alberto nu le-ar fi făcut loc în casa lor de lângă Veneția,
nu ar fi avut unde să tragă. Ferma cumpărată e atât de dărăpănată, că nu e locuibilă.
Eram pe punctul de a demara lucrările la fermă, aveam actele gata, când au intrat în vigoare restricțiile și totul s-a oprit. A fost groaznic, zborurile noastre s-au anulat, consulatul nu ne-a ajutat. E greu departe de familie, mai ales când familia e în Brazilia, unde cazurile de COVID cresc îngrijorător de la o zi la alta. Mă tem foarte tare pentru viața lor, iar ei se tem pentru ale noastre.
Douglas Roque:
Douglas abia așteaptă să ajungă acasă, dar la fel de nerăbdător este să se ridice restricțiile, ca să poată merge iar în Vergemoli. Estimează că luna viitoare va fi posibil acest lucru.
Am încercat, lunile astea, să lucrez la proiectul de renovare online, am contactat firme de construcții, acum trebuie să trec la partea practică. Am și pus în legătură cunoscuți din Brazilia cu autoritățile locale, pentru tranzacționarea proprietăților abandonate. Acum, așteptăm să se reia zborurile, pentru ca oamenii să și poată veni aici, să vadă ce cumpără.
Douglas Roque:
În ciuda problemelor întâmpinate, Douglas nu regretă achiziția făcută. “Toscana este un loc de vis și o destinație de vacanță minunată”, spune el.
Foto: CNN, Comune din Fabbriche Di Vergemoli, case1euro.it