ComenteazăCuprins:
Moartea Reginei survine la un an după ce soțul ei, prințul Philip, bărbatul cu care era căsătorită de 73, a murit. Ducele de Edinburgh a murit pe 9 aprilie 2021, la Castelul Windsor, Windsor, Regatul Unit.
„El a fost, pur și simplu, forța mea și a rămas în toți acești ani”, au fost cuvintele alese de regina Elisabeta pentru a-l descrie pe soțul ei, în 1997, la aniversarea nunții lor de aur, potrivit historyextra.com.
După moartea lui prințului Philip, aparițiile reginei Elisabeta a II-a au fost tot mai rare. Pe lângă problemele de sănătate pe care le-a avut, suverana a fost cu siguranță afectată de pierderea bărbatului pe care îl cunoștea de aproape un secol.
Întâlnirea reginei Elisabeta cu prințul Philip, în urmă cu 87 de ani
Elisabeta avea 8 ani când l-a întâlnit prima oară pe Philip, la nunta prințesei Marina a Greciei și a Danemarcei (verișoara lui Philip) cu prințul George, duce de Kent (unchiul Elisabetei), în anul 1934.
Cinci ani mai târziu, în timpul unei vizite făcute de regele George al VI-lea la colegiul naval din Dartmouth, Elisabeta, 13 ani și Philip, 18 ani, s-au întâlnit din nou, scrie historyextra.com.
Acela a fost momentul în care Elisabeta s-a îndrăgostit de viitorul ei soț. Cei doi, verișori de gradul trei prin regina Victoria și verișori de gradul doi prin regele Christian al IX-lea al Danemarcei, au început să-și scrie scrisori.
În 1946, Philip i-a cerut regelui George al VI-lea mâna fiicei sale. Regele a fost de acord, dar cu o condiție: anunțul logodnei să fie făcut când Elisabeta împlinește 21 de ani.
Atât regele, cât și soția lui, regina Elisabeta, erau reticenți în aprobarea căsătoriei, de teamă că fiica lor ar fi „prea tânără”. Dar temerile lor erau legate și de faptul că Philip – care s-a născut în Grecia, dar se considera danez și avea relații germane – nu va fi acceptat ca membru al familiei regale a Marii Britanii.
După ce logodna celor doi a fost anunțată public, pe 10 iulie 1947, Philip a renunțat însă la titlurile regale grecești și daneze și s-a convertit la anglicanism. El a adoptat numele Mountbatten, din familia mamei lui, devenind cunoscut drept locotenentul Philip Mountbatten.
Mai târziu, în ajunul nunții cu Elisabeta a II-a, regele George i-a conferit titlurile de duce de Edinburgh, conte de Merioneth și baron Greenwich.
Căsătoria reginei Elisabeta a II-a cu prințul Philip, cel mai lung mariaj al unui suveran britanic
Nunta prințului Philip cu Elisabeta a avut loc pe 20 noiembrie 1947, în catedrala Westminster Abbey din Londra, acolo unde, 64 de ani mai târziu, avea să se însoare și nepotul reginei, prințul William, cu Kate Middleton.
Ceremonia a fost înregistrată și difuzată de radio BBC, fiind ascultată de 200 de milioane de oameni.
Evenimentul a fost marcat de câteva incidente minore: tiara pe care Elisabeta trebuia să o poarte s-a rupt în ziua nunții, iar prințul Philip a fost oprit de polițiști în trafic, pentru că mergea cu viteză în centrul Londrei, încercând să ajungă la cina de repetiție, cu o zi înaintea nunții. „Îmi pare rău, domnule ofițer, dar încerc să ajung la întâlnirea cu arhiepiscopul de Canterbury”, le-a spus atunci prințul Philip polițiștilor.
Din cauza situației postbelice, rudele germane ale ducelui de Edinburgh nu au fost invitate la nuntă. Nici ducele de Windsor, fostul rege Edward al VIII-lea, care abdicase în 1938, nu a fost invitat.
Într-un discurs ținut în dimineața nunții, regele George al VI-lea a descris uniunea dintre cei doi: „Fiica noastră se căsătorește cu bărbatul pe care îl iubește”, a spus el.
Fostul prim-ministru al Marii Britanii, Winston Churchill, a salutat evenimentul, pe care l-a descris astfel: „O pată de culoare pe drumul greu pe care trebuie să îl parcurgem”, referindu-se, fără îndoială, la climatul britanic de după război.
Prințul Philip, ofițer în marină vs soțul reginei
După ce s-au căsătorit și înainte ca Elisabeta să devină regină, cuplul a deținut o reședință regală în Malta, în perioada 1949-1951, unde prințul Philip era staționat ca ofițer în Marina Regală.
Ca surpriză pentru aniversarea lor de 60 de ani de căsătorie, în 2007, prințul Philip a dus-o pe regină la vila din Malta.
În Marea Britanie, cuplul și-a stabilit reședința la Casa Clarence, acolo unde s-au născut primii lor doi copii: prințul Charles în 1948 și prințesa Ana în 1950. 10 ani mai târziu s-a născut prințul Andrew, iar în 1964 a venit pe lume prințul Edward.
Nașterea celor patru copii și aderarea Elisabetei la tron, în 1952, au adus în cuplul regal discuția despre ce nume de familie ar trebuie să aibă. Familia regală deținuse numele de familie Saxe-Coberg și Gotha până în 1917, când regele George al V-lea a decretat că numele de familie trebuie să sune mai puțin germanic și a optat pentru Windsor. Când Elisabeta a devenit regină – la puțin peste trei ani de la nașterea lui Charles – numele Casei Regale a rămas același.
Nu se știe dacă acest lucru a provocat o dispută între regină și prințul Philip, dar, conform unei biografii despre Elisabeta scrisă de Sally Bedell Smith, prințul s-a plâns despre această situație, spunând: „Nu sunt altceva decât o amibă. Sunt singurul bărbat din țară care nu are voie să-și dea numele propriilor copii”.
În 1952, în timp ce Elisabeta și Philip se aflau în vacanță în Kenya, regele George al VI-lea a murit. Pe atunci, Elisabeta avea 25 de ani.
După ce a urcat pe tron, încoronarea Elisabetei a II-a a avut loc la 2 iunie 1953. Prințul Philip a fost primul care a jurat credință noii regine. De altfel, după încoronare, el a renunțat la cariera în Marina Regală.
În 1960, regina Elisabeta a II-a a făcut cunoscut faptul că urmașii ei vor purta numele de Mountbatten-Windsor, care este numele anglican al numelui german „Battenberg”.
Ani mai târziu, când a fost întrebat de biograful Gyles Brandreth cum crede că este perceput de public, având în vedere rolul său de a o sprijini pe regină, Philip a răspuns: „Nu știu. Un soț refugiat, presupun”.
Într-adevăr, prințul a însoțit-o pe regină în multe din angajamentele ei regale, iar până să-și anunțe retragerea din funcții, în 2017, reușise să participe la 22.219 evenimente de unul singur, ca reprezentant al coroanei.
Regina Elisabeta a fost cel mai longeviv monarh britanic din istorie, astfel că a sărbătorit o serie de jubilee – argint (1977), aur (2002), diamant (2012) și, cel mai recent, safir (2017).
Într-un discurs adresat Camerelor Parlamentului în 20 martie 2012, pentru a marca jubileul ei de diamant, regina a menționat că prințul Philip „a fost o forță și un ghid constant” pentru ea de-a lungul domniei.