Comentează„Credeţi în Dumnezeu?”, îl întreabă judecătorul. Aflat la pupitrul martorilor, Adrian Despot zâmbeşte. „Ar trebui să definiţi conceptul de Dumnezeu şi să ne punem de acord asupra lui”, îi răspunde el judecătorului. „Vroiam doar să ştiu dacă juraţi sau nu pe Biblie că veţi spune adevărul”, îşi justifică judecătorul întrebarea. „Bine, jur”, se înduplecă martorul, rapid.
Mai întâi, spune că prima oară când intră într-o sală de judecată. Apoi, începe să povestească despre octombrie 2015. Era prieten cu cei din trupa „Goodbye to Gravity”. În acea seară, la Colectiv, ar fi trebuit să cânte o melodie împreună, făcuseră şi repetiţii pentru asta. N-au mai apucat.
„Am văzut tot tavanul cuprins de flăcări”
Când a izbucnit incendiul, „eram în partea stângă a scenei, într-un fel de backstage. Discutam cu un prieten, Cezar Popescu (n.r. – membru în formaţia „Viţa de Vie”) şi, la un moment dat, am observat că s-a oprit muzica. Am ieşit să văd ce se întâmplă şi atunci am văzut tot tavanul cuprins de flăcări”, povesteşte Adrian Despot.
„Aţi văzut, erau extinctoare în club?”, vrea să ştie judecătorul. „Pe vremea aia, nu ne uitam după extinctoare. După Colectiv, am început să ne uităm”, răspunde martorul.
Apoi continuă declaraţia: „Am văzut focul, mi-am luat haina şi am fugit spre ieşire. Am fost norocoşi să ajungem în acel container. Nu s-a mai putut înainta, ieşirea era blocată. Piciorul mi-a fost prins de altcineva în ambuscadă, iar mulţimea din spate m-a împins şi am căzut. Am avut noroc că am căzut, că am fost la podea”, declară Adrian Despot.
„Am devenit total pasiv, aşteptam să se termine”
„Când eram pe jos, am auzit bubuitura produsă de flacără ce venea din interior, în momentul în care a fost deschisă uşa. Nu ştiu cine a deschis-o. S-a deschis pentru că toată lumea încerca să iasă afară din club”, spune artistul.
„După ce am căzut, peste mine s-a făcut un morman de oameni. Mi-am pus haina peste faţă şi apoi am devenit total pasiv, aşteptam să se termine. După un timp, presiunea asupra mea a devenit din ce în ce mai mică şi am reuşit să-mi scot piciorul şi să ies. Sunt unul dintre ultimii care a ieşit din Colectiv”, îşi încheie Despot declaraţia.
„Am văzut oameni vii, oameni morţi, oameni prăbuşiţi pe jos”
Judecătorul îi transpune relatarea într-un limbaj juridic şi o dictează grefierei. Pe alocuri, foloseşte citate exacte ale martorului. „Aţi reţinut bine!”, se miră Despot. „Meseria, trebuie se reţii”, se justifică iar judecătorul.
„Ce-aţi văzut după ce aţi ieşit din club”, îl întreabă apoi pe martor. „Mare parte din club era ieşită. Am văzut oameni vii, oameni morţi, oameni prăbuşiţi pe jos. Când am ieşit, uşa era încă blocată de oameni şi am intrat să ajut, să mai scoatem din ei. Apoi, când nu mai era nimeni în container, am intrat iar şi mi-am recuperat vesta şi telefonul”, spune Adrian Despot.
Imediat după el urmează audierea primarului sectorului 4, Daniel Băluţă.
„Acele autorizaţii reprezentau o taxă locală”
În seara în care a izbucnit incendiul din Colectiv, Băluţă era viceprimar al sectorului 4. Audiat ca martor în procesul Colectiv, el reaminteşte instanţei că e medic de profesie.
„Acele autorizaţii de funcţionare eliberate societăţilor comerciale au reprezentat o taxă locală. Este o formă de taxare a activităţilor”, spune Băluţă. „Asta a fost raţiunea iniţială. Apoi, a venit un trend de a intra în normalitate, iar anumite aspecte au început să fie verificate de poliţia locală”. „Apoi” înseamnă după tragedia din Colectiv.
Dar, „atâta timp cât percepi acea taxă, trebuie să controlezi”, adaugă Băluţă. „În opinia mea, Primăria putea doar să solicite avizele emise de alte instituţii, pentru că nu există o obligaţie legală. Dar toate instituţiile care au legătură cu verificarea şi controlul: Registrul Comerţului, Primăria, Poliţia Locală, ISU – în mod obligatoriu, puteau să verifice dacă o societate are acea autorizaţie privind securitatea la incendiu”.
Daniel Băluţă spune că, „înainte de Colectiv, se solicitau declaraţii pe proprie răspundere în legătură cu autorizaţia privind securitatea la incendiu”.
„99% din societăţi nu îndeplinesc condiţiile legale”
Judecătorul vrea să ştie de ce crede primarul Băluţă că a apărut HG-ul de prorogare a termenului până la care societăţile trebuie să obţină autorizaţia PSI, dacă există şi obligaţia ca ele să aibă această autorizaţie încă de la înfiinţare.
„99% din societăţile comerciale care funcţionează nu îndeplineau, în general, condiţiile legale. Nici atunci, nici acum”, spune actualul primar al Sectorului 4. „Însă, a le închide înseamnă a crea un nou tip de probleme sociale”.
Băluţă este întrebat de unul dintre avocaţi dacă Primăria verifică acum existenţa autorizaţiei privind securitatea la incendiu. „Aş dori să răspund nuanţat”, a precizat primarul. „După a doua prorogare (n.r. – a termenului până la care societăţile trebuie să obţină autorizaţia PSI), am încercat să luăm măsuri. Am trimis un CD cu adresele societăţilor comerciale – un CD, nu o listă, atât de multe erau! – celor de la ISU, să ia măsuri în consecinţă. Dacă nu au această autorizaţie, noi amendăm societăţile, le solicităm, închiderea şi sesizăm ISU. Dar multe dintre ele ne dau în judecată şi, cu un certificat de grefă, îşi continuă activitatea”.
Legat de CD-ul cu societăţile găsite în neregulă pe care l-a trimis celor de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă, Băluţă nu ştie nici acum dacă cei de acolo au luat, la rându-le, măsuri.
„Am văzut că lângă mine ardeau oameni, de sus în jos”
O mărturie cutremurătoare a fost cea a Nicoletei Dumitrescu, prietena şi colega Mădălinei Strugaru.
„La ultima jerbă, am văzut cum o scânteie a sărit pe partea superioară a stâlpului şi am văzut cum s-a aprins. Imediat ce a apărut flacăra, prietenul meu a zis «Hai să ieşim». M-am întors să-mi iau geanta care era lângă mine, pe un scaun. Iubitul meu şi prietenul care era cu el au apucat să iasă. Eu şi prietena mea am căzut. Ea s-a împiedicat de pragul dintre club şi container. Eu am căzut lângă garderobă, iar lângă mine şi peste mine au căzut alte persoane. M-am speriat foarte tare şi am început să dau din picioare, pentru că nu puteam să respir. Am văzut cum lângă mine ardeau oameni. Ardeau de sus în jos, atunci când flacăra din club s-a extins în container. A fost un noroc că eram jos, pentru că cei rămaşi în picioare au luat foc, pur şi simplu”, îşi aminteşte Nicoleta.
A scos-o afară din club prietenul ei, pe care a reuşit să-l sune. El s-a întors după ea, „mergând pe vine, pentru că altfel nu putea respira. Asta a fost exact înainte să intre pompierii”.
Au plecat toţi patru cu maşina spre spitalul Pantelimon, aflat în zona unde locuiau. „Eu aveam probleme cu respiraţia, iar prietena mea spunea că nu mai suportă dresul, că o strânge foarte tare. De fapt, ea era arsă pe picioare. Când am ajuns la spital, nimeni nu ne băga în seamă. Am văzut o uşă cu cartelă deschizându-se şi am luat-o la fugă pe culoar. Am ajuns în faţa cabinetul de ortopedie şi spuneam «a fost incendiu în Colectiv, vor veni mulţi răniţi». Nu aflaseră nimic.
Pe mine m-au aşezat pe un pat fără aşternut şi m-au învelit cu o pătură murdară, când le-am spus că mi-e foarte frig. De fapt, eu nu mai aveam haine în partea de jos a corpului, de aceea mi-era frig. Am primit o mască de oxigen şi apă de la robinet. Era pusă într-un pahar de plastic în care fusese cafea. Îl clătiseră, ca să-mi dea să beau apă din el”, a povestit instanţei Nicoleta Dumitrescu.
Fotografie principală: HEPTA / MEDIAFAX FOTO
CITEȘTE ȘI: