PROCESUL COLECTIV. O Sală întreagă și-a ținut Răsuflarea

de Adriana Oprea
Când a ars clubul Colectiv, Maria B. avea 17 ani şi era elevă la liceu. A mers la concertul celor de la Goodbye to Gravity pentru că era vineri seara şi-o toamnă blândă în final de octombrie. Cum să stai în casă, la 17 ani?

La 22.30 îi promisese mamei, cu care ţinea legătura prin telefon, că pleacă spre casă. Trebuia să prindă metroul. Dar a mai zăbovit puţin. Iar la ora 22.32 a izbucnit incendiul în urma căruia au pierit 64 de oameni.

„Erau oameni peste mine, mă călcau în picioare”

„Eram fix lângă stâlpul care a luat foc. Am văzut cum a sărit o scânteie pe burete, a stat un timp, iar apoi a apărut o flacără medie care s-a extins şi pe tavan. Atunci am luat-o pe prietena mea de mână şi i-am zis «Să mergem!»”, și-a amintit Maria.

Este al 21-lea termen de când a început judecată pe fond în procesul Colectiv. Iar fata, azi studentă la Facultatea de Medicină Veterinară, dă declaraţie în faţa instanţei. A rugat judecătorul să fie audiată prima, pentru că vrea să ajungă şi la cursuri.

„Cineva a cerut un extinctor şi a venit o persoană. Dar extinctorul nu a funcţionat. Apoi, altcineva a încercat să stingă focul cu băutură, dar nu a reuşit. Eu şi prietena mea ne-am îndreptat spre ieşire dar, când am ajuns la prag, oamenii din spate m-au împins. M-au împiedicat, am căzut şi am rămas acolo. Erau oameni peste mine, mă călcau în picioare.”

În faţa instanţei, Maria povesteşte şi plânge. Din sală nu se mai aude nicio respiraţie. Mama fetei, cea care o rugase să plece din club la 22:30, stă pe o bancă, lângă avocaţi, şi ascultă. O priveşte fix, doar pe ea, ca şi cum privirea ei ar fi o pavăză pentru ca ceilaţi ochi din sală, străini şi neştiutori, să nu cumva o rănească.

„Aveam un ochi ieşit din orbită”

„Am rămas acolo până s-au deschis ambele uşi de la container”, continuă Maria mărturisirea. „Atunci a venit cineva şi m-a luat de mână. Eram semi-conştientă. Am fost călcată şi pe ochi. Şi nu mai puteam să văd cu un ochi. Dar, din cât am putut să-mi dau seama, când m-am ridicat eu mai erau câteva persoane căzute.”

Cineva a ajutat-o să-şi sune mama. „Am rugat-o să vină să ma ia”, povesteşte fata, plângând. Face o pauză, nu mai poate vorbi. „Am avut şi un prieten care a murit, pentru că el era în partea din spate a clubului”, îi şopteşte ea judecătorului.

Mama, cu care şi-a dat întâlnire în faţa Maternităţii Bucur, a venit într-un suflet cu maşina şi a dus-o la spital. „Aveam un ochi ieşit din orbită, corneea zgâriată şi hematoame pe tot corpul. Şi pe sân, unde călcaseră cu talpa peste mine. Şi nu mai puteam respira, din cauza fumului inhalat.”

„Oamenii vroiau să-şi salveze viaţa cât mai repede”

Judecătorul o întreabă dacă azi, la 3 ani şi jumătate de la tragedia din Colectiv, ea este recuperată, medical. „Am vederea afectată”, îi răspunde Maria. „Sunt momente în care nu pot să văd clar. Şi încă mai merg la psiholog. Fac atacuri de panică şi am fobie de mulţimi. Şi am pierdut un an de facultate, pentru că nu mă pot concentra.”

Procurorul de şedinţă vrea să ştie din ce cauză crede Maria că s-a produs îmbulzeala din container. „Pentru că oamenii vroiau să-şi salveze viaţa cât mai repede. Şi era o singură ieşire”, îi răspunde fata.

„Eu n-am avut sinapsa asta, să ies repede”

Bogdan F. mărturiseşte că a ieşit la timp din club, doar de gura prietenei lui. Erau amândoi în faţa barului, la 3-4 metri de ieşire. „Când am văzut flacăra, cam de 30 de cm era, i-am zis prietenei «ia uite, arde!» şi ea mi-a spus «hai să ieşim acum!». Eu n-am avut sinapsa asta, să ies aşa de repede, dar am avut noroc cu ea. A fost salvarea mea”, recunoaşte el.

„În container, am vrut să merg la garderobă, să-mi iau haina. Şi tot ea a zis «las-o dracu de geacă!» (n.r. – sala izbucneşte în hohote de râs), aşa că am mers după ea. Când m-am uitat în spate, se vedea lumina de la foc.”

În maxim 15 secunde spune că a fost afară. Şi că la ieşire a văzut un bodyguard care „încerca să deschidă şi a doua uşă. Am mers vreo zece metri şi apoi m-am întors să mă uit, dar a doua uşă era încă închisă.”

„Am sunat la 112 chiar de la barul din Colectiv”

Gabriel P. este primul care a sunat la 112, pentru a anunţa incendiul. La termenul de azi, i-a spus judecătorului că renunţă la calitatea de parte civilă şi la plata oricăror daune, pentru că „oricum nu mai are niciun rost”.

În seara de 30 octombrie 2015, bărbatul era la bar, în Colectiv, şi aştepta să-i fie adusă berea comandată. „O bere fără alcool”, adaugă el, şi toată sala începe să râdă. „De ce menţionaţi asta? Pentru că aţi spus că eraţi cu maşina?”, se amuză şi judecătorul.

Martorul confirmă şi apoi continuă. „Eram la bar, cu spatele la scenă, când am auzit solistul spunând «avem un incendiu aici, şi asta nu era în program». M-am întors şi am văzut o flacără, nu ştiu dacă avea 30 de cm. O domnişoară de la bar, cea care mă servise, a întrebat un coleg «oare unde sunt extinctoarele?». Flacăra se propaga rapid în sus. Nu am mai auzit răspunsul colegului, pentru că în momentul următor am scos telefonul şi am apelat 112. Chiar de acolo, de la bar.”

„Era foarte cald înăuntru, ardea carnea”

„M-am îndreptat spre ieşire cu telefonul în jos”, continuă martorul. „Flacăra era deja spre tavan, mă ardea în spate căldura. Containerul se aglomerase. N-am simţit fum, dar se vedea lumina roşiatică deasupra mea şi-mi dădeam seama ce se întâmplă în spate. Telefonul era pe apelat. Când am reuşit să ies, am ridicat telefonul şi s-a auzit «alo, alo, ce urgenţă aveţi?».”

A anunţat că e un incendiu la Colectiv şi că sunt foarte mulţi oameni înăuntru. A dat adresa, dar a uitat să spună şi de porţile închise, în faţa cărora el însuşi rămăsese blocat cu maşina, ceva mai devreme.

A rămas afară, la doi metri de container, iar „în timp ce vorbeam la 112, totul se derula în faţa mea. Oamenii reuşeau din ce în ce mai greu să iasă şi s-au blocat la ieşire. Atunci a cedat partea închisă a uşii containerului, din cauza presiunii. Se auzeau ţipete, s-a auzit cum intră, ca într-un efect de vacuum, oxigen şi, de la un metru deasupra solului, a fost o flamă înaltă de vreo 3-4 m.”

Le-a spus celor de la 112 şi că sunt oameni arşi înăuntru. „Am terminat apelul, şi apoi, alături de alţi, am încercat să-i ajutăm pe cei căzuţi, dar temperatura dinăuntru era foarte mare. Ardea carnea. Nimeni n-a putut să intre acolo preţ de cinci minute. Se tăiase curentul, era întuneric. Se auzeau ţipete şi zgomot de sticle sparte.”

„Salvările, pompierii când au venit?”

Judecătorul Mihai Bâlănescu cercetează şi reacţia echipajelorde intervenţie din acea seară, după ce incendiul a fost anunţat la 112.

„Salvările, pompierii când au venit?”, întreabă el toţi martorii audiaţi.

„Prima dată am văzut o maşină de poliţie”, spune martora Diana Z.. „I-am rugat să cheme cât mai multe ambulanţe. Iar când a venit prima, cei răniţi au început să sară, pur şi simplu, în ea. ”

„A durat ceva până au venit salvările şi pompierii”, declară Radu S.. „Au durat?”, insistă judecătorul. „Da.”

„Cred că a trecut un sfert de oră până când au apărut ambulanţele. Mi s-a părut, oricum, o eternitate”, mărturiseşte Bogdan F..

„Au venit târziu, în curtea exterioară. Am sunat şi eu la 112, pentru că am văzut că trec minute bune şi nu se întâmplă nimic”, spune Vlad B..

„Primul echipaj de poliţie a venit cu agenda în mână. Am crezut că s-au pierdut. Erau pe jos, parcaseră maşina mai departe”, declară Gabriel P., cel care a sunat primul la 112.

„Am strigat la ei să ne ajute şi au ajutat, în cele din urmă, la transportarea oamenilor. Îi puneam pe margini, ca să facem loc la pompieri. Majoritatea erau inconşienţi. Iar salvările şi pompierii au venit cam la 15 minute după ce am sunat eu.”

Opt martori au fost audiaţi la termenul de azi. Pentru următorul termen din data de 16 mai au fost citaţi încă 10, iar alţi trei vor fi aduşi cu mandat.

Foto: HEPTA

Citește și:

Dosarul Colectiv. Pirotehnistul care a aprins artificiile, în fața instanței, la 3 ani și jumăte de la tragedie

PROCESUL COLECTIV. Declaraţia unui martor: „M-am întors să-mi caut prietenii şi am văzut un morman de oameni căzuţi în uşa containerului. Erau cu mâinile întinse”

PROCESUL COLECTIV | Adrian Despot a rememorat în fața instanței noaptea tragediei: „Am avut noroc că am căzut, că am fost la podea. Am devenit total pasiv, aşteptam să se termine”

Urmărește-ne pe Google News