Procesul lui Dincă, din spatele uşilor închise. Martori purtați degeaba pe drumuri și rude ajunse la exasperare: „Îşi bat joc de noi”

Bunicii, mama şi mătuşa Luizei Melencu au venit la Tribunalul Olt de la ora 9:00 dimineaţa. 200 de lei îi costă fiecare drum dus-întors din comuna Dioşti până la Slatina.

Nu sunt „cheltuieli de judecată” ce pot fi decontate, căci, la „rechineală”, şoferii de ocazie nu taie chitanţe pentru a fi depuse la dosar. Accesul la justiţie implică, nu doar în cazul acestor familii, o navetă tribunal – casă care se poate întinde pe durata multor ani.

„Dacă apelul se va judeca la Craiova”, socoteşte cu glas tare bunica Luizei, „ne va veni mai uşor, că e mai aproape de noi”.

Pentru a suporta mai uşor costurile impuse de rutina schimbată a vieţii de familie, bunicul Luizei, pensionar, s-a angajat la o firmă de drumuri din judeţul Olt. „Luiza urma să facă şcoala de şoferi, să ia permisul. Îi cumpăram şi maşină, să umble cu ea. Să ştiu că mâncam pământ şi tot strângeam bani să-i iau maşină”, spune Stelian Iordache.

După 2 ani de la dispariţia ei, rudele Luizei vin la fiecare termen al procesului, sperând că într-o zi vor afla ce s-a întâmplat cu fata de 18 ani. Şi că cineva le va explica cum de aici, în dosarul DIICOT de la Tribunalul Slatina, fata e moartă şi arsă în butoiul lui Dincă, iar în evidenţele şi pe site-ul Poliţiei Române, ea e încă dispărută şi căutată, ca şi când ar fi vie.

Martori purtați pe drumuri

La un sfert de oră după ce rudele fetei dispărute ajung în parcarea Tribunalului Olt, pe o alee laterală trece duba Penitenciarului Craiova. Bunicul şi mătuşa Luizei o zăresc şi încep să huiduie şi să blesteme după maşina cu gratii la geamuri. Înăuntru e Gheorghe Dincă, cel acuzat că le-a ucis fata.

Între timp, pe treptele tribunalului au venit câţiva dintre cei opt martori care ar trebui audiaţi la acest termen. Între aceștia, Ioana, o fostă prietenă a lui Dincă, câțiva dintre vecini și „femeia în roşu”, care apare pe imaginile camerelor de supraveghere video în staţia din care Luiza a urcat la ocazie.

E a doua oară când ei bat drumul de la Caracal la Slatina, pentru a fi audiaţi ca martori. La termenul trecut, din 19 mai, instanţa a amânat procesul, pentru că dosarul nu se întorsese de la Curtea de Apel Craiova, unde se judeca cererea lui Dincă de înlocuire a arestului preventiv.

Dezamăgirea unui bunic

Avocata Carmen Obîrşanu, cea care reprezintă în proces familia Melencu, a intrat în arhiva tribunalului mai devreme, ca să se mai uite pe dosar. Nu zăboveşte mult şi iese din clădire, anunţând, revoltată: „Se va amâna şi termenul de azi. DIICOT a depus cerere, motivând că procurorul de şedinţă e bolnav şi că nu are cine să-l înlocuiască”. 

Urmează ca judecătoarea Diana Cotoi să admită sau să respingă această cerere de amânare. Dar rudele Luizei sunt convinse că şi azi au venit degeaba până la Slatina.

„Dezamăgire totală, dezamăgire, dezamăgire din partea celor care ar trebui să-şi facă datoria în justiţie”, răbufneşte Stelian Iordache, bunicul Luizei. El spune că se simte „minţit, şi umilit, şi prostit de către aşa-zisele instituţii ale statului, care sunt complice în cazul acestor două fete” .

Părţile, martorii şi un flirt din boxă

La ora 10:10, avocata Obîrşanu şi rudele Luizei intră în Tribunalul Olt şi se îndreaptă spre sala de judecată, pentru a auzi verdictul judecătoarei. Martorii care aşteptau pe trepte intră şi ei, unul după altul. Vestea unei alte amânări îi descumpăneşte: e o nouă zi în care au fost puşi pe drumuri degeaba.

Sala de şedinţe nr. 2, cea în care se judecă procesul lui Dincă, e la parter. La avizierul de la intrare e trecut dosarul lui Dincă – 54/104/2020, iar deasupra – numele procurorului care lipseşte, invocând motive medicale: Alexandru Dragomir, şef al DIICOT Olt. 

Un jandarm cheamă martorii în sala de judecată şi apoi închide uşa. Presa nu are voie, e şedinţă secretă. Gheorghe Dincă şi complicele lui, Ştefan Risipiţeanu, sunt în boxa arestaţilor.

Când o vede în sală pe Ioana, femeia cu care el se plimba în parcul din Caracal, Dincă îşi dă masca jos şi o priveşte insistent. „După ce l-a zărit, ea şi-a ferit imediat privirea”, spune un participant la proces.

În sală, grefierul face prezenţa. Lipsesc părinţii Alexandrei Măceşanu, părţi civile în dosar, dar şi avocatul lor, Aurel Moldovan. Ei ştiau că procesul începe la ora 10:30. Lipseşte şi avocatul inculpatului Ştefan Risipiţeanu, dar chiar şi în lipsa lor, judecătoarea Cotoi decide că se impune amânarea procesului şi anunţă un nou termen: 2 iulie. Iar martorii care veniseră azi vor mai face încă un drum la tribunal, pentru a fi audiaţi atunci.

„Îşi bat joc de noi!”

E 10:30 când şedinţa de judecată se termină şi toată lumea iese din sală. Pe holul tribunalului apar atunci şi mama Alexandrei, însoţită de avocatul Moldovan. „S-a amânat”, îi anunţă avocata Obîrşanu. „Iar?!”, se miră celălalt apărător. „De ce ne-au mai chemat la 10 jumate?”, se întreabă, deznădăjduită, mama Alexandrei. Precum rudele Luizei Melencu, vine şi ea la fiecare termen al procesului.

„Asta e sfidare, îşi bat joc de noi”, repetă Stelian Iordache, cu glas stins, în timp ce ieşim din tribunal. „E bătaie de joc!”, se revoltă şi mama Alexandrei. 

„Nu vrea să se descopere adevărul, să se afle ce s-a întâmplat cu adevărat. De ce-i mai audiază pe martorii aceştia, care au spus deja ceea ce au spus? Ce să mai spună?”, întreabă mama Alexandrei. „Dacă nu ne convine ce declară martorul, zice că există justiţie, adică să-l dăm noi pe martor în judecată. Ca, de exemplu, pe domnul acela care ne-a luat pe mine şi pe soţul meu la ocazie şi nu ne-a spus că fata noastră s-a urcat în maşina cu numărul cutare. Aşa ne-a zis (judecătoarea – n.r.), că dacă nu ne convine, să-l dăm în judecată, noi, personal, pe omul ăla. Nu ştiu de ce îi cheamă…”.

„E clar că se trage de timp. Nu înţeleg de ce se trage de timp”, spune avocata Obîrşanu, care se ocupă şi de dosarul de tâlhărie, legat de telefonul Luizei. „Am din partea operatorului de telefonie dovezi că acest telefon a fost deschis şi după dispariţia fetei. Doar că în acest dosar sunt folosite probele din dosarul lui Dincă, procurorii nu au mai căutat alte probe, de exemplu, lista convorbirilor din telefonul Luizei”.

Avocatul Moldovan a solicitat, la rândul lui, cercetări suplimentare care să arate unde s-a aflat telefonul Alexandrei, cel care a fost găsit într-un parc din Caracal, la câteva zile după arestarea lui Dincă. „Există aparatură care să analizeze pe unde a fost plimbat telefonul, ar fi trebuit analizat lucrul ăsta încă din faza de urmărire penală”.

Apare şi avocatul lui Dincă

Ultimul apărut la intrarea în tribunal, uşa dinspre arhivă, este avocatul lui Gheorghe Dincă, Marian Voinea, care află de la avocaţii celor două familii despre amânare. Apărătorul acuzatului duce cu el, într-o mână, o servietă de piele, o pungă de plastic cu târguieli de la piaţă şi o plasă cu hârtii. Nu mai intră în tribunal, se opreşte la discuţie, încercând să evite privirile rudelor Luizei şi Alexandrei.

Tot foindu-se pe loc cu sacoşele şi servieta în mână, Voinea calcă într-o gumă de mestecat lipită pe asfalt. „Aduce noroc”, îl liniştesc ceilalţi doi avocaţi.

Gheorghe Dincă a solicitat în instanţă, în decembrie 2020, schimbarea apărătorului, susţinând că Voinea, al patrulea avocat care i-a fost repartizat din oficiu, nu-i acordă asistenţa juridică necesară.

Umbra tribunalului e noul doliu

E amiază, a început să bată soarele. La umbra unui copac din parcarea tribunalului, mama Luizei şi mama Tudoriţei se consultă în şoaptă, ca două prietene vechi.

Avocaţii îşi amintesc de termenul la care grefiera i-a oferit o mandarină lui Gheorghe Dincă. „Poate acum i-au dat cafea, de aia îl ţin”, face haz de necaz Cătălina, mătuşa Luizei.

Jandarmii reinstalează culoarul din garduri de fier, care să ţină departe eventualii turbulenţi când trece duba cu deţinuţi. În spatele gratiilor, se află doar rudele fetelor dispărute, avocaţii şi jurnaliştii. Martorii au plecat pe rând.

Gheorghe Dincă e lăsat să aştepte în clădirea tribunalului încă o oră şi jumătate, până ce colegii cu care a împărţit duba îşi termină şi ei afacerile judiciare pentru care fuseseră aduşi.

Când maşina penitenciarului trece pe lângă parcare, Dincă se uită pe geam, spre rudele Luizei, care l-au aşteptat doar ca să-l mai huiduie încă o dată.

Dincă, trimis în judecată de un an şi jumătate

La 10 ianuarie 2020, Gheorge Dincă a fost trimis în judecată de DIICOT – Structura Centrală sub acuzaţiile de trafic de persoane, trafic de minori, viol, omor calificat și profanarea de cadavre sau morminte. În acelaşi dosar, Ştefan Risipiţeanu e acuzat de viol.

9 luni a stat dosarul în camera preliminară, timp în care un judecător a verificat dacă probele au fost legal administrate de procurori, iar procesul poate începe. Familiile victimelor ceruseră ca dosarul să se întoarcă la parchet, pentru refacerea urmăririi penale, dar Curtea de Apel Craiova le-a respins definitiv solicitările.

Procesul de la Tribunalul Olt a început în octombrie 2020 când, la cererea DIICOT, judecătoarea Diana Cotoi a decis ca şedinţele de judecată să fie cu uşile închise. Pentru declararea procesului nepublic, procurorul de şedinţă al DIICOT a invocat că Gheorghe Dincă e judecat pentru trafic de persoane, trafic de minori şi viol şi a cerut să fie protejate viața intima şi interesele victimelor minore.  

Luna trecută, Dincă a cerut înlocuirea arestării preventive cu o măsură mai blândă: arestul la domiciliu sau controlul judiciar. La Curtea de Apel Craiova, el a susţinut: „Nu am făcut nimic, totul a fost o înscenare, am declarat tot ceea ce mi-a fost impus şi sunt nevinovat”. La 20 mai, judecătorii i-au respins cererea, iar Dincă a rămas în Penitenciarul Craiova. 

Urmărește-ne pe Google News

• Gheorghe Dincă 
• Crimele din Caracal