Comentează– Domnule procuror Stoica, e adevărat ceea ce susține șefa DIICOT, că nu ați audiat martori și nici pe reprezentanții Jandarmeriei?
– Probatoriul administrat în cauză de procurorii militari, până la momentul declinării dosarului în favoarea DIICOT, nu este un probatoriu administrat de către un organ necompetent și care, în acest caz, ar fi necesitat o readministrare a lui de către organul competent, așa cum se susține în ordonanța de infirmare la pag. 21 aliniatul ultim.
– Vreți să spuneți că probele administrate de procurorii militari rămân și de asta n-ați mai audiat anumite persoane
– Procurorii militari nu au administrat probe pentru infracțiunea de acțiuni împotriva ordinii constituționale, aflată în competența exclusivă a DIICOT, ci pentru infracțiuni săvârșite de militari pentru care au avut competență până la momentul reuniunii celor două cauze. Prin urmare, toate mijloacele de probă administrate de ei în perioada în care dosarul s-a aflat pe rolul unităților militare de parchet, și să nu uităm că în acest caz vorbim de peste 100 volume, au fost dobândite cauzei și nu au necesitat o readministrare din partea procurorilor DIICOT.
De altfel, în cuprinsul ordonanței de clasare pe care am elaborat-o este semnalată încărcătura puternic subiectivă a declarațiilor martorilor/persoanelor vătămate audiate în cauză.
Doru Stoica:
– Vi se reproșează faptul că v-ați pronunțat pe prezumtivele infracțiuni comise de șefii Jandarmeriei, fără să fi avut competență sa le investigați. Și că numai procurorii militari ar fi putut da o soluție.
– După plângerea șefilor Jandarmeriei la DIICOT, reunirea dosarelor a venit natural, erau două dosare cu același obiect. Cât timp cauzele au fost reunite la DIICOT, am avut competență să ne pronunțăm inclusiv față de militari și pentru infracțiuni care nu se regăsesc în categoria celor pentru care DIICOT are competență exclusivă de cercetare, dar pentru care competența a fost prorogată ( extinsă) în conformitate cu dispozițiile art. 11, alin. 1, pct. 5 din OUG 78/2016
De altfel, Secția Parchetelor Militare a asociat singur în propriul dosar, cu ocazia declinării competenței, infracțiuni de competența exclusivă a DIICOT, respectiv acțiuni împotriva ordinii constituționale. Dacă SPM nu ar fi făcut acest lucru, nici nu aveau temei legal pentru declinare.
– Interviul capătă o natură extrem de tehnică. Haideți să încercăm să fim mai simpli, vă rugăm, pentru public: spuneți că nu i-ați mai audiat pe șefii jandarmeriei pentru că au fost audiați de procurorii militari și, oricum, declarațiile lor erau subiective?
– Da. Atât procurorii, în faza de urmărire penală, cât și judecătorii, în faza de judecată, decid administrarea probelor după regulile necesității, utilității și pertinenței lor pentru aflarea adevărului și lămurirea cauzei. Or, aspectele cu privire la care s-a dispus clasarea au fost, în opinia mea, pe deplin lămurite pe baza de probe legal administrate și analizate în detaliu în considerentele ordonanței de clasare.
Stoica spune că procurorii militari folosiseră încadrări greșite
– Totuși, domnule procuror, revenind la fapte, unii jandarmi au făcut exces de forță.
– Materialul probator a indicat o discordanță între stările de fapt reținute de procurorii militari și infracțiunile pentru care s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de unele persoane. Spre exemplu, deosebit de aspectele dezvoltate deja în ordonanța de clasare, vă rog să observați că participația improprie la săvârșirea unei infracțiuni semnifică faptul că cineva determină pe altcineva, care nu se face vinovat conform legii, să comită o infracțiune pentru care, însă, nu răspunde penal.
Nu este posibil, din punct de vedere logic și juridic, ca pentru o infracțiune (să luăm ca exemplu lovirea cu încălcarea legii a unui protestatar de către un jandarm) să angajezi atât răspunderea penală a celui care a ordonat o astfel de acțiune, cât și pe a celui care a executat ordinul, și asta pentru că participația improprie reținută în sarcina celui dintâi exclude angajarea răspunderii penale a celui de-al doilea.
Doru Stoica:
– Lămuriți ceva, vă rugăm. Dacă un militar primește un ordin ilegal, este obligat să îl execute?
– E bună întrebarea pentru că un alt aspect ignorat cu desăvârșire este faptul că, potrivit legislației în vigoare, ordinul nelegal nu se execută, iar eventuala executare nu îl exonerează de răspundere pe executant. Ca atare, în cazul luat ca exemplu putem așadar vorbi de o eventuală instigare și nu de o participație improprie. Prin urmare, soluția de clasare NU „exonerează de răspundere penală șefii Jandarmeriei” pentru fapte săvârșite pe parcursul evenimentului analizat, dacă se constată că acestea întrunesc elemente constitutive ale vreunei infracțiuni.
– Fiind prezentă în piață ca jurnalistă, am încercat să stau de vorbă cu câțiva protestatari care încă înainte de ora deschiderii mitingului instigau jandarmii. Ați încercat să audiați câțiva dintre protestatarii violenți? La ce concluzii ați ajuns?
– Asa cum am precizat deja, infracțiunile de drept comun săvârșite de protestatari violenți, indiferent dacă au făcut sau nu parte din galerii de fotbal ori alte forme de organizare, au fost si sunt investigate în continuare de Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1, respectiv Parchetul de pe langa Tribunalul Municipiului Bucuresti si sunt convins ca întrebările legitime pe care le aveți, și care bănuiesc ca nu sunt doar ale dumneavoastră, își vor găsi, în final, răspuns.
Neagă varianta că violențele din mulțime au fost produse de oameni puși de jandarmerie
– O parte a raționamentului juridic regăsit în ordonanța dvs de clasare se întemeiază pe informația că, la un moment dat, unui jandarm i-a fost sustrasă arma letală și muniția din dotare, un lucru foarte periculos într-o mulțime.
– Sustragerea armei de foc letale și a muniției aferente de la unul dintre cei doi jandarmi prinsi in multime, de către persoane violente din rândul protestatarilor, este o realitate. Persoana care a sustras pistolul și muniția aferenta a fost identificată. Dosarul privind săvârrșirea acestor infracțiuni, respectiv violentele exercitate asupra celor doi jandarmi și sustragerea unei arme de foc letale împreuna cu muniția aferentă, a fost instrumentat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucuresti.
Probatoriul administrat in acest dosar, de către Parchetul Capitalei, a infirmat teza ca respectivele persoane, deja trimise in judecata si condamnate pentru aceste fapte, ar fi fost actori distribuiți într-un potential scenariu ticluit “artificial” de Jandarmeria Romana
Doru Stoica:
Acest scenariu, că cei violenți lucrau, de fapt, pentru jandarmerie pentru “a amplifica emotional necesitatea interventiei in forta pentru evacuarea protestatarilor”, s-a susținut la momentul in care Sectia Parchetelor Militare a formulat invinuirile in cauza. Dar nimeni nu l-a confirmat.
– Sunteți perceput drept un procuror apropiat SRI, asta și prin natura specializării pe care o aveți. Vă deranjează această asociere?
– În ultimele două săptămâni am avut ocazia să citesc despre mine tot felul de lucruri, unele afirmații intersectând serios ilicitul civil. De pildă, am aflat ba că mă bucur de o bună reputație profesională, ba că sunt slab pregătit profesional, acum aflu că sunt perceput ca fiind apropiat SRI… indiferent ce vrea să însemne acest lucru.
– Răspundeți, vă rugăm, la întrebarea legată de SRI.
– Lucrez in domeniul combaterii terorismului si a infractiunilor contra securitatii nationale inca de la înființarea DIICOT, respectiv din anul 2004. Anterior, am lucrat in domeniul combaterii corupției, de la înființarea PNA, respectiv din anul 2002. In ambele structuri am ocupat, succesiv, diferite functii de conducere.
După cum cunoasteti, in domeniul combaterii terorismului și a infracțiunilor contra securitatii naționale, atribuțiile Ministerului Public se întrepatrund functional cu cele ale serviciilor de informații, cu precadere ale SRI care este autoritatea nationala in materia prevenirii si combaterii terorismului si institutie specializata in domeniul informatiilor privitoare la securitatea nationala. Combaterea acestui gen de infracționalitate, deosebit de gravă, presupune o colaborare permanenta, prevăzută si permisa de altfel și de Codul de procedura penală.
Din păcate, în societatea noastră se aplică ușor, mult prea ușor , etichete și se dau verdicte fără o minima obiectivitate și deontologie profesională.
Doru Stoica: