Profesoare umilite în clipuri urcate pe internet de elevi. Ce legi pedepsesc „ura online” și care sunt soluțiile pentru a preveni astfel de comportamente

• În primul episod am arătat experiențele de umilire online prin care au trecut ilustratoarea Wanda Hutira, gimnasta Larisa Iordache și cântărețul Smiley, după o postare pe social media. 
• În acest episod, urmărim cazurile mai multor profesoare care au ajuns „virale” în presă, în clipuri urcate pe internet chiar de către elevii lor.
• Care sunt pârghiile legale pe care le pot accesa persoanele care trec prin astfel de situații, dar și cât de eficientă este înlăturarea urmelor din online. „Pot rămâne la nesfârșit în spațiul public online, iar ștergerea lor este extrem de dificilă”

Furia mulțimilor online nu ține cont de statutul social al celor asupra cărora se năpustește. Ținta poate fi un star pop, un politician sau un angajat anonim. Ce diferă însă sunt cauzele care o pun în mișcare: deseori, ciocniri între convingeri diferite și dorința de a sancționa o nedreptate. Deși mobilizările online sunt, în unele cazuri, singura modalitate prin care se pot semnala abuzurile celor puternici, se întâmplă frecvent ca, sub pretextul căutării dreptății, să fie umiliți oameni ca mine și ca tine. Drumul de la activism la hărțuire durează uneori o fracțiune de secundă. Iar pentru ca demnitatea cuiva să fie distrusă online în timp-record, poate fi de ajuns un video.

Recomandări

Ce înseamnă pentru Ucraina, Orientul Mijlociu și China întoarcerea lui Donald Trump la Casa Albă

În ultimii ani, presa a preluat din zbor din ce în ce mai multe cazuri în care, în special profesoare, dar și câțiva profesori au trecut prin experiențe de umilire publică din partea elevilor. Se întâmplă în școli generale, licee și facultăți, în orașe mari sau localități uitate, cum ar fi Poroschia, o comună cu vreo 4.000 de locuitori din Teleorman.

În toamna lui 2017, un elev de clasa a VIII-a de la școala de acolo și-a lovit de mai multe ori peste fund una dintre profesoare. În acest timp, un alt elev filma, un al treilea bloca ușa, iar restul colegilor priveau sau chiar întrețineau abuzul. Filmarea a fost postată pe rețelele de socializare, unde a devenit virală, iar apoi a ajuns în presă, care a difuzat în buclă materialul fără a ascunde chipul femeii. 

Tiparul se repetă, de când elevii au transformat tehnologia într-o armă de buzunar cu care scot la suprafață abuzurile profesorilor sau pur și simplu îi umilesc, într-o dinamică prin care sunt inversate relațiile de putere. 

În 2019, o elevă de la Liceul Tehnologic „Victor Jinga” din Săcele, județul Brașov, lansa un alt video viral, în care îi cânta unei profesoare, în timp ce o filma îndeaproape: Nebuna mea, hai la cimitir, să te îngrop puțin. Erau cu toții în clasă, la ore, când fata a făcut clipul, inspirat de un trend de pe rețeaua TikTok, în care mai mulți adolescenți cântau versuri similare printre morminte sau cu lopeți în mână. Și de data asta presa a preluat filmarea, iar identitatea profesoarei a rămas neprotejată pe multe site-uri. 

Recomandări

Kamala Harris, primul discurs după înfrângere: „Am pierdut alegerile, dar nu lupta pentru libertate. Aveți putere”

Profesoara de la Săcele refuză să vorbească astăzi despre trauma la care a fost supusă, iar directorii școlilor evită să comenteze public despre aceste cazuri, așa cum se întâmplă în mai toate situațiile de violență dintre elevi și profesori. Rușinea viralizată a unui individ ajunge să planeze deasupra întregii instituții.  

„A fost o întâmplare nefericită pentru școală, pentru doamna profesoară și pentru elevi, care au fost pedepsiți. Consider cazul încheiat”, spune directoarea școlii din Poroschia, care ne-a rugat să nu-i menționăm nici măcar numele. „Probabil, copiii sunt dornici să iasă în evidență și nu știu cum.” Tehnologia, adaugă ea, are multe părți pozitive, dar elevii ar trebui ghidați să o folosească.

Noi, adulții, ar trebui să îi învățăm să nu intre în probleme care le pot face rău și să nu le facă rău nici celorlalți.

Directoarea școlii din Poroschia:

Educația media lipsește însă din aproape toate școlile din România.   

Recomandări

Un copil grav rănit într-un accident de autocar este executat silit de avocați. Întâi, aceștia s-au îndreptat împotriva tatălui

Florin Bilan, directorul liceului din Săcele, numește faptele elevilor „acte de vitejie” și crede că adolescenta care și-a pus profesoara pe TikTok „a vrut să se facă remarcată”. Ca s-o pedepsească, a exmatriculat-o trei luni și i-a scăzut nota la purtare la 4.    

Revolta adolescenților urcă pe internet 

Silvia Guță, psiholog cu experiență în lucrul cu adolescenți și copii, crede că „probabil în fiecare școală există câte un eveniment, oricât ar încerca autoritățile să normalizeze, să le păstreze departe de atenția publicului”. E de părere că, în bună parte, comportamentul elevilor este un rezultat al lipsei de educație cu privire la abuzuri. 

Nevoia adolescenților de-a ieși în evidență, țapul ispășitor invocat de directori pentru a justifica acțiunile elevilor, nu e singura explicație, spune psihologul.

Pe lângă asta, ei încearcă să câștige o poziție de putere. Un elev va expune un profesor pe internet ca să-l umilească poate ca o formă de răzbunare sau ca o formă de revoltă generalizată. Poate că nu profesorul ăla i-a făcut ceva rău, poate că altcineva i-a făcut o mare nedreptate.

Psiholog Silvia Guță:

În mai, anul acesta, Gabriela Niculescu (51 de ani), profesoară la Universitatea Politehnica din București, a devenit protagonistă în „viralul zilei”, cum l-a numit presa. Pe când vorbea la un curs online despre posibile metode de verificare în timpul unui examen la distanță, în pandemie, unul dintre studenții ei a filmat-o pe ascuns. A prins și momentul în care profesoara i-a spus unui student să-și agațe telefonul de gât, să se asigure că nu copiază. „Am făcut o glumă”, îmi spune profesoara la telefon. „El a luat-o în serios.”   

Un montaj video cu fragmente din această discuție, în care se aude vocea profesoarei și se vede doar studentul revoltat, față de care ar fi glumit, a fost urcat pe rețelele de socializare. Nu s-a aflat care dintre studenți a filmat-o de fapt. 

Odată ce videoul a ajuns la știri, lumea a început îndată să o critice pe net pentru modul în care încerca să verifice de la distanță dacă studenții ei copiază sau nu la examen.

• „Absolut jenant, doamna profesoară, clar nu sunteți în meseria care trebuie și introducerea dumneavoastră este absolut inutilă, cu ce ați făcut și pe unde ați mers.” 
• „Rar mi-a fost dat să văd un cadru didactic universitar mai închistat și mai incapabil să se adapteze la realitățile digitale.” 
• „Dacă relatarea este reală, doamna profesoară ar trebui să se retragă. Și să dispară.”

După ce i-au ascultat vocea, alți comentatori au construit un profil al profesoarei de la Politehnică: 

• „Stai să ghicesc… Femelă 45+, singură și care preferă să i te adresezi cu «domnișoară»?, minim două pisici, maxim șase, a presupus alt utilizator.” 
• „Păr scurt mov și grasă, a completat cineva.” 

Pentru câteva zile, pe profesoară au afectat-o reacțiile pe care le-a primit. I se părea nedrept că, după un clip de doar șase minute cu vocea ei, oameni necunoscuți îi puneau sub semnul întrebării calitățile umane și îi demolau abilitățile de predare. 

Voiam să-mi spun punctul de vedere. Din comentarii mi-am dat seama că multă lume nu știe despre ce e vorba, dar își dă cu părerea.

Profesoară Gabriela Niculescu:

Psihologul Silvia Guță vede în expunerea greșelilor sub privirea comunității o formă de educație: „Se făcea și în Evul Mediu. Acum ne-am mutat pe net, unde nu se varsă atât de mult sânge. Mai avem nevoie de mecanisme prin care să ne reglăm comportamentul în societate”. Ea crede că sancționarea online a afirmațiilor și comportamentelor considerate greșite sau transgresive ar putea deveni o normalitate în viitor, la fel ca pedepsele împărțite cândva în piața publică. Important e să analizăm situațiile și să nu reacționăm după prima emoție pe care o simțim.  

„Vrem să anulăm ceva doar pentru că nu ne place”

Odată misiunea dreptății sociale ajunsă în tastaturi, drumul de la sancționarea justificată a abuzurilor la reacțiile violente față de ceea ce contravine valorilor personale și de grup devine din ce în ce mai scurt și imprevizibil. În ultimii câțiva ani, s-a conturat tot mai bine așa-numita cancel culture – retragerea sprijinului pentru persoane publice sau companii care au comis acte ofensatoare și abuzive. Cu alte cuvinte, ștergerea de pe internet și, pe cât posibil, diminuarea privilegiilor. Treptat însă, această umbrelă a cancel culture s-a extins și asupra altora fără statut, oameni obișnuiți care au încălcat norme pe care alte grupuri le consideră importante. 

Emilian Mihailov, de la Centrul de Cercetare în Etică Aplicată, spune că, mai întâi, această tendință de a-i reduce la tăcere pe cei considerați vinovați „se bazează pe indignare morală îndreptățită”. Apoi, „se extinde și asupra a ceea ce este doar dezagreabil. Nu doar comportamentele imorale nasc indignare, ci și ceea ce nu se conformează propriilor preferințe sociale. Acest lucru duce la radicalizarea atitudinii critice față de ceea ce este diferit de noi. Vrem să anulăm ceva doar pentru că nu ne place”. 

Mihailov, ca mulți alți cercetători ai noilor comportamente din rețea, pune acest fenomen pe seama radicalizării produse de social media. Marile companii care-și împart internetul cultivă și monetizează engagement-ul publicului; indiferent că o postare pe Facebook atrage like-uri sau mostre de violență verbală, important e că generează activitate. Adică bani. 

Ce legi se pot aplica și cât de utile sunt

În România, legea prevede pedepse pentru insulte, inclusiv pe internet. Articolele 71 și 72 din Codul civil reglementează dreptul la viață privată, respectiv dreptul la demnitate. Dacă cineva se simte lezat din cauza unor mesaje primite online, îl poate chema în judecată pe autorul lor și îi poate cere despăgubiri morale. 

Iar Codul penal reglementează hărțuirea și amenințarea. În cazul hărțuirii, pedepsele variază de la amendă, la închisoare între o lună și trei luni. „Mesajele repetate umilitoare și intimidante transmise online pot constitui infracțiunea de hărțuire,” spune avocata Lucia Alexe. 

Comunicările nu trebuie să aibă un conținut amenințător, ci pur și simplu să creeze o stare de temere, neplăcere, unei persoane prin faptul că acele comunicări au loc împotriva voinței sale.

Avocata Lucia Alexe:

Amenințarea se pedepsește cu amendă sau închisoare între trei luni și un an; mesaje online ca „Îți dau foc”, „Îți otrăvesc câinii”, „Dacă te prind, te omor” pot fi dovezi, arată avocata, iar persoana care le primește are trei luni de la citirea lor să facă plângere penală.   

Și în procesul civil, și în cel penal, dovezile aduse pot fi capturi de ecran sau poze cu mesajele. „Dacă cel care a trimis mesajul este un necunoscut, în sensul că nu i se poate stabili identitatea pe baza numelui de utilizator, fie pentru că folosește un pseudonim, fie un nume incomplet, situația devine mai complicată”, spune Lucia Alexe. Atâta vreme cât nu poate fi stabilită identitatea unei persoane, ea nu poate fi chemată în judecată. 

În vara lui 2020, Parlamentul României a adoptat un proiect de lege care pedepsește violența cibernetică, ceea ce părea un prim pas important către reglementarea mai limpede a acestui fenomen în creștere. Dar noua reglementare este deocamdată doar o completare a legii care combate violența în familie. Deci, dacă agresorul nu îți este rudă, această nouă unealtă nu îți folosește. Cei agresați online de mulțimi de necunoscuți rămân fără o protecție legală certă.   

Una dintre ele ar fi reducerea timpului petrecut pe platformele sociale. „Doar că oamenii au o voință limitată sau slabă, de aceea e atât de greu să ne lăsăm de vicii. Dacă, totuși, nu ne putem abține, putem adopta o etică a discursului”, explică cercetătoarea. „Mai ales când vine vorba de discuții politice sau morale, este bine să recunoaștem că problemele sunt complicate și nu au o rezolvare imediată. Interlocutorii noștri trebuie tratați cu respect, de pe poziții egale. La fel de important este să încercăm să construim argumente.”  

La rândul lor, platformele sociale ar putea lăsa algoritmii de ierarhizare a informației din newsfeed să afișeze cronologic postările persoanelor și ale instituțiilor pe care le urmărim, nu în ordinea popularității, mai spune Cristina Voinea. În felul acesta, nu ar mai fi favorizate postările cu cele mai încinse discuții. În plus, „companiile ar putea să nu mai folosească datele noastre pentru a ne personaliza experiența în intermediul ecosistemului lor”. 

Voinea este de părere că sunt mici șanse ca propunerile eticienilor și ale activiștilor pentru drepturi digitale să fie luate în considerare de marile companii de tehnologie, pentru că „asta ar presupune să aleagă bunăstarea utilizatorilor în detrimentul profiturilor și a consolidării poziției pe piață.”

În același timp, gândirea „soluționistă” adoptată de unele platforme sociale și state ar trebui evitată, mai spune cercetătoarea. „Nicio reglementare și niciun algoritm nu ne pot face să fim mai empatici sau atenți față de nevoile și sentimentele celorlalți. Problema urii online nu este una strict tehnologică sau legislativă, ci una eminamente umană”.

„Nicio reglementare și niciun algoritm nu ne pot face să fim mai empatici”

După scandalul creat în jurul portretelor de medici-sfinți, ilustratoarea Wanda Hutira a aflat din presă, nu de la agenția de publicitate McCann, unde lucra, că ilustrațiile ei vor fi retrase din cele mai multe orașe. Până la urmă, Wanda a demisionat de la McCann, pentru că a simțit că nu a primit suficient sprijin de la agenție, care, spune ea, nici nu și-a asumat clar campania care a generat controverse. 

Oamenii care au dat buzna cu violență pe contul de Facebook al Wandei și au pus în mișcare acest domino aveau profiluri foarte diferite. Un profil cu nume de bărbat și poză cu liderul nord-coreean Kim Jong-un era unul dintre cei mai agresivi atacatori și incita continuu la ură. Dar, dincolo de trolii însetați de sânge virtual, erau și conturi de femei tinere, de bunici, mame și tați. „Pe un domn care avea o familie la poze l-am întrebat ce părere au despre asta soția și copiii,” își amintește Wanda. „A venit un șir de înjurături și am zis că nu are rost să mai vorbesc”.

Umilirea online – uitată rapid de cei care o fac 

I-am întrebat pe câțiva dintre comentatori ce i-a făcut să se lanseze brutal asupra unei necunoscute. O femeie îi scrisese: 

„Ești dereglată, fetiță! Ce prayers în toate limbile? Este blasfemie pentru toate religiile, nesimțito! Iar gunoaiele care au finanțat și aprobat asemenea mizerii ar  trebui să fie amendați!”

Într-un mesaj pe care mi l-a trimis, autoarea acestor rânduri spune că, deși nu merge săptămânal la biserică, își arată credința prin comportamentul față de ceilalți și de animale. „Știm toți că sistemul medical este bolnav. În această țară, dacă nu ai bani, riști să mori, pentru că medicii nu se uită la tine dacă nu le bagi [bani] în buzunar”, îmi explică femeia pe Facebook. „Asta este realitatea și nu putem pretinde că nu este adevărat. Faptul că au ridicat medicii la rangul de sfinți mi s-a părut deplasat, e o mare jignire la adresa religiei noastre”.

Chiar dacă față de Wanda fusese virulentă, în discuția de acum e convinsă că „violența verbală nu este o soluție” pentru rezolvarea unor astfel de conflicte sociale. „Am un copil de cinci ani și vă spun sincer că iau în considerare plecarea într-o țară europeană civilizată. Îmi iubesc țara nespus, însă îmi este frică de viitor”.     

Un bărbat care-i comentase Wandei că batjocorește credința creștină mi-a spus simplu: „Nu mai știu despre ce este vorba.”

Memoria celor care devin agresori pe net e scurtă, la fel ca a tuturor celor care trăim prea mult în ecrane. Deasupra oamenilor care au cunoscut însă furia mulțimilor digitale, norul încă plutește.  

Acest articol a fost publicat inițial în numărul trei al versiunii print a revistei Scena9 pe hârtie, în care câteva zeci de autori vorbesc despre viitorul nostru împreună. Aceasta poate fi găsită aici Revista Scena9

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro