Profesorul Căstăian a avut el însuși o experiență neobișnuită la primul său vot. A fost în 2000, când România a ales, în turul al doilea al alegerilor prezidențiale între Ion Iliescu și Vadim Tudor.
Atunci, în 2000, votanții de dreapta au mers, totuși, la urne, punând ștampila pe unul dintre rivalii lor istorici, Ion Iliescu, ca să nu permită multiplicarea populismului și radicalismului la cel mai înalt nivel al statului, curent reprezentant atunci de Vadim Tudor.
“A fost poate prima decizie morală dificilă din viaţa mea”, povestește profesorul gălățean.
Acum, el crede că tinerii sunt mai atrași de politică, de participarea la schimbare, la vot. “Țara asta nu are nicio şansă dacă nu va face loc oamenilor buni”, spune Doru Căstăian.
E optimist, pentru că “Avem o generaţie mai puţin dispusă să-şi lase soarta în mâna altora”.
Și mai crede ceva. Schimbările începute în societate, iar educația și școlile nu fac excepție, i se par ireversibile.
“Probleme mici şi mari, unele conjuncturale, altele sistemice, au ieşit la iveală tot mai limpede şi, după părerea mea, vor fi greu de ignorat de aici încolo, indiferent ce se va întâmpla”. Printre probleme “proasta formare a competenţelor civice la elevi, tară care se manifestă de decenii printr-o participare scăzută la alegeri şi printr-o implicare scăzută în procesele cetăţeneşti curente”.
Încă timidă, încă ezitantă, o generaţie care nu mai vrea să accepte pe temeiuri axiomatice că România şi clasa ei politică sunt nereformabile şi lipsite de speranţă, pretinde azi cuvântul şi dreptul de a conta pe scena publică. Eu cred că e trebuie ajutată.
Doru Căstăian, profesor Galați:
Articolul lui pe Școala 9 BRD.