De peste 70 de ani, guvernul de la Helsinki și societatea nordică și-au făcut din neutralitate și din grija de a nu provoca Rusia un reper strategic și al vieții de zi cu zi.
În limbajul politic internațional s-a creat chiar un termen intitulat „finlandizare”. El are două conotații. Pentru unii, este o formă de cedare pe termen lung în fața unui vecin puternic, de dragul independenței incomplete. Alții văd „finlandizarea” drept abilitatea unei țări mai mici de a se adapta cu succes la o situație greu de gestionat, în fața unui vecin mult mai mare și potențial agresiv.
Finlanda a reușit să traverseze Războiul Rece și ultimele trei decenii înflorind ca economie și ca țară, în contrast cu vecina sa Rusia.
După ce Rusia a atacat Ucraina, finlandezii susțin tot mai des că e timpul să renunțe la „finlandizare” și să adere la NATO. Înainte ca știrile să ajungă la nivel politic, dar când dezbaterea din societate era puternică, Libertatea a discutat cu Heikki Patomäki, profesor de politică internaţională la Universitatea din Helsinki.
„Multă vreme, publicul finlandez a fost împotriva aderării la NATO. Acum, pentru prima dată, există o majoritate clară care spune da, ar trebui să ne alăturăm. Această întorsătură bruscă se datorează pur și simplu temerii că exact ca în Ucraina s-ar putea întâmpla și în Finlanda”, a spus profesorul finlandez.
De ce ne comportăm diferit față de războaiele din Siria sau Yemen
Heikki Patomäki recunoaște că „oamenii par să se raporteze la acest război într-un mod foarte diferit față de un război în Siria sau Yemen: acesta este în Europa, este aproape”.
Războiul purtat de Rusia le amintește finlandezilor de mai vechile atacuri contra țării lor. De pildă, spune profesorul, „acest lucru evocă amintiri istorice despre Războiul de Iarnă și Rusia ca dușman etern”.
Războiul de Iarnă s-a declanșat la scurt timp după începutul celui de Al Doilea Război Mondial. Pe 30 noiembrie 1939, la ordinul lui Stalin, Rusia a atacat Finlanda. Trupele mult mai puține numeric și mai slab dotate ale Finlandei au contraatacat, reușind chiar un improbabil asalt prelungit luni de zile pe teritoriul rusesc.
Când Rusia a atacat Finlanda, Națiunile Unite au luat, ca și acum în cazul Ucrainei, atitudine. Atunci, Rusia lui Stalin a fost exclusă din organizația mondială.
Războiul de Iarnă s-a încheiat cu Pacea de la Moscova, semnată în martie 1940.
„Este un moment istoric regresiv, deoarece ne întoarcem la povești care au fost foarte răspândite în anii 1920 și 1930, când unii oameni defineau Finlanda ca fiind postul cel mai îndepărtat al civilizației occidentale împotriva barbariei bolșevismului rus. Acest lucru este în contrast puternic cu cazul de după cel de Al Doilea Război Mondial, când a apărut un fel de nouă înțelegere a vecinului nostru estic”, explică Heikki Patomäki.
„Combinația de ură și frică”
„Ceea ce aud acum este o mentalitate a Războiului Rece din Vest: rușii nu sunt doar răi, dar nu există nicio modalitate de a coopera vreodată cu ei. Cred că această combinație dintre ură și frică se află în spatele reacției la aderarea la NATO, așa că pare un sentiment mai mult decât un argument rațional. De asemenea, se bazează pe ideea că armele mai mari ale NATO și ale SUA în special pot aduce securitate”, mai spune profesorul finlandez.
Dacă ne gândim la situație îngust și miop, este într-adevăr plauzibil că, dacă Finlanda ar fi membră a NATO, un atac din partea Rusiei ar putea fi mai puțin probabil.
Heikki Patomäki:
„Procesul va dura însă timp, poate fi privit ca o provocare majoră împotriva Rusiei și probabil că ar fi un pas în direcția escaladării conflictului dintre Rusia și Occident. Nu cred că Finlanda va fi în siguranță într-o lume care se îndreaptă către un război nuclear.
Nu există nicio amenințare militară directă pentru Finlanda în acest moment și, în ciuda sancțiunilor care înseamnă că există mai puțin comerț între Finlanda și Rusia, Finlanda face în continuare comerț cu Rusia destul de mult.
Așadar, aceasta este situația și aș îndemna prudență și gândire pe termen lung la ceea ce ar face Finlanda ca parte a lumii sigure”, și-a explicat Patomäki opțiunea, pentru publicul din România.