Un profesor universitar explică de ce cazul Buhnici e important: „Tăcerea şi ignorarea nu sunt soluţii! Democrația înseamnă și respect pentru celălalt”

Comentariile lui George Buhnici despre femei  au șocat. Vloggerul a spus că „mergem la mare ca să vedem țâțe și buci”. El a criticat vergeturile, celulita, punându-le în contrapondere cu perfecțiunea „de minoră a soției”. 

„Declarațiile sunt foarte toxice”

Libertatea: Cât de mult rău fac declarații precum cele ale lui George Buhnici? Acționează ele mai degrabă în bule sau afectează un spectru mai larg al societății?
Ionela Băluță: În cazul acesta, cred că declarațiile sunt foarte toxice pentru autonomia, demnitatea și drepturile femeilor, dar și pentru democrație în general. Democrația înseamnă libertate de exprimare și de gândire, dar și respect pentru celălalt, respect pentru drepturile înscrise în Constituție și în normele internaționale. Democrația înseamnă să respecți toată legislația care interzice discriminarea și instigarea la ură. Or, adesea, pe rețelele sociale avem de-a face exact cu tipul acesta de discursuri și de poziționări. 

În cazul Buhnici – dar și al celorlalte, cum e celebra poveste cu angajații pizzeriei care dădeau note trecătoarelor – cred că tipul acesta de comentarii are efect dincolo de bulele mai mult sau mai puțin reduse în care au fost exprimate. Ele se rostogolesc și nu fac decât să răspândească din nou în spațiul public stereotipuri sexiste, stereotipuri de gen.  

Recomandări

ANALIZĂ Scenariile pentru noul Guvern după suceala PSD în doar 16 ore

„Aceste stereotipuri oricum sunt în societatea românească, avem în continuare o cultură societală mai degrabă patriarhală, tradițională și sexistă. Or, tipul acesta de comentarii nu face decât să le întărească”

„Un comportament sexist și ofensator”

– Cum pot fi combătute eficient derapajele de acest fel, atât timp cât statul se mișcă mai lent decât societatea civilă?
– Nu putem decât să luăm poziţie din ce în ce mai multe şi mai mulţi, cu ajutorul presei. Să reacţionăm și la nivelul societăţii civile, în spaţiul academic şi în spaţiul educaţional. Toate vocile care identifică problema trebuie să vorbească despre asta. Şi, în fine, pe termen mediu, cred că ar trebui să punem mai multă presiune pe implementarea politicilor de egalitate de gen.

În momentul în care eşti jurnalist, politician, faci parte din mediul academic sau din societatea civilă, singura reacţie admisibilă în fața sexismului este de a denunţa orice astfel de atitudine. Nu e vorba de fiecare dată despre lezarea drepturilor femeilor – ceea ce e foarte grav! –, ci despre nerespectarea unui drept constituţional la demnitate, libertate, liberă alegere. Aceste lucruri trebuie denunţate, tăcerea şi ignorarea nu sunt soluţii! Trebuie explicat, cu răbdare şi cu argumente, de ce acel comportament este discriminatoriu, în funcţie de situaţie. 

Recomandări

Ce se ascunde în spatele deciziei PSD de a renunța la negocierile pentru formarea guvernului

În cazul acesta, este vorba despre un comportament sexist și ofensator, care reduce femeile la corpul lor şi perpetuează ideea că femeile trebuie să-şi câştige autonomia sau recunoaşterea bărbaţilor prin capitalul sexual.

Avem roluri feminine și masculine întemeiate pe  dominație

– În România, am văzut adesea că elitele intelectuale sau politice aleg să nu ia poziție față de drepturile femeilor sau de politicile de egalitate, temându-se că-și vor pierde publicul sau electoratul.
– Așa este, iar un exemplu a fost chiar lipsa de reacție pe care am văzut-o în urma deciziei Curții Supreme a SUA cu privire la avort. La noi, reacțiile au apărut cu întârziere – spre deosebire de spațiul francez, de pildă – și sub presiunea unor voci feministe sau a presei. 

Cauzele sunt multiple. Dar unul dintre motivele cele mai importante e chiar faptul că, la nivel social, avem în continuare ceea ce numim un contract de gen tradițional. Adică roluri feminine și masculine, bazate pe diferență, pe ierarhie, pe dominație. Aceste reprezentări sunt transmise fiecăruia dintre noi prin diverse canale: familie, școală, mass-media. Eu cred că foarte mulți politicieni și politiciene au încorporat aceste roluri și stereotipuri de gen și, pur și simplu, le reproduc. Așa că de multe ori nici nu identifică toate aceste derapaje sau atacuri la drepturile femeilor ca pe niște poziționări realmente problematice pentru democrație. 

Recomandări

De ce se grăbește Putin să elibereze Kurskul? Principalele câștiguri ale Ucrainei în ofensiva din Rusia și efectele lor, explicate de un analist militar

„Trei decenii de politici de egalitate de gen doar pe hârtie”

– Trebuie spus că nu doar bărbații pot fi misogini, ci și femeile.
– Este ceea ce numim misoginismul internalizat, care se manifestă atât la femei, cât și la bărbați. Dacă la nivel de educaţie şi de reguli sociale avem în continuare o dominaţie a modelului tradiţional patriarhal, de unde să afle un adolescent, de pildă, că a-i da notă unei femei pentru felul cum arată nu e un comportament acceptabil într-un spațiu democratic din secolul XXI?

– Au trecut trei decenii de la revoluție, cu acces la informații și cultura occidentale. Nu și-au spus cuvântul anii aceștia?
– Sigur, dar din punctul de vedere al acţiunii statului, avem trei decenii de politici de egalitate de gen doar pe hârtie, cu o lipsă totală de implementare. De exemplu, toate prevederile în ceea ce priveşte combaterea stereotipurilor de gen în educaţie, care există în lege din 2002. Da, informaţia există, dar trebuie să ştii cum să o cauţi, trebuie să ajungă în bula ta. 

Cred că datoria unui stat democratic, a unui parlament democratic și a politicienilor ar fi să se asigure că există şi funcţionează structurile prin care această sensibilizare şi educaţie pentru nediscriminare, egalitate de gen şi egalitate de toate celelalte feluri sunt asigurate şi garantate de stat.

Puterea feminismului românesc, oglindită în cazul Buhnici

– În alte state europene, care au fost mecanismele care au dus la combaterea sexismului?
– Cel mai important factor a fost societatea civilă – şi nu vorbim despre asociaţii care au resurse puţine şi impact mic, aşa cum se întâmplă în România, ci de asociaţii foarte puternice. De altminteri, în spaţiul occidental, celebrii ani 70 au reprezentat o ruptură importantă, dar ştim foarte bine că mişcările de atunci au cuprins efectiv societăţile în întregul lor, iar tinerii au cerut mai multă libertate și liberalizare. Lucrurile astea au continuat sub diverse forme, cu diverse conflicte şi reconfigurări şi acolo, pentru că niciodată o poveste nu e liniară. 

Pe terenul francez, asociaţiile feministe au avut un rol extraordinar în a transmite, în rândul femeilor, toate aceste informaţii: ce înseamnă sexism, ce înseamnă comportament ofensator sau chiar hărţuitor.

– În România, cum se traduce misiunea asta de educare pe care o au organizațiile feministe?
– Eu cred că, dacă în 2022 am avut aceste reacţii faţă de George Buhnici, faţă de angajaţii pizzeriei şi faţă de alte derapaje, în mare parte e meritul asociaţiilor feministe și al diverselor asociaţii din societatea civilă. Acestea au construit reţele în care principiile democratice au fost făcute cunoscute, care sprijină valorile democratice şi care, până la urmă, au creat acest spaţiu de contestare a unor comportamente care, cred eu, în anii ‘90 treceau nesancţionate.

Foto: Agerpres

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro