ComenteazăDe 23 de ani, Marian și Oksana Ferțadi sunt profesori la Liceul Ucrainean Taras Șevcenko din Sighetu Marmației, singura instituție de învățământ din județ cu predare exclusiv în limba ucraineană. El, profesor de matematică. Ea, de informatică.
De 24 de ani sunt căsătoriți. S-au cunoscut pe când amândoi erau studenți în Ivano-Frankivsk, oraș din vestul Ucrainei, aflat la 150 km de România. El e născut în nordul Maramureșului, ea, peste graniță. Un etnic ucrainean din România și o ucraineancă get-beget care de doi ani are și cetățenie română.
Deși nimeni nu se aștepta, Ivano-Frankivsk a fost ținta rușilor încă din prima zi a invaziei lor în țara vecină. Au atacat aeroportul și o unitate militară, după cum a povestit, pentru Libertatea, o doctoriță din Ucraina.
„Eram într-o benzinărie și am văzut o bombă explodând, apoi două explozii, trei explozii de bombe în fața ochilor mei. În fața ochilor mei. A fost cel mai oribil lucru pe care l-am văzut vreodată în viața mea. Cerul s-a făcut negru, a fost o experiență îngrozitoare”, a relatat femeia.
La granița cu războiul
Din liniștea casei sale, întreruptă doar de râsetele zgomotoase ale fiului lor de 3 ani, Oksana Ferțadi plânge când reporterii Școala 9 o întreabă de familia ei de acasă. Cealaltă casă.
Casa părintească, unde locuiesc încă părinții ei, trecuți de 80 de ani, se află la 10 kilometri de Ivano-Frankivsk. „Tata nici nu credea că va apuca așa ceva. E născut în ‘39, și mereu îl auzi zicând că prea mult trăiește. Acum, când deja e bunăstare și libertate, nu înțelege de ce trebuie să trecem prin așa ceva. Nu am cuvinte, nu pot să descriu situația. Cum să-ți zică cineva dintr-odată «pleacă de aici»?!”, spune Oksana.
Fratele Oksanei din Ucraina se pregătește de luptă
În urmă cu o săptămână, părinții femeii abia se externau din spital, după ce se vindecaseră de COVID. „Tata a avut o formă gravă, dar a reușit, din fericire, să treacă peste boală”, povestește Oksana.
Imaginați-vă prin câte a trecut tatăl meu în această viață. A trecut de polonezi, de sovietici, de COVID, iar acum au venit rușii. Pare o glumă, așa-i? Nici nu-ți vine să crezi.
Oksana Ferțadi, profesoară:
Profa de informatică Oksana Ferțadi mai are și un frate în Ucraina, căsătorit, cu un copil. Se gândește cu groază că li s-ar putea întâmpla ceva rudelor ei, dar nici nu îndrăznește să-i cheme la ea, în România, după cum ne mărturisește.
„De la fratele meu aflu tot ce se întâmplă acolo. Se mobilizează toți. Nici n-am putut să-i zic: Mihai, hai aici! Cum să treacă granița când știe că trebuie să-și apere casa, familia și pământul? N-am putut să-l rog nici măcar să-i trimită pe bătrânii noștri aici. Toți au zis că nu vor să plece. Dacă trebuie să se lupte, se vor lupta, așa mi-au zis”, povestește Oksana.
„Dacă toată lumea ar fugi, cine ar mai apăra țara? Dacă toți bărbații ar fugi sau s-ar ascunde într-un colț, la o asemenea nenorocire, și și-ar lăsa femeile și copiii în urmă? Ce s-ar alege de viețile lor, de tot ce au agonisit?”, întreabă retoric și Marian. E impresionat și mândru de îndârjirea cu care ucrainenii de rând aleg să-și apere țara.
Oksana și Marian au împreună trei copii. Doi sunt mari, au peste 20 de ani, și sunt studenți. Fiica e la Medicină, în Cluj, iar băiatul, la facultate în București. Cel mic are 3 ani și încă nu vorbește românește. Când îl întrebăm câți ani are, ne răspunde fără cuvinte, dar ne arată trei degețele. E plin de energie și mai sare, din când în când, în brațele mamei și ale reporterilor, fără vreo urmă de timiditate. E cel mai prietenos copil.
Oksana și Marian răsuflă ușurați că micuțul lor e în siguranță în România, dar sunt îndurerați când se gândesc la mamele care fug din calea războiului, cu copiii lor în brațe, trecând frontiera de la Sighetu Marmației, chiar în timp ce vorbim.
Continuarea pe Școala 9.
Urmărește pe Libertatea LIVETEXT cu cele mai noi informații despre războiul din Ucraina, declanșat de Rusia