Profesorii din Iași care au lăsat moștenire câte 30.000 de euro pentru studenții merituoși. „Un popor cu oameni deștepți, dar cu puține caractere. Căutați să deveniți caractere”

Constantin Vasilică s-a stins din viață la 92 de ani, iar Petru Magazin la 94 de ani, la doi ani distanță unul de altul. Ambii profesori care și-au dedicat o viață întreagă școlii au lăsat moștenire universității bani de bursă pentru studenții „cu drag de învățătură”. 

Profesorul Constantin Vasilică a fost invitat să le vorbească tinerilor în 2016, la deschiderea anului universitar, pe când avea 91 de ani, cu un an înainte să se stingă din viață. Am fost atunci în Aula Magna „Haralamb Vasiliu” și am văzut studenții și bobocii prinși ca într-o transă de unul dintre singurele discursuri din acea dimineață adresat lor, care nu le vorbea despre prezent, ci despre viitor.

• Anul acesta, Ana-Maria Chirilă și Iustin Paiu sunt cei doi studenți care au primit premiul în valoare de 1000 de euro, lăsat de profesorul Constantin Vasilică și Adina Gabriela Trofin, absolventă a aceleiași facultăți, a primit bursa de 1000 de euro a profesorului Petru Magazin. 

„Aproape că nu ne mai vedem unii cu alții din cauza tristeții și încrâncenării”

Profesorul Vasilică deplângea atunci un popor român „mohorât, plin de ură”, care a petrecut 30 de ani în tristețe, și îi încuraja pe tineri să fie voioși, veseli și să caute să devină caractere.

Recomandări

Mărturiile civililor din Sudja, orașul rusesc abandonat de Kremlin și cucerit de ucraineni: „Putin să facă o înțelegere cu Zelenski al vostru. Vrem pace și armonie!”

„Căutați, scormoniți și folosiți adevărul astăzi, când minciuna colcăie în jurul nostru. Când nimeni nu mai este pedepsit pentru minciună și aceasta a devenit mai puternică decât adevărul, căutați în tot ceea ce faceți să înfăptuiți adevărul. Vă recomand să fiți veseli, voioși, plini de optimism. Ne-am săturat să trăim de peste trei decenii în tristețe, mohoreală și încrâncenare plină de ură. Aproape că nu ne mai vedem unii cu alții din cauza tristeții și încrâncenării. Căutați să deveniți caractere. Avem nevoie de oameni de caracter care ne lipsesc aproape cu desăvârșire. Suntem un popor plin de oameni deștepți, dar cu foarte puține caractere“, a spus prof. dr. Constantin Vasilică. 

Discursul îi arăta luciditatea pe care și-a păstrat-o până la finalul vieții, după cum povestește prof. dr. Gerard Jităreanu, rectorul USV, pentru Libertatea. Îl știa chiar din copilărie, fiindcă i-a fost profesor tatălui său, și a remarcat că întotdeauna a încercat să-i ajute pe studenții care aveau poftă de carte și proveneau dintr-o mediu în care învățătura nu era prima grijă a familiei. Și el a provenit dintr-o familie săracă, cu mulți copii, fiind singurul care a urmat studii superioare, dar care s-a întors mereu la familie și i-a ajutat pe tot parcursul vieții sale.

Recomandări

Șefa secției ATI de la Spitalul Pantelimon a demisionat. Motivul invocat

„Era o adevărată enciclopedie”

„A fost un foarte mare profesor al universității noastre – o adevărată enciclopedie, știa multe lucruri, din multe domenii. Era pasionat de istorie, de literatură, avea niște cursuri excepționale, foarte documentate, ținea și prelegeri pe teme diferite. Era meticulos, atent la detalii și citea foarte, foarte mult. El a fost cel care a deschis drumul colaborărilor internaționale pentru universitatea noastră în anii 80, când știm cât de închisă era societatea. A fost un făuritor de școală”, povestește prof. dr. Gerard Jităreanu.

A fost meticulos, de altfel, până aproape de momentul morții. Înainte de ultima internare în spital, după cum spune rectorul USV, profesorul Constantin Vasilică își pregătea felicitările pentru Crăciun, pe care le scria de mână și le trimitea personal, conform unei liste pe care și-o actualiza permanent. Asta în condițiile în care atunci era 30 septembrie.

„A lăsat 30.000 de euro ca în fiecare an să fie acordați 1.000 de euro ca premiu șefului de promoție de la Facultatea de Agricultură. Mai era o a doua condiție – să provină și dintr-o familie mai săracă, mediu defavorizat, deci chiar dacă nu era șef de promoție, banii să ajungă la cineva care a învățat, fiindcă e greu să te concentrezi pe școală când acasă nu ai ce mânca”, explică rectorul condițiile cerute.

Recomandări

„Super-Luna albastră” din noaptea de 19 spre 20 august nu e nici super, nici albastră. Cătălin Beldea, vânător de eclipse, explică pentru Libertatea când va fi cea mai mare Lună din 2024

Petru Magazin a pus preț toată viața sa pe promovarea celor merituoși

Universitatea nici nu a știut de inițiativa profesorilor, iar toate indiciile de până în prezent arată că nici ei nu s-au vorbit, intenționat, să facă același gest. Dar la deschiderea testamentelor, fiecare a pus la dispoziția USV Iași câte 30.000 de euro, iar universitatea alege an de an studenții care să primească distincțiile, după criteriile și ultima dorință a profesorilor.

Fiindcă aici există o mică diferență: dacă profesorul Vasilică a dorit să ajute studenții care provin din medii defavorizate și care au reușit, în ciuda tuturor dificultăților, să exceleze, profesorul Petru Magazin, care a murit în 2020, a avut în viață un singur reper: meritocrația.

„A fost, în două cuvinte, un om onest și cumpătat. A judecat cu măsură și nu făcea diferențe în orice subiect: ținea foarte mult la păstrarea ordinii naturale a lucrurilor, la a-i promova pe cei merituoși, nu făcea rabat și era foarte serios cu această treabă”, povestește prof. dr. Gavril Ștefan, de la USV Iași, pentru Libertatea.

Profesorul spune că Petru Magazin era un om onest, chiar dacă asta nu i-a făcut mereu bine, și își amintește că îi amintea de fiecare dată că „spune lucrurilor pe nume”.

„Să nu treci prin viață ca un slugarnic”, spunea profesorul

„Nu și-a construit cariera ca un slugarnic, iertați-mi exprimarea, dar exact așa spunea. «Să nu treci prin viață ca un slugarnic pentru a nu fi arătat cu degetul, fă-o mergând drept, chiar dacă vei avea și un eșec din când în când, important este să-ți păstrezi coloana vertebrală»”, spune prof. dr. Gavril Ștefan.

L-a cunoscut pe prof. dr. Petru Magazin când a ajuns prima dată în catedră, tot la Facultatea de Agricultură, și își amintește că profesorul mereu a întins o mână de ajutor celor care aveau potențialul de a face mai mult, dar nu aveau resursele pentru asta. Înainte să moară, cum nu avea în mod direct moștenitori, i-a chemat pe cei mai apropiați pentru a le lăsa o amintire din partea sa. Atunci și-a mărturisit și dorința de a lăsa aceste burse. La ultima întâlnire cu mentorul său, profesorul Gavril Ștefan i-a mulțumit acestuia pentru sfatul pe care l-a primit când intra în învățământ și care l-a călăuzit toată viața.

„Când m-a cunoscut, eram tânăr și sărac și mi-a spus: «la vârsta ta îți dorești multe și nu ai cu ce, dar va veni un timp când vei avea cu ce și nu îți vei mai dori așa de multe lucruri». I-am spus că a avut dreptate”, își amintește profesorul. 

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro