ComenteazăDorin Isoc, profesor la Politehnica din Cluj-Napoca, a fondat în urmă cu zece ani o platformă numită Indexul suspiciunilor de opere plagiate în România în care a adunat sute de articole și cărți din țară. El spune că a dat o voce oamenilor din universități care voiau să semnaleze probleme de integritate care de multe ori nu găseau deschidere la structurile de etică care ar fi trebuit să rezolve aceste probleme și să dea verdictul plagiat.
În 2008, Dorin Isoc a fost concediat disciplinar de la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, pe motiv că a acordat ca note „cifre cu zecimale” și că a insultat instituția când le-a spus studenților că urmează o școală inutilă.
Profesorul crede că în realitate devenise o voce mult prea vehementă. Cinci ani mai târziu instanța a decis să fie repus în funcție.
Profesorul clujean a spus că nu cunoaște în detaliu cazul de plagiat al ministrului digitalizării, Florin Roman, și nu se poate pronunța în detalii, dar că a auzit explicațiile profesorului coordonator al masterului: „Opiniile unor persoane, cum ar fi îndrumătorul sau coordonatorul, nu dovedesc decât lipsa de cultură și de atitudine civică a acestora. Aceste opinii nu pot fi luate în considerare ca probe sau garanție”.
Cât despre reacția ministrului cercetării, inovării și digitalizării, observă că „Faptul că scrierea din care ai preluat se află într-o listă de bibliografie cuprinsă în scrierea ta nu are nicio relevanță. Poți fura și de la frate, dar asta nu te absolvă de faptul că, personal, ești un hoț”.
Definiția plagiatului
Libertatea: În poziția sa exprimată pe Facebook, ministrul Florin Roman spune că nu a plagiat, doar că a „inclus o parte din suportul de curs, pus la dispoziția studenților” și că la final a inclus asta în bibliografie. Poți de fapt să iei bucăți din bibliografie, să le inserezi și să spui că n-ai plagiat?
Dorin Isoc: Materia plagiatului este acoperită de prevederile unei legi, de reglementările Ministerului Educației și de cutumele universitare, precum și de principiile de integritate ale unei societăți civilizate. Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare definește plagiatul.
În general însă, plagiatul este „preluarea unui fragment al unei scrieri fără menționarea sursei și fără precizarea explicită a mărimii fragmentului preluat”, definiție de când este lumea mai civilizată, adică de pe la 1760.
Nicăieri nu se spune care sunt sursele care pot fi preluate sau în care lucrare se poate produce preluarea fără respectarea regulii generale, că este aceasta referat, lucrare de licență, lucrare de disertație, teză de doctorat. Singura certitudine că ne aflăm în fața unui plagiat este că fapta răspunde definiției – preluare fără menționarea autorului și a întinderii – ca alcătuire și că scrierea astfel ticluită este făcută publică ca o dovadă a unui merit necuvenit, dar revendicat.
Faptul că scrierea din care ai preluat se află într-o listă de bibliografie cuprinsă în scrierea ta nu are nicio relevanță. Poți fura și de la frate, dar asta nu te absolvă de faptul că, personal, ești un hoț.
Opiniile unor persoane, cum ar fi îndrumătorul sau coordonatorul, nu dovedesc decât lipsa de cultură și de atitudine civică a acestora. Aceste opinii nu pot fi luate în considerare ca probe sau garanții.
– Cât de veche este problema plagiatului la noi?
– În România se plagiază cam de când a început să se scrie și se cunoaște noțiunea de drept de autor, adică de la 1864. Nu există o perioadă în care să nu se fi plagiat. După 1989 însă, s-a dezvoltat până la nivelul unei plăgi naționale și această plagă națională este mână în mână cu corupția. Este vorba de corupția gulerelor albe.
Într-o universitate, se fac profesori. Ca să devină profesori, indivizii trebuie să publice ceva și nu oricine este în stare să publice, și atunci românul ia frumos o carte cât mai departe de România, o traduce, pune numele lui pe carte și spune că a scris-o.
În acest fel cetățeanul ajunge profesor universitar. Numărul acestei categorii este foarte mare. Noi lucrăm de vreo zece ani și am făcut o estimare, în România sunt în jur de 10 mii de lucrări plagiate. Suma este imensă, îi batem pe toți la nivel global. La noi este politică girată de stat, de la Academia Română la președinția Republicii. Cele două entități le girează.
„Contrafacere de merit”
– Spuneți că e un flagel atât de vechi, este ceva indisolubil în fibra noastră națională?
– Imnul nostru este: cățeluș cu părul creț, fură orice, oricând, oriunde și râde, râde de orice, nu are nimica sfânt. E o problemă de educație care ne lovește frontal. Scrisul nu este o problemă de mase, scrie numai cine poate, ori cine poate are nevoie de merit.
Ca să fac o paralelă: sport face oricine, campioni olimpici ajung foarte puțini. Și acum imaginați-vă că la olimpiadă ar apărea oricine de pe stradă și s-ar băga în fața unuia care face sport de performanță de zece ani.
Se numește merit! Olimpiada dă medalii pentru merit, adică ceva cu totul și cu totul deosebit. Dacă eu vin și fur medalia cuiva măsluind-o, produc ceea ce se cheamă contrafacere de merit.
„Faptul că noi vorbim mai mult despre plagiat nu înseamnă că ne și interesează”
– Noi am început să discutăm mai mult de plagiat în spațiul public când a fost vorba de un politician. De ce nu se discută mai mult și la nivel academic?
– Error! Nu ne-a interesat niciodată omul politic, noi am început să vorbim de foarte multă vreme, numai că din cauza unui personaj politic s-a amplificat reacția violentă, nici într-un caz discursul. Faptul că noi vorbim mai mult despre plagiat nu înseamnă că ne și interesează. Ne-au interesat cazul Ponta și cazul Kovesi. Ponta a trebuit să plece, Kovesi nu, de unde rezultă că noi avem o sensibilitate la persoane.
Kovesi este la fel de plagiator ca și Ponta, nu e din altă țară. De ce a plagiat? Foarte simplu: pentru că a avut profesori plagiatori. Ce din rață rezultă măcăie. Asta e problema plagiatului, este o problemă globală cu implicații majore.
Care sunt consecințele? Dacă eu știu despre dumneavoastră că ați făcut-o lată, dumneavoastră știți că eu am făcut-o lată, amândoi tăcem și facem pe sfințișorii. De aici apare noțiunea de corupție. Orice persoană care și-a măslui meritul ca să treacă mai în față prezintă sensibilitate crescută la corupție. El va ceda mai repede în fața unui corupător. De aceea o persoană care și-a plagiat orice fel de lucrare nu are ce căuta în fața mea ca cetățean.
– Cei zece mii de oameni, care au scris acele zece mii de lucrări despre care spuneți că sunt plagiate, au trecut poate prin fața noastră, poate ne-au fost profesori, poate ne-am intersectat într-un fel.
– Și acum urmează, pe linie de consecință, să ne violeze copiii.
– În ce sens?
– În sensul că vrei să-i vorbești copilului de corectitudine și tu ai un mort în casă. Îi vorbești copilului de progres și tu ai un mort în casă, vorbești lumii întregi de cât de buni suntem și tu ai un mort în casă. Aici este problema de viol, este un viol intelectual de enorm de mare gravitate.
„Cel mai grav lucru este să tăcem cu toții”
– Ce putem face?
– Nu putem face repede nimic. Este vorba de un fenomen social și un fenomen social nu se poate elimina prin scoatere ca măselele. Trebuie lucrat încetișor. Trebuie să insinuez în societate încet-încet că dacă în Academie se plagiază, dacă președintele dă medalii și gradul de ofițer plagiatorilor, această țară nu va scăpa de plagiat în două zile.
Este o problemă de atitudine civică, de educație și de educați. Atitudinea civică trebuie să fie deosebit de vehementă și apoi să vină educația încet-încet.
Problema plagiatului este foarte gravă, dar românul spune de ce contează plagiatul? Vreți să vă spun cât de mult contează? Vă dau o dimensiune care nu se vede. SUA au în acest 11,5 milioane de brevete de invenție. Noi avem în jur de 145 de mii pentru ultimii 80 de ani.
Americanii își apără țara brevetând. România nu face nimic să-și apere țara, nu valorile. Alea 11 milioane, deși poate nu toate sunt colosale, dar cu fiecare pun o pietricică să nu intre dușmanul în țară, iar, în acest caz, dușman înseamnă concurență.
– De foarte mulți ani analizați lucrări, vorbiți despre plagiate. Simțiți vreo schimbare?
– Vă vorbeam de atitudine civică. Atitudinea civică nu e plătită, motiv pentru care nu pot obosi. Eu o să am un singur moment în care voi dispărea, dar până atunci fac tot ce pot ca tot mai mulți să înțeleagă că fără așa ceva România nu poate să facă un pas înainte. Eu nu analizez nicio lucrare, mie îmi sunt sesizate, ceea ce dovedește că există persoane care au de asemenea simț civic. Puterea noastră se numește www.plagiate.ro. Acolo e puterea noastră! Noi am spus în felul următor: nu poți să faci curățenie până nu știi despre ce e vorba, așa că acolo este un index al operelor plagiate din România și acolo se văd probele și probele nu dispar.
Este o formă concretă de reacție adaptată la situația din România. Asta facem noi și prin faptul că o persoană care ne-a semnalat, noi confirmăm și apoi publicăm, facem mult bine fiindcă facem ca acești oameni să nu moară, să nu tacă. Cel mai grav lucru este să tăcem cu toții.
Momentul Kovesi
Asociația lui Dorin Isoc – Grupul pentru Reformă și Alternativă Universitară – a fost și cea care a cerut, în 2016, retragerea titlului de doctor Laurei Codruței Kovesi, despre a cărei lucrare Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare a spus că „4% din teză are probleme”, adică 20 din 444 de pagini.
„4% reprezintă o copiere după surse care nu sunt menţionate în corpul tezei şi 1% plagiat, copiere care a fost preluată din surse generale din domeniul jurisprudenţei”, a declarat ministrul educației de atunci, Mircea Dumitru, potrivit Curs de guvernare. Nu i s-a retras titlul de doctor.
Dorin Isoc are o altă interpretare a deciziei de atunci: „este firesc să urmeze că individul care a ucis o persoană din cei 100 de cetățeni pe care i-a salutat timp de o lună nu este ucigaș, că individul care a furat o bicicletă din cele 100 de biciclete din parcare nu este hoț, iar parlamentarul care a ajutat o firmă din cele 300 ale județului să ajungă la o finanțare publică nu poate fi acuzat de abuz sau de corupție”.
***
Așa arată o pagină din lucrarea profesorului timișorean Dumitrescu, din 2007-2008 (stânga) și o pagină din lucrarea de master a ministrului Roman din 2012 (dreapta). Seamănă cuvânt cu cuvânt.
Puteți vedea toate paginile, comparativ, în format PDF
Lucrarea profesorului Dumitrescu din 2007-2008. O puteți parcurge pagină cu pagină:
Disertația de masterat a ministrului Roman din 2012. Puteți parcurge toate cele 10 pagini trimise ziarului: