Comentează“Ich bin ein Berliner!” (Sunt un berlinez) afirma în 1963 preşedintele american J.F Kennedy, care îşi manifesta susţinerea pentru poporul german divizat de zidul Berlinului. În săptămâna Crăciunului, europenii din orice colţ al continetului au folosit acest slogan pentru a se alătura sufleteşte durerii locuitorilor capitalei Germaniei. Pe 19 decembrie, un camion înmatriculat în Polonia a fost folosit pentru a ucide oameni. Şoferul, care nu a fost încă identificat, a intrat cu camionul în mulţimea prezentă la târgul de Crăciun din Berlin, în ceea ce se prezumă a fi un perfid atac terorist. Bilanţul este de 12 morţi şi 48 de răniţi. În aceeaşi zi, la Ankara, ambasadorul Rusiei în Turcia, Andrei Karlov a fost împuşcat mortal de un terorist, în timp ce vizita o galerie de artă. Europa era în corzi. Knock-out-ul a venit după ce s-a aflat că la Zurich un bărbat a împuşcat trei persoane într-o moschee înainte de a fi ucis de forţele de poliţie. Deja era prea mult. Breaking news-urile cu miros de moarte nu mai conteneau. “ Ce fel de oameni sunt cei care pot face aşa ceva?” se întreabă o Europă întreagă
Într-o singură zi teroriştii au arătat că nimeni nu mai e în totală siguranţă în Europa
Asistăm la un conflict între barbarie şi civilizaţie. Extremiştii musulmani au adânc înrădăcinat sentimentul lipsei valorii vieţii omeneşti. Chiar a propriei lor vieţi. Nimeni nu e mai periculos ca omul care nu mai are nimic de peirdut. Motivaţiile acestor oameni sunt de natură afectivă, religioasă şi culturală. Atacatorul de la Berlin nu şi-ar fi găsit niciodată echilibrul în valorile europene. Nu se ştie încă dacă e musulman radical sau nu. Acest terorism personal în care un atacator acţionează de unul singur este deosebit de periculos prin impredictibilitate.
Occidentul creează frustrări personale majore prin lipsa locurilor de muncă, salarii nemulţumitoare, conflicte la locul de muncă. Toate acestea pot transforma si un occidental într-un potenţial atacator terorist atunci când simte că nu mai are nimic de pierdut sau când nu îşi mai poate întreţine familia. Vede în jurul său atâta bunăstare dar faptul că el nu are acces la ea poate genera sentimente de culpabilizare a întregii lumi pentru soarta sa. La Berlin nu a fost aleasă aleator locaţia târgului de Crăciun. Acolo oamenii se bucurau, se distrau, se simţeau bine, trăiri la care atacatorul nu avea acces fie din raţiuni religioase fie sociale. Psihologii si psihiatrii spun tulburare psihotică funcţională situaţiei în care cineva pierde contactul cu realitatea şi valorile generale ale vietii.
Dacă această tulburare vine pe un fond de personalitate agresivă, până la un atac terorist e doar un pas. Ancheta va stabili dacă atacatorul din Berlin a avut motive religioase de tip islamist-extremist sau pur şi simplu psihiatrice. Este terifiant cât de uşor îi este unui astfel de lup singuratic cu probleme religioase sau psihiatrice să pună mâna pe un camion de pe marginea şoselei şi să lovească prima mulţime care îi apare in cale. Faptul că nu sunt atacuri teroriste intens planificate nu mai lasa serviciilor secrete opţiunea de a afla din timp de ele şi de a le neutraliza. Aceşti lupi singuratici sunt caracterizaţi de o structură de personalitate antisocială, instabilă emoţional uneori până la biloparitate. Cu alte cuvinte acum par a avea o stare de normalitate comportamentală iar peste putin timp devin o cu totul altă persoană, cu accente majore de agresivitate compulsivă.
Ucigaşul ambasadorului rus în Turcia era ofiter activ de poliţie
Terorismul vremurilor noastre este unul de tip perfid şi uneori organizat în mici detali. A fost si cazul atacatorului ambasadorului rus din Turcia. Om îmbrăcat la costum, lasând impresia de seriozitate, de inserare socială (era ofiţer activ de poliţie), atacatorul avea camuflajul social perfect. Astfel de personalităţi de tip terorist se analizează de cele mai multe ori post-factum, după săvârşirea faptei tocmai pentru că nimic nu ar da de bănuit înainte că persoana respectivă ar fi capabilă de aşa ceva. Aici îşi găsesc limitele eficienţei profesionale atăt profilerii căt şi serviciile secrete tocmai pentru că atacatorii au atitudine, comportament şi aspect de persoană banală, obişnuită. Psihologia judiciară punctează că doar rudele si persoanele cu care teroristul interactionează de mult timp pot cunoaşte adevărata faţă criminală a acestuia iar de la aceşti oameni serviciile secrete pot obţine informaţii care ar putea dejuca atacuri precum cel din Ankara.
Elveţia se considera o ţară sigură. S-a mai spulberat un vis
Deşi nu a murit decât atacatorul, împuşcat de poliţie, impactul psihologic pentru cetăţenii elveţieni a fost mare. Ei au simţit pentru prima oară că şi printre ei se află extremişti cu arme ascunse pe sub haine, dispuşi oricând să le folosească împotriva celor mulţi. Cel mai grav pentru elveţieni este că li s-a spulberat visul neutralităţii în faţa flagelului terorist.
Este si România vizată?
România este încă mică pe harta politică şi economică a lumii. Un beneficiu al acestui lucru a fost că ţara noastră nu a reprezentat o destinaţie benevolă pentru refugiaţii musulmani. Poate şi de aceea atentatul din săptămâna Crăciunului a fost la Berlin şi nu la Bucureşti. România nu este scutită de atacuri cu iz terorist-musulman dar impactul pe care acestea le-ar avea pe meleaguri româneşti este mult mai mic decât în occident. Costurile, riscurile sau logistica punerii la cale a unui atac sunt la fel în Romania şi în vestul Europei de aceea extremiştii preferă să rănească balene nu mici peştişori. Relativa linişte de la noi este unul dintre puţinele beneficii pe care le avem de pe urma faptului că nu suntem egalii nemţilor.
Psiholog Cezar Laurențiu Cioc