Proiectele-fantomă ale industriei autohtone de armament. Generalul (r) Virgil Bălăceanu: „Vorbim despre fonduri foarte mari”

La întreprinderea din județul Alba se fabrică în prezent vechea armă de asalt sovietică AKM (Kalașnikov), precum și derivate ale mitralierei, care sunt solicitate la export. 

După eșecul unor proiecte anterioare, compania de stat subordonată Romarm și Ministerului Economiei a anunțat în 2021 proiectul unei arme de asalt românești (CN-20) de calibrul 5.56 mm. În 2024 s-a ajuns, după mai multe modificări, la faza de testare. 

„Urmează o testare finală, după care, în funcție de rezultatele obținute, putem spune că suntem pregătiți să trecem la producția de serie mică, ce presupune fabricarea a 11 arme, dintre care 10 bucăți vor parcurge procesul de testare și omologare, conform standardului NATO-D14”, a declarat recent Radu Coroamă, directorul Fabricii de Arme de la Cugir.

Ușor de manevrat și de modificat

Arma este dotată cu un regulator de gaze, toate suprafețele sunt ambidextre, iar armarea se face central. Este dotată și cu sistem dioptru, precum și cu interfețe Picatinny pentru accesorii suplimentare. Carcasa este realizată dintr-un aliaj de magneziu și are o greutate de 3,2 kilograme, fără accesorii. 

Prețul unei asemenea arme, cu o cadență de 600 de gloanțe pe minut și o viteză a proiectilului de 900 m/s, este estimat la 900-1.000 de dolari pentru o bucată complet echipată.

Țeava de 40,6 centimetri poate fi demontată și schimbată cu una mai scurtă, iar pe șinele culisante numite în limbaj de specialitate „picatinny” se pot monta și alte sisteme de ochire. 

Arma de asalt calibrul 5,56 x 45 mm pe platforma AR poate fi folosită și în modul automat și semiautomat (foc cu foc). A fost concepută de inginerii de la Fabrica de Arme, în colaborare cu cei de la compania Stimpex și Romarm. Platforma AR se referă la un tip specific de armă semiautomată, care este construită pe un design modular ce permite personalizarea și adaptarea acesteia pentru diverse utilizări. 

Concret, platformele AR permit utilizatorilor să schimbe ușor componentele, cum ar fi țeava, patul sau sistemul de alimentare, pentru a se adapta la nevoile specifice ale utilizatorului, și sunt compatibile cu o gamă largă de accesorii moderne, inclusiv lunete, mânere verticale și sisteme de iluminare, ceea ce le face extrem de adaptabile.

Recomandări

Marcel Ciolacu intră sigur în turul doi, dacă alegerile prezidențiale ar avea loc duminică. Sondaj CURS

Proiectul „Dracon”

Tot la Fabrica de Arme este în curs de dezvoltare proiectul unei arme de asalt de 5,56×45 mm Dracon, realizat în 2018 pe platforma AK, bazată pe designul original Kalașnikov, cunoscut sub numele de AK-47. Și aceasta ar avea o cadență de 600 de focuri pe minut, la o viteză de 900 m/s. 

Greutatea este ceva mai mare, de 3,95 de kilograme. Produsul nu a ajuns încă în faza de omologare cu Ministerul Apărării, având în vedere că de-a lungul timpului au existat numeroase modificări generate de nevoia de soluționare a unor probleme tehnice. În consecință, arma de asalt nu a fost produsă în serie pe linia de fabricație. Procesul de testare a fost încheiat și se încearcă reproiectarea la cerințele exprimate de beneficiar.

Industrie „de supraviețuire”

Expertul militar Virgil Bălăceanu este sceptic că o armă de asalt va fi produsă, în final, în serie, astfel încât să intre în dotarea Armatei Române. „Ar fi un lucru de excepție dacă s-ar întâmpla acest lucru. Este greu de crezut, pentru că se apelează la prototipurile de armament din afară. Din punctul ăsta de vedere, noi avem o mare problemă. Componenta de stat este de supraviețuire, adică de menținere a locurilor de muncă. Le este greu să facă față unei concurențe a multinaționalelor și să intre în competiție, când criteriile legate de capital îi diferențiază foarte mult pe participanți. Nu văd semnalele de reconstrucție a unei industrii de apărare propriu-zise”, spune generalul în rezervă Virgil Bălăceanu.

Potrivit acestuia, „singurele resuscitări” sunt legate de investițiile pe care cei din afară le-ar face sau le fac deja în industria românească de apărare. 

„Avem exemplul industriei de apărare israeliene și de aici succesul de la Aerostar. Sigur că Elbit (investitorul din Israel – n.r.) înființează niște sucursale în România, dar ele nu sunt propriu-zis din industria noastră națională de apărare. Pentru că oricând Elbit își poate retrage producția, își poate retrage investiția. Nu știu măsura în care Elbit, de exemplu, răspunde unui plan de mobilizare a economiei la război. Mă îndoiesc. Problemele sunt dificile din punctul acesta de vedere și încercările, de exemplu, de promovare a armei de asalt românești, a dronei românești, se vorbește de ea, dar nu o vedem încă, a transportorului de trupe românesc și așa mai departe, sunt departe de o realitate”, completează Bălăceanu.

Parteneriatul cu Beretta, cel mai fezabil 

Ministerul Apărării a semnat, în 2023, un contract de 180 de milioane de dolari pentru primele trei sisteme de drone Watchkeeper X. Acestea vor fi construite în România de firma israeliană Elbit, în colaborare cu Aerostar Bacău.

Expertul militar susține că realizarea unei arme de asalt la Cugir intră în sfera excepționalului. „Mă îndoiesc foarte mult că vom avea un asemenea succes”, spune însă generalul în rezervă. 

Un proiect care ar putea duce, în final, la realizarea unei puști de asalt în România este reprezentat de parteneriatul cu compania italiană Beretta. Proiectul este conceput la Uzina Mecanică SA, a doua societate de stat care produce muniție și armament la Cugir. 

„Poate reprezenta intrarea României pe piața producției armei de asalt de calibrul NATO”, afirmă Virgil Bălăceanu. Uzina de armament din județul Alba ar urma să producă pistolul Beretta de 9 milimetri, precum și pușca mitralieră de asalt din seria ARX. 

În prezent, ar avea loc transferul de tehnologie din Italia la fabrica din România. Arma de asalt Beretta este ambidextră și se modifică dintr-o variantă în alta în câteva secunde. Comparativ cu AKM, ARX este mai uşoară cu aproape o jumătate de kilogram și are 700 de lovituri pe minut, respectiv o cadenţă de tragere mai mare cu 100 de lovituri decât pușca de proveniență sovietică. Mai mult, arma concepută de italieni are şi o rază efectivă de tragere mai mare.

Pericolul lanțurilor de aprovizionare străine

Bălăceanu susține că, în prezent, Armata Română cumpără un singur produs realizat pe piața internă: aplicația comandă-control BC2A. Aceasta este integrată și pe blindatele Piranha 5, care, chiar produse în țară, sunt de integrare, având componente aduse din import. 

„Nu cunosc, știu eu, o bucătărie rulantă de campanie produsă în România. Cred că ar mai fi un exemplu: remorcile care sunt produse la Mediaș. Deci nu avem o componentă care să fie produsă de la A la Z în România. Rămânem tributari contractelor, fondurilor, pentru că aici vorbim despre fonduri foarte mari, și lanțurilor de aprovizionare care sunt determinate de producătorul străin. Într-o situație de criză, dacă se întrerup lanțurile de aprovizionare, România nu mai are posibilitatea să-și producă, să asambleze în continuare aceste produse. Deci, nu mai are capacitatea de înlocuire”, afirmă expertul militar. 

Cei mai importanți furnizori străini pentru Armata Română sunt Elbit din Israel, Iveco din Italia, General Dynamics din SUA și, în perspectivă, compania germană Rheinmetall, care a achiziționat Automecanica Mediaș și care va produce, în principal, vehicule militare și care ar putea produce și pulberea care acum este importată.

„Este nevoie de producție care să țină cont de nivelurile de ducere a unei lupte. De necesarul pe principiile ducerii luptei. Pentru că altfel degeaba ai în dotare obuziere autopropulsate de 150 de milimetri, dacă tu nu poți să tragi, pentru că nu ai muniție asigurată, decât pentru o lună, câte 100 de proiectile pe zi. 

Principala cale de aprovizionare trebuie să fie producția proprie. În altă situație, rămâi tot la ceea ce înseamnă lanțul de aprovizionare din afară cu costuri foarte mari. Dincolo de costuri, există riscul de a ți se tăia lanțul de aprovizionare. Și atunci e foarte posibil că după o perioadă de ducere a luptei, mijlocul militar respectiv, ultraperformant, să nu-l mai poți folosi pentru că nu mai există muniție”, a mai spus expertul militar, pentru Libertatea.

Sursa foto: Ziarul Unirea

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro